Aura de lumină, o enigmă elucidată

Aura energetică sfidează imaginaţia oamenilor de secole. Puţini sunt cei care susţin că o văd, dar foarte mulţi cred în existenţa ei şi în rolul pe care îl are asupra sănătăţii noastre.
eToate fiinţele de pe planetă, de la oameni până la cea mai neînsemnată insectă, sunt înconjurate de un nimb de lumină şi energie. Credinţa aceasta este veche de când lumea, moştenită din filosofia hindusă a Indiei străvechi şi răspândită în Egipt, apoi în Grecia antică. Zeităţile mitologiei indiene apar adesea pictate cu un nimb de lumină aurie în jur, aşa cum sunt reprezentaţi azi sfinţii din icoane cu o aureolă în jurul capului. Dincolo de semnificaţia religioasă, credinţele hinduse spun că aura transmite mesaje despre sănătatea şi vitalitatea fiinţei umane, despre spiritul, destinul şi caracterul nostru. Ea nu poate fi percepută cu ochiul liber şi nimeni nu poate demonstra că există cu adevărat. Cu toate acestea, un sâmbure de adevăr tot există, iar oamenii de ştiinţă încearcă să găsească explicaţii.

Energia vindecătoare

Omul primeşte şi radiază energie, este înconjurat de un câmp electromagnetic în care se presupune că se regăsesc toate lucrurile care ne definesc ca fiinţă spirituală. Indienii credeau că, în organismul nostru, se găsesc şapte porţi energetice, denumite chakre, care fac legătura între corpul fizic şi aură. Învăţaţii chinezi din vechime vorbeau şi ei despre meridianele energetice ale corpului prin care circulă energia vitală Qi. Indiferent cum le numeau, vindecătorii din acele vremuri erau convinşi că orice dezechilibru apărut în aura energetică anunţă o boală a corpului fizic. Necazurile, durerea şi emoţiile negative afectează profund aura şi se răsfrâng apoi asupra stării noastre de sănătate, concepţie care stă la baza vechilor practici de vindecare. În ultimii ani, acestea au devenit tot mai populare şi poartă nume care mai de care mai elaborate: terapia cu bioenergie, tehnica Reiki sau echilibrarea energetică Qi… Ştiinţa nu le poate confirma, dar nici nu le poate combate. Aşa-numiţii vindecători, apăruţi peste noapte prin toate colţurile lumii, sunt în mare parte şarlatani. Ei susţin că pot vedea aura umană şi că pot vindeca boli grele, precum cancerul sau dezechilibrele psihice. Este şi cazul spaniolului Esteban Sánchez Casas, supranumit Omul Sfânt din Baza, la care vin, de peste 30 de ani, bolnavii fără speranţă să caute alinare. Recent, un grup de cercetători de la Universitatea din Granada i-a cerut lui Sánchez să coopereze pentru a descoperi ce stă în spatele harului său.

Sinestezia, o explicaţie posibilă

Esteban Casas spune că poate „citi” boala în aura pacienţilor săi şi astfel îi poate vindeca, fără să-i atingă, prin forţa energiei sale. După studiul la care a luat parte, cercetătorii explică cu totul altfel aşa-numitul „har” cu care se laudă Sanchez. Se întâmplă uneori să asociem un chip vesel şi luminos cu nuanţe calde de galben sau portocaliu. Prin contrast, un om încruntat, agresiv sau bolnav ne sugerează culori mohorâte. Există şi oameni care spun că sunetele stridente, precum scrâşnetele, îi fac să simtă un gust acru şi neplăcut sau le declanşează dureri inexplicabile de dinţi. În mod normal, culorile nu au nimic în comun cu starea de spirit a unei persoane, aşa cum sunetele nu trebuie să declanşeze gusturi. Când simţurile „se amestecă” în mintea ta şi faci legături pe care alţii nu le fac, eşti înzestrat cu o abilitate neurologică denumită „sinestezie”. „Sinestezicii prezintă mai multe conexiuni sinaptice decât oamenii normali. Aceste conexiuni suplimentare îi fac pe indivizi să stabilească asocieri între regiuni din creier care nu sunt conectate în mod normal”, a declarat Emilio Gómez Milán de la Universitatea din Granada.

Un fenomen neurologic rar

Sinestezia nu este o capacitate paranormală, ci un mod cu totul deosebit de a percepe realitatea, sub influenţa unor trăiri intense. Este legată de activitatea chimică a creierului şi poate explica de ce oameni ca Esteban Casas văd halouri colorate în jurul chipurilor umane. Sinestezicii fac adesea corelaţii surprinzătoare între sunete şi mirosuri sau între forme, culori şi gusturi. Abilitatea lor se poate transmite genetic şi este, de obicei, înnăscută. Dar sinestezia culoare-chip, pe care o manifestă Casas, nu poate explica şi darul lui de a vindeca bolile, în care cred mulţi bolnavi. În cele din urmă, Omul Sfânt din Baza ştie că oamenii au nevoie de speranţă şi încredere…