„Munca mea aduce valoare în viețile altora și-n a mea”. Un antreprenor social din Belgia ajută copiii din lumea întreagă

Text: Andreea Vasile

Arnoud Raskin este un antreprenor social care ajută copiii fără adăpost din lumea întreagă să aibă acces la educație prin intermediul unei școli mobile pe care a creat-o. Cu ea merge în cartierele mărginașe din orașele lumii și pune bazele în educația copiilor care nu au avut șansa unei vieți mai bune. Cu ”StreetwiZe”, Arnoud e azi prezent în peste 20 de orașe și le arată oamenilor cum pot, la rândul lor, să dea o mână de ajutor celor care au nevoie de asta. Am vorbit cu Arnoud despre empatie și despre cum se poate schimba percepția unei societăți asupra membrilor ei vulnerabili.

Ce ar trebui să știm despre copiii care trăiesc în stradă?

Că mulți sunt foarte talentați și au o grămadă de potențial care nu se dezvoltă pentru că nu au oportunitățile de care au nevoie. Mă gândesc adesea la mine când eram copil și cum uram când mama mă trezea să mă duc la școală și sistemul care mă obliga să mă dezvolt. Însă copiii care trăiesc pe stradă nu primesc deloc suportul ăsta, băieți și fete care sunt formidabili, dar care se nasc în locul greșit. Când începi să te uiți la ei ca având talent și potențial, nu doar ca la niște oameni demni de milă, e un început bun pentru ei, că se simt văzuți.

Ce îți place la meseria ta?

Că întâlnesc copii deosebiți și că eu am șansa să trăiesc viața la maximum, conștient de cine sunt și de ceea ce fac. Însă asta nu e suficient. În măsura în care poți, ajută-i și pe ceilalți să afle cine sunt și ce pot face, căci asta le va da avânt și ocazia să aibă o viață grozavă. În același timp, să faci asta îți adaugă însemnătate în propria viață, generează fericire și prosperitate, atât în viața ta, cât și-n viața altora.

În fiecare seară, când ajung acasă și mă spăl pe dinți, nu-mi trebuie o oră să mă gândesc unde s-a dus ziua mea. Știu foarte bine ce am făcut și pe cine am ajutat. Abia aștept a doua zi să o iau de la capăt, fără să mă simt trist că voi face aceleași lucruri, în aceleași locuri, cu aceiași oameni. Îmi dă aripi că fac ceea ce fac.

Ce am putea să facem noi bun pentru oamenii fără adăpost?

Ei sunt mereu cam pe aceleași trasee, deci și tu, când mergi la muncă, îi vezi. Nu poți să îi ajuți pe toți, dar poți să ajuți pe unul dintre ei. Așa că alege-l pe cel care-ți face cu ochiul și, la prânz, cumpără mâncare și pentru el, și pentru tine. Apoi cere-i permisiunea să mâncați împreună, nici măcar nu trebuie să vorbiți, e suficient să împărtășiți același moment. Când vine vorba despre copii, mâncarea nici măcar nu e așa importantă, e doar un pretext ca să puteți intra în vorbă cu ei, să-i întrebați cine sunt, să vă jucați cu ei. Un copil vrea să fie văzut, să știe că existența lui înseamnă ceva pentru cineva. Nu e vorba despre despre a oferi mâncare, mâncarea e un prilej de-a te conecta cu un astfel de om.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Inedit
Vă recomandăm: