Mărturia cutremurătoare a unui asistent italian: “Tu, care ești sănătos, fă un pas înapoi!”

De Raluca Vițu pe

Dincolo de statistici și curbe, pandemia de coronavirus ascunde povești cutremurătoare. Italia este, de departe, țara cea mai afectată în această peroadă. Practic, un om moare la fiecare două minute și jumătate. Dramele familiilor care au pierdut pe cineva drag fără să-l poată îngropa sunt realitatea pură și nu vreun scenariu cinematografic. Paolo Baldini, unul dintre asistenții care lucrează la un centrul operațional din Lombardia și care le răspunde la telefon persoanelor disperate, a postat un mesaj cutremurător pe rețelele de socializare.

Lodi este provincia din Lombardia în care a început totul. “Există numeroși cetățeni care apelează centrul operational 118 pentru a solicita ajutor. Aici lucrez eu”, își începe asistentul povestea.

“Știți ce solicită acești oameni? Ei cer pur si simplu ajutor, nimic altceva. Și, incredibil, nu țipă, nu amenință, nu insultă. Sunt amabili, își cer scuze pentru deranj și așteaptă, cu răbdare și calm, ore întregi înainte ca cineva să le asculte doleanțele. Speră că cineva îi va putea ajuta macar prin telefon”, continuă acesta.

Citeşte şi: Statistici: Tinerii adulți ar fi mai predispuși infectării cu coronavirus

Paolo spune că nu ne va fi ușor să înțelegem de ce acele persoane sunt atât de amabile și resemnate, dar încearcă să ne explice printr-un caz concret.

“Îmi telefonează Lucia. Locuiește într-o casă cu doua etaje. Lucia are 55 de ani, locuiește la etaj și este în carantină cu cei doi copii ai săi. O întreb de ce ar avea nevoie, cu ce o pot ajuta. Îmi spune că mama ei batrană, care locuiește la parter, ar avea nevoie de ceva… O întreb dacă au avut contact cu persoane infectate”, spune asistentul.

Povestea este pur și simplu tulburătoare. Gianni, soțul Luciei, în vârstă de 57 de ani, este internat la terapie intensivă, intubat. Stefano, fratele ei (49 de ani), a murit în urma cu două zile la terapie intensivă. Fratele fusese internat în altă parte, pentru că la spitalul la care a fost dus soțul nu mai erau locuri.

Mărturia continuă în aceeași notă dramatică: “Soțul ei a fost luat de salvare în urmă cu o săptămână, pentru ca avea febră și tulburări respiratorii. De atunci, Lucia nu l-a mai văzut și nu a mai auzit nimic de el. Așteaptă de zile întregi un apel din partea spitalului pentru a afla dacă soțul mai este în viață. Vocea îi tremură în timp ce îmi spune toate acestea și nu am curajul să o opresc. Nu vreau să-i întrerup povestea, deși am douăzeci de apeluri în așteptare. În cele din urmă, face o pauză de respirație, în timp ce eu mă gândesc cum aș putea oare sa o ajut…”

Citeşte şi: Când va fi apogeul epidemiei de coronavirus

De fapt, Lucia telefonase pentru mama ei, în vârstă de 88 de ani, care avea febră de câteva zile. Era slabită, tușea, respira foarte greu. Norocul ceor două era că medicul lor nu se îmbolnăvise. “Acesta tocmai le-a facut o vizita si le-a recomandat spitalizarea, pentru ca nu vede cum pot gestiona situatia de acasa”, spune Paolo.

Lucia a mai adaugat că medicul a incercat sa sune la 118, însă după o oră de așteptare la telefon a fost nevoit să renunțe, pentru a ajunge acasă la alt pacient.

“Îi cer scuze, în numele colegilor mei, că suntem nevoiți să îi lăsăm să aștepte atât la telefon, explicându-i ca, practic, suntem sufocați de apeluri urgente. Lucia mă intrerupe: Nu trebuie să-ți ceri scuze. Faceti, oricum, prea multe”, mai scrie el. Apoi contiuă: „Vin cu o propunere pentru a o transporta pe bătrână la spital, însă îi reamintesc că acest lucru s-ar putea să dureze ceva timp și ca nu pot garanta că mama sa va ajunge la spitalul din Lodi, unde este internat și soțul”.

Citeşte şi: O femeie cu coronavirus dezvăluie ce simți dacă ești infectat

Paolo recunoaște că obosise și nu mai avea chef de vorbă, pentru că pur si simplu simțea că se îmbolnăvește ascultând mereu aceleași povești, aceeași suferință și aceeași durere: „Apoi, egoist, mă gândesc că peste o oră mi se încheie tura și îmi imaginez cum voi face un duș și mă voi pune în pat să dorm câteva ore. Lucia, în schimb, îmi oferă o lecție de viață. Femeia de 55 de ani îmi spune că nu vrea să o ducă pe mama sa la spital. Îmi reamintește că a pierdut deja un frate fără să-și poată lua la revedere de la el și fără să poată merge la înmormântarea acestuia și că nu mai știe nimic de soț de o săptămână. Îmi spune că nu vrea ca mama ei să moară în spital și adaugă: Știu foarte bine că în spital doctorii abia reușesc să se ocupe de pacienții mai tineri și că dacă o trimit pe mama la spital, o las să moară singură, pentru că nimeni nu va avea timp să se ocupe de ea”.

Citeşte şi: Poveștile coronavirusului. Româncă din Italia: „Am primit mesajul pe care nu-mi doream să-l citesc niciodată”

Operatorul afirmă că o spunea senin, fără ură, cu o voce calmă care “îmi îngheață sângele în vene”.  „Cer doar să-mi spună cineva cum să fac astfel ca mama să aibă o moarte demnă, acasă, fără să sufere”.

Finalul nu poate fi decât la fel de trist. Mama Luciei a murit la ea acasa o oră mai târziu. “Poate într-o zi mă voi duce la doamna Lucia să o îmbrățișez și să-i spun că a procedat corect. Si că, dacă aș fi fost tată, mi-as fi dorit să am o fiică ca ea. Doamna Lucia este doar o picătură în acest ocean de durere”.

Paolo Baldini își încheie povestea  implorându-ne să avem grijă: „Tu, care ești sănătos, fă un pas înapoi! Chiar nu cerem mult. Rămâneți în casă! Vă rog!”

sursa foto – 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro