Cine a fost Ludwig van Beethoven

Pianist virtuos și compozitor magistral, Ludwig van Beethoven a revoluționat muzica instrumentală, fiind primul compozitor independent, răsplătit generos pentru muzica sa. Este uimitor faptul că cea mai frumoasă și îndrăgită simfonie a sa a fost compusă pe când Ludwig van Beethoven era deja complet surd.

Cuprins

1 Copilăria, marcată de lipsuri
2 Primele opere și influența lui Haydn
3 Primele concerte la Viena
4 Prima simfonie și sonatele celebre pentru pian
5 Boala care i-a răpit auzul
6 Cele mai mari opere, compuse fără auz

Tatăl lui Ludwig van Beethoven vedea în el un al doilea Mozart, un copil minune al muzicii! Iar instinctul nu l-a înșelat. Ludwig van Beethoven avea să devină unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, în pofida faptului că și-a pierdut auzul prematur.

Beethoven a dominat scena muzicală a timpului său așa cum nu a făcut-o niciun alt compozitor. Considerat un etalon la granița dintre epoca muzicii clasice și cea romantică, Beethoven nu a fost un romantic în sine, dar a fost sursa de inspirație pentru o generație întreagă de muzicieni și compozitori care au definit stilul romantic.

În muzica lui Ludwig van Beethoven se întrepătrund notele tradiționale clasice, în stilul lui Joseph Haydn și Mozart, noile influențe umaniste din operele lui Goethe și Schiller, contemporani cu Beethoven, dar și seriozitatea care răzbate din operele filosofice ale lui Kant. Pe alocuri, se strecoară idealurile Revoluției Franceze care punea accentul pe independența individului, pe libertate, demnitate și neatârnare.

Au pus accentul pe discreție, dar soacra Andreei Popescu nu s-a putut abține! Ce mesaj a publicat doamna Mihaela, după ce dansatoarea a anunțat divorțul de fiul ei, Rareș Cojoc

Recomandarea zilei

Ludwig van Beethoven a trăit într-o epocă marcată de numeroase transformări sociale și culturale, în care modelele tradiționale începeau să fie îndepărtate, iar lumea artistică primea un curent nou, revoluționar și independent. De altfel, Beethoven reușește să devină primul mare compozitor care se întreține din operele sale, datorită aristocrației vieneze generoase, și totodată primul mare compozitor care exprimă prin muzică propriile idei, emoții și principii, fără să fie tributar unei case regale sau bisericii.

Copilăria, marcată de lipsuri

Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, în Germania. A fost cel mai mare fiu al lui Johann van Beethoven (1740 – 1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744 – 1787). Ziua nașterii sale nu este cunoscută cu certitudine. Multă vreme s-a considerat că este ziua de 16 decembrie, deoarece Ludwig a fost botezat pe 17 decembrie, iar în acele timpuri copiii erau botezați imediat a doua zi după naștere.

„Cine este Prima Doamnă? Mirabela Grădinaru? Dânsa nu este Prima Doamnă pentru că...” Iulia Albu, declarații controversate despre Mirabela Grădinaru. Ce a spus stilista despre partenera președintelui Nicușor Dan

Recomandarea zilei

Tatăl său a avut o situație financiară destul de bună pentru o vreme. Era cântăreț în strană și ajunge Kappellmeister. După moartea bunicului, care îi susținea financiar, situația lor devine tot mai sărăcăcioasă. În plus, tatăl său devine alcoolic și risipește banii pe care îi câștigă pe băutură.

În pofida păcatelor sale, tatăl lui Beethoven își dă seama că fiul să are un talent aparte și îl încurajează să studieze muzica.

Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul, compozitorul și dirijorul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, deoarece mama sa se îmbolnăvește grav de tuberculoză.

Primele opere și influența lui Haydn

Beethoven își pierde mama curând, la numai 17 ani. Cu un tată alcoolic, pe care nu se poate baza, tânărul muzician se vede nevoit să își caute de lucru. Timp de patru ani este angajat la capela curții arhiepiscopale și la orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În 1790 compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său, și o cantată cu ocazia încoronării lui Leopold al II-lea.

Între timp, oferă lecții de muzică în privat tinerilor de condiție bună și devine protejatul unei văduve bogate, Mme von Breuning. Datorită ei, ajunge să îl cunoască pe contele von Waldstein, un membru impozant al aristocrației vieneze. Acesta îl admiră profund pe tânărul Beethoven pentru pasiunea cu care cânta la vioară și pentru compozițiile lui și îi cere să scrie câteva opere.

În anul 1790, Beethoven atrage atenția altui mare compozitor al timpului, Joseph Haydn, care îl ia sub aripa lui protectoare. Doi ani mai târziu, tânărul Beethoven părăsește pentru totdeauna orașul Bonn și ajunge la Viena, unde continuă studiile muzicale cu Haydn.

Primele concerte la Viena

În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de pianist virtuos și de compozitor. Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o anumită independență financiară.

În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Bratislava.

După primele sonate pentru pian – printre care sonata op. 13 „Patetica” – , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, iar stilul său se concentrează tot mai mult pe orchestră.

În același timp este tot mai apreciat și aclamat pentru stilul virtuoz cu care cânta la pian. Se spunea că Beethