Volunturismul – o altfel de vacanţă

În numărul de septembrie al revistei Unica, citiţi povestea a trei tinere femei cu cariere în plină ascensiune care au luat, la un moment dat, o scurtă pauză de la viaţa cotidiană pentru a pleca la capătul lumii, unde au pus umărul la derularea unor campanii de întrajutorare a celor mai puţin fericiţi de soartă.
Oana Seichea, PR Supervisor, 27 de ani, a plecat acum un an în Africa de Sud, cu soţul ei, unde au lucrat ca voluntari într-un parc de îngrijire a animalelor sălbatice rănite sau născute în captivitate; pe lângă munca din parc, cei doi au lucrat şi într-o grădiniţă din Cape Town , unde majoritatea copiilor erau infectaţi cu HIV. Oana şi soţul ei au predat limba engleză copiilor cu vârste între 2 şi 6 ani, şi au rămas marcaţi de maturitatea, inteligenţa şi vioiciunea lor, în ciuda „stigmatului“ pe care destinul li-l atribuise .
Au jurat să revină în astfel de zone şi s-o înveţe şi pe fiica lor, acum în vârstă de doar jumătate de an, ce înseamnă să oferi de la tine mai mult decât o vorbă bună. Pentru că a fi voluntar sau, mai degrabă, volunturis nu înseamnă să pleci în vacanţă pe banii altora, ci să plăteşti transportul, cazarea, masa şi alte servicii şi să mai şi munceşti pentru o cauză nobilă – adică volunturism. Oana Seichea a plecat prin asociaţia „i to i Volunteering“ (http://www.i-to-i.com) şi a plătit aproximativ 1 500 de euro/persoană pentru aproape o lună şi jumatate de stat pe continentul african.
Larisa Petrini, 33 de ani, Managing Partner la o agenţie de publicitate, a plecat în Malaezia în 2010 pentru a lucra ca voluntar tot într-un parc de reabilitare a animalelor sălbatice. Pe lângă asta, Larisa a locuit în junglă alături de baştinaşi şi a lucrat cot la cot cu aceştia într-o orezărie.
Alexandra Orosfoian, de 24 de ani, a renunţat la facultate, la familie şi la prieteni şi a plecat în Mozambic cu organizaţia Humana People To people pentru 6 luni, unde a pus pe picioare un program de alfabetizare a adulţilor şi a lucrat cu copii de grădiniţă. Mai întai, s-a şcolit într-ale voluntariatului în Danemarca, la organizatia DRH South Zealand, unde lucrează şi acum ca trainer pentru alţi voluntari care vor să plece ca şi ea. Alexandra tot din buzunarul propriu şi-a finanţat călătoria.
Citiţi pe larg poveştile acestor trei femei remarcabile în numărul de septembrie al revistei Unica, pe piaţa din 23 august!
de Monica Cismaru şi Anca Apolozan

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro