Cine a fost Charles Darwin

Numele lui Charles Darwin este strâns legat de evoluția și diversitatea speciilor, teorii care au revoluționat nu doar concepțiile despre natura înconjurătoare, ci despre originea omului și despre influența divinității asupra tuturor ființelor de pe pământ.

Cuprins

1 Despre originea speciilor
2 Teoriile lui Darwin și credințele religioase
3 Copilăria și primele studii
4 Cine a fost Charles Darwin în lumea științei și a cercetării
5 Cele mai importante lucrări ale lui Charles Darwin

Toate speciile de pe Terra au apărut ca urmare a unui proces evolutiv foarte lent, care continuă și în zilele noastre, oferind șanse de supraviețuire indivizilor care se pot adapta cât mai bine mediului în care trăiesc. Aceasta este, pe scurt, teoria evoluției – marea contribuție care ne arată cine a fost Charles Darwin și cum a modelat știința modernă.

Despre originea speciilor

Faimoasa lucrare ”Originea speciilor” a fost publicată de naturalistul britanic Charles Darwin în anul 1859, în urma unor studii amănunțite realizate în timpul unei expediții pe mare către Capul Verde.

Pentru acele timpuri, era uimitoare capacitatea unui om fără pregătire în domeniu de a studia atât de minuțios și riguros o diversitate uriașă de specii, de la plante și copaci, la diverse insecte, păsări și animale. În zilele noastre, cu siguranță această capacitate uimitoare de a înțelege cele mai fine mecanisme ale creației poate fi fără tăgadă considerată o dovadă a unui spirit genial.

A dat milităria jos din pod! Angajaților de la Guvern nu le-a venit să creadă când au auzit ce le-a cerut Ilie Bolojan! „Am văzut o neorânduială”. Schimbările au început deja!!

Recomandarea zilei

Călătoria lui Darwin a început în decembrie 1831 și a durat aproape cinci ani de zile. El s-a îmbarcat pe vasul prietenului său, Robert Fitzroy, ca simplu călător, năzuind să descopere destinații exotice și să ajungă în Patagonia. Două treimi din timp le-a petrecut pe coastă, în diverse zone unde vaporul lua o pauză pentru aprovizionare și comerț.

Tot timpul cât se afla pe uscat, Darwin era fascinat de natură și de speciile deosebit de variate pe care le întâlnea. Aduna plante și flori, insecte, inclusiv organisme vii și fosile pe care le studia cu cea mai mare atenție. Trimitea periodic, în Anglia, la Cambridge, numeroase însemnări despre speciile exotice pe care le întâlnea. În jurnalul pe care îl ținea la bord, ”Călătoria lui Beagle (numele vasului)”, el face notițe detaliate despre oamenii pe care îi întâlnește, atât albi, dar mai ales localnici de culoare.

Wow, ce dormitor matrimonial au Mircea Badea și Carmen Brumă! Imaginile din casa lor fac senzație pe internet! / FOTO

Recomandarea zilei

Timp de cinci ani, Charles Darwin trece prin America de Sud, Insulele Capului Verde, Salvador, Brazilia, Peru, munții Anzi, insulele Galapagos, Noua Zeelandă, Australia și insule din Oceanul Indian.

Întors în Anglia, Charles Darwin folosește toate însemnările și dovezile aduse din călătorie pentru a lucra la studiul său intitulat ulterior ”Originea speciilor”. El demonstrează cu numeroase dovezi pertinente că toate animalele și plantele de pe Terra nu au apărut spontan prin cine știe ce miracole, ci au evoluat foarte lent din strămoși comuni trecând printr-o selecție naturală dură, în urma căreia au fost favorizați indivizii cei mai bine adaptați și rezistenți.

Teoriile lui Darwin și credințele religioase

În lunga sa călătorie de cinci ani, Charles Darwin avea să culeagă aproape 5.500 de mostre (carcase, fosile, pene, bucăți de piele și oase) și avea să strângă peste 700 de pagini de notițe minuțioase.

