Ultimele zile ale lui Iisus, varianta istorică

De Erika Chivu, pe

În Săptămâna Mare, televiziunile se înghesuie să difuzeze aşa zisele filme de Paşte care descriu ultimele zile ale lui Iisus pe pământ. Acţiunea acestor filme, fie inspirată…
…  din Biblie, fie imaginată de realizatori ridică de fiecare dată o întrebare: cum s-au desfăşurat, de fapt, ultimele zile din viaţa lui Iisus?

Pentru unii este clar: adevărul se regăseşte în Biblie. Alţii au încă dubii.  Pentru a lămuri problema, cei de la BBC au cerut ajutorul câtorva oameni de ştiinţă, care au povestit ceea ce cred ei că s-a întâmplat acum 2000 de ani. În încercarea de a descoperi misterele istoriei, cei de la BBC au încercat să afle ce a dus la moartea lui Iisus şi cine a fost vinovat, până la urmă.

Povestea documentarului începe cu cinci zile înainte de moartea lui Iisus, într-o duminică, când după spusele Noului Testament, Iisus a intrat în Ierusalim pentru a sărbători Paştele evreiesc.

Iisus, un predicator evreu din Galilea, zonă cunoscută pentru activismul politic, străbătuse ţara în lung şi-n lat vorbindu-le oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu. Mesajul lui avea un pronunţat caracter politic care deranja autorităţile romane.

La intrarea în Ierusalim, în ziua în care noi sărbătorim floriile, Iisus a fost primit cu urale de mulţime.

În acelaşi timp, intra în oraş Ponţiu Pilat, guvernatorul roman. Trimis să păstreze ordinea în Iudeea, Pilat vedea orice formă de mişcare populară ca pe o ameninţare aşa că, probabil, nu-i plăceau deloc predicatorii care strângeau oamenii şi le vorbeau despre un alt regat decât cel al romanilor.

Dar Pilat nu era singurul care nu-l agrea pe Iisus. Caiafa, înaltul preot al tempului din Ierusalim era ochii şi urechile romanilor în Iudeea. Nici el, nici ceilalţi preoţi evrei nu vedeau cu ochi buni un tânăr care se credea fiul lui Dumnezeu.

În ziua de luni, când toţi cei trei erau deja în Ierusalim, iar Iisus se îndrepta către Templu, deja începuse numărătoarea inversă către momentul morţii sale.

În templu, kilometrul zero al Iudeii, unii îşi pierdeau timpul, alţii făceau comerţ sau discutau cu prietenii. Atmosfera era veselă, dar tensionată. Într-o perioadă când sărbătoareau eliberarea din Egipt, evreii erau sub ocupaţia romanilor, iar soldaţii acestora se amestecau printre oameni.

Atât Pilat, cât şi Caiafa doreau să păstreze ordinea aşa că, probabil, au făcut un fel de pact: cine stârneşte vreo mişcare cât de mică va fi crucificat imediat ca învăţare de minte pentru ceilalţi.

În această atmosferă, Iisus a intrat în templu şi a început să predice. Iar discursul lui nu era deloc genul care să facă plăcere unui mare preot sau unui guvernator roman. Cu sute de oameni în jurul lui, a prezis că templul din Ierusalim va fi distrus. Pe vremea aceea, cuvintele lui erau similare unei ameninţări teroriste. La romani era ilegal să spui aşa ceva căci templele erau locuri sacre.

Temându-se de o revoltă ce s-ar fi lăsat cu mii de morţi în rândul evreilor, Caiafa i-a promis lui Pilat, cred istoricii, să-l aresteze pe Iisus, cu condiţia ca romanii să nu omoare alţi evrei. Dar tânărul predicator era atât de popular în rândul evreilor încât Caiafa s-a temut să-l aresteze ziua.

Joi, în seara dinaintea crucificării, Iisus a luat o ultimă masă împreună cu apostolii săi, apoi s-a rugat într-o grădină de la marginea Ierusalimului. Ştia ce îl aşteaptă pentru că fusese martor la ce i se întâmplase mentorului său, Ioan Botezatorul, decapitat la ordinul lui Irod. Şi totuşi, Iisus nu a vrut să fugă din oraş, convins că rostul lui este să rămână acolo, printre oameni.

Joi seară, o ceată de soldaţi l-a găsit pe Iisus în grădină, rugându-se. Confrom evangheliilor, atunci a avut loc cea mai mare trădare din istorie: Iuda l-a sărutat pe învăţătorul lui, semnul după care soldaţii l-au recunoscut. De fapt, în asta a constat trădarea, spun istoricii, pentru că gărzile nu îl văzuseră niciodată pe Iisus şi nu ştiau care bărbat trebuie arestat.

După arestare, discipolii au fugit, pe când Iisus a fost dus în faţa autorităţilor. Ce s-a întâmplat în orele următoare, nimeni nu poate şti cu siguranţă. Unii istorici cred că Iisus nu a fost judecat de Caiafa însuşi, pentru că acesta nu s-ar fi deranjat noaptea, în timpul festivalului de Paşte, ca să vadă un predicator de la ţară.

Alţii cred că nici măcar nu a avut loc un proces, ci mai degrabă o discuţie în care Iisus a menţionat că se consideră fiul lui Dumnezeu, Mesia. Drept consecinţă, următoarea întâlnire a fost cu Pilat, care avea sa-i decidă soarta.

Asta s-a întâmplat vineri, în ziua crucificării, când Iisus a fost scos din temniţă şi dus înaintea guvernatorului, sub acuzaţia că ar fi ameninţat templul şi că s-ar fi declarat regele iudeilor. Ca reprezentant al lui Cezar în Iudeea, Pilat putea să ia orice decizie.  

Acum urmează una din cele mai faimoase şi mai controversate scene din Biblie. Evangheliile spun că Pilat i-ar fi pus pe evrei să aleagă cine va fi eliberat dintre Iisus şi un tâlhar numit Barabas. Iar, după ce oamenii, instigaţi de preoţi, l-au ales pe Barabas, Pilat şi-a spălat mâinile, într-un gest simbolic devenit deja proverbial.

Istoricii au îndoieli cu privire la această scenă. Cu doar câteva zile în urmă, Iisus fusese atât de iubit încât să aducă în jurul lui sute de oameni. A fost nevoie de o ambuscadă ca să fie arestat fără a stârni o revoltă. De unde să apară acum o mulţime care cere moartea lui?

Şi oricum, istoricii cred că Pilat, un tiran de o cruzime rară, nu ar fi ascultat părerea unui popor asuprit de trupele sale. Doar era guvernator şi putea să facă orice.

Cert este că Pilat l-a condamnat pe Iisus la crucificare. Chiar dacă pentru noi, imaginea unui trup pe cruce, este sfântă, pentru romani era o metodă obişnuită de a ţine sub control mulţimile. Cei care ameninţau ordinea în provinciile lor, erau ucişi pe cruce, în public, ca exemplu pentru ceilalţi.

Deşi Biblia povesteşte cum Iisus şi-a cărat singur crucea, istoricii spun că probabil a dus doar o parte din ea. O cruce, aşa cum o făceau romanii, era prea grea, mai ales pentru un om bătut şi biciuit.

Din ceea ce se ştie deja despre crucificări, istoricii cred că, odată ajuns pe Golgota, în jurul orei 9:00 dimineaţa,  Iisus a fost dezbrăcat, i s-au bătut cuie în picioare şi în încheieturile mâinilor (nu în palme) şi a fost lăsat să moară.

Se estimează că a murit în aproximativ şase ore, fie din cauza şocului, fie sufocat de greutatea trupului apasându-i plamânii. Această moarte şi învierea care a urmat, au pus bazele unei noi religii care acum numără două miliarde de adepţi în întreaga lume.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!