Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Pe 26 aprilie 1986 s-a produs cel mai mare dezastru nuclear din toate timpurile. Centrala atomo-electrică de la Cernobîl, Ucraina, a explodat, iar un nor radioactiv uriaş a acoperit Europa. Au murit imediat câteva zeci de persoane, apoi câteva zeci de mii s-au îmbolnăvit de cancer.
Puţină lume ştie că această catastrofă s-ar fi putut petrece în România, pentru că ţara noastră era vorba să ridice trei centrale nucleare de tipul celei de la Cernobîl. În ultimul moment, s-a renunţat la reactoarele ruseşti în favoarea unora canadiene.
Programul energiei nucleare româneşti a început în 1976, prin Comitetul de Stat pentru Energie Nucleară, condus de Cornel Mihulecea.
Se prevedea realizarea a trei centrale nuclearo-electrice, care să înglobeze 10 reactoare, în total. Au fost studiate mai multe amplasamente şi au fost alese trei, cel de la Cernavodă, unul lângă Slatina, pe Olt, şi unul în apropiere de Tulcea.
„Chiar în 1976 am avut o discuţie privind ofertele de construcţie de la ruşi şi de la canadieni. Construcţia unei centrale sovietice tip VVR de 400 MWh începuse deja la Slatina. Încă o centrală tip VVR, de 1.000 MWh, urma să fie ridicată la Piatra Neamţ. Am stopat acele lucrări şi am refuzat soluţiile tehnice ale sovieticilor, pentru că erau centrale neanvelopate, iar garanţia de excludere, adică garanţia că radioactivitatea nu se propagă pe un spaţiu mare în caz de accident nuclear, era mult inferioară celei oferite de canadieni. Aşa am ales reactorul de tip CANDU, cu apă grea, al canadienilor”, ne-a spus Cornel Mihulecea. Vezi mai multe pe site-ul Libertatea.ro!