Spre exemplu, este interesant modul în care a demonstrat evoluția și diversitatea speciilor de cinteze din Insulele Galapagos. Aici, el a observat că unele cinteze au ciocul subțire și lung, care le ajută să prindă mai ușor insectele, iar alte cinteze au ciocul scurt și robust, adaptat pentru a consuma semințe și fructe. Darwin a realizat că cintezele, provenind din aceeași specie, s-au diversificat și s-au adaptat mediului în funcție de ușurința cu care găseau un anumit tip de hrană.

Charles Darwin a documentat numeroase alte exemple de evoluții ale speciilor de-a lungul timpului, evoluții care au dus la o mai mare diversificare și la o mai mare adaptabilitate la mediu, condiții de trai și de hrană.

Teoriile lui Darwin au scandalizat lumea științifică și opinia publică în acele vremuri. Naturalistul britanic susținea că natura evoluează, se diversifică și se adaptează în permanență, într-un proces continuu și deosebit de lent. Prin explicațiile și dovezile sale științifice, Darwin excludea intervenția divină, chiar dacă niciodată nu a afirmat public acest lucru. Nu se poate spune că a fost un ateu, ci mai degrabă un agnostic. Charles Darwin credea în știință, în rațiune și dovezi concrete, dar considera că anumite teorii teologice despre existența lui Dumnezeu nu pot fi pur și simplu studiate sau dovedite, ci acceptate ca atare.

Copilăria și primele studii

Mediul în care s-a născut ne poate da un indiciu în plus despre cine a fost Charles Darwin. În pofida unei epoci în care biserica influența puternic educația, școala, politica și viața de zi cu zi, tânărul Darwin a devenit tot mai interesat de știință și îndeosebi de natură, biologie, botanică și anatomie.

Charles Darwin s-a născut pe data de 12 februarie 1809, în familia unui medic, bunicii lui fiind – unul industriaș, iar cel din partea tatălui – fizician și totodată poet, pe nume Erasmus Darwin. Mama lui Charles moare din tinerețe, iar copilul este crescut de cele trei surori mai mari și îndrumat către o școală anglicană.

După terminarea studiilor secundare, tatăl său îl trimite să studieze medicina la Universtitatea Edinburgh. Medicina nu îl cucerește pe tânărul Darwin, în schimb descoperă anatomia și se concentrează asupra studiilor anatomice. Cu toate acestea, el obține rezultate slabe, risipește banii primiți de acasă pe diverse petreceri sau la vânătoare, iar tatăl său ia decizia să îl retragă de la facultate. Îl trimite apoi la un colegiu anglican în speranța că va intra în rândul clericilor, dar nici aici Darwin nu excelează și refuză să pătrundă în rândurile bisericii. Cu toate acestea, perioada petrecută la Cambridge are o influență pozitivă, deoarece se împrietenește cu profesorul de botanică John Stevens Henslow care îi deschide ușa către lumea fascinantă a plantelor.

Șansa majoră care apare în viața lui și care avea să îi pună în valoare calitățile excepționale de bun observator, analist și cercetător avea să fie expediția fabuloasă către America de Sud și Insulele Galapagos.

Cine a fost Charles Darwin în lumea științei și a cercetării

Pionier al științelor naturale, Charles Darwin este considerat un cercetător de geniu, cu o viziune care a depășit cu sute de ani vremurile sale. El s-a născut într-un timp în care știința era oprimată. Spre exemplu, numeroase colegii și instituții din Anglia refuzau, la presiunea bisericii, să includă în curicula lor studiul chimiei sau al fizicii.

În vremurile în care totul se rezuma la creația și puterea divină, Charles Darwin a avut curajul să susțină o serie de teorii care marginalizau rolul lui Dumnezeu și aduceau în prim plan dovezi științifice, studii și analize pertinente.

Până în zilele noastre, teoria evoluției speciilor, așa cum a fost explicată de Charles Darwin, continuă să sprijine știința și inspiră noi cercetări și studii aprofundate. Este adevărat că au existat de-a lungul timpului cercetători care au găsit lipsuri în dovezile lui Darwin sau care au pus la îndoială teoriile lui. Cu toate acestea, ideile darwiniste continuă să demonstreze adevăruri care nu pot fi combătute.

Ideile lui au influențat nu doar științe naturale, botanica, biologia, anatomia sau arheologia, ci și curentele filosofice sau psiholgia umană. Iată care sunt, în mare, cele mai importante idei care se desprind din lucrarea lui Charles Darwin – Originea speciilor.

Speciile se transformă treptat unele în altele prin interacțiunea următorilor factori: variabilitatea, ereditatea, suprapopulația, lupta pentru existență și selecția naturală.
Variabilitatea individuală oferă material pentru acțiunea selecției. Variabilitatea este rezultatul corelației dintre organism și mediu, dintre modificările condițiilor de mediu și acțiunea factorilor interni specifici organismului.
Ereditatea fixează variațiile și face posibilă acumularea lor în cursul generațiilor. Darwin admite inconsecvent ereditatea caracterelor dobândite.
Suprapopulația este creșterea excesivă a numărului de indivizi ai unei specii în raport cu mijloacele de trai.
Lupta pentru mijlocele de trai dintre indivizii speciilor apropiate (interspecifică) sau dintre indivizii aceleiași specii (intraspecifică) duce la supraviețuirea celor mai apți care se reproduc preferențial.
Selecția naturală acționează totodată și prin mijlocirea factorilor abiotici și prin mijlocirea factorilor biotici. Selecția duce astfel la trierea formelor mai bine adaptate și la accentuarea în curs de generații a caracterelor adaptative; selecția orientează variațiile neorientate.

Spre exemplu, Charles Darwin consideră că nu este deloc întâmplător că specii foarte diferite au câte cinci degete sau gheare, trăsătură pe care o împart cu oamenii. În opinia lui, membrele cu cinci degete sau gheare aparțin unui strămoș comun, dar au evoluat diferit în funcție de condițiile fiecărei specii – unele au rămas la mersul pe uscat, altele au descoperit zborul, unele au dezvoltat gheare pentru a se cățăra în copaci sau pentru a prinde prada, altele au dezvoltat degete puternice cu care au început să mânuiască unelte și arme.

Teoriile lui Darwin a fost întâmpinate inițial cu scepticism și rezistență, dar pe măsură ce au apărut tot mai multe dovezi și studii concludente, evoluția speciilor a devenit fundamentul biologiei moderne. Astăzi, teoria selecției naturale este una dintre cele mai bine susținute și fundamentate teorii din știință.

Charles Darwin și-a închinat întreaga viață studiului biologiei și al naturii, a continuat să lucreze la teoriile sale până în ultimele clipe, în pofida faptului că deseori situația lui materială era precară și se confrunta cu probleme de sănătate, inclusiv cu perioade lungi de depresie.

La scurt timp după întoarcerea din expediție, Darwin s-a căsătorit cu o verișoară (lucru obișnuit pentru acele vremuri în Regatul Unit), a avut zece copii, dar a pierdut trei dintre ei în primii ani de viață. Darwin s-a stabilit cu familia în Kent, acolo unde a trăit până la sfârșitul vieții. Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882, la vârsta de 73 de ani, având totuși mulțumirea că lumea științifică se schimbase, iar teoriile sale începeau să fie înțelese, analizate și acceptate.

Cele mai importante lucrări ale lui Charles Darwin

”Originea speciilor” este lucrarea cea mai importantă a naturalistului Charles Darwin, dar la fel de bine studiate și argumentate sunt și lucrările lui ulterioare, izvorâte din pasiunea pentru botanică sau din pasiunea sa pentru evoluția speciei umane.

Diferitele mecanisme prin care orhideele britanice și străine sunt fertilizate de insecte (1862)
Plantele agățătoare (1865)
Originea omului și selecția sexuală (1871)
Expresia emoțiilor la om și animale (1872)
Efectele fertilizării încrucișate și autofertilizării în regnul vegetal (1876)
Diferitele forme de flori pe plante din aceeași specie (1877)
Formarea mucegaiului vegetal, prin acțiunea viermilor (1881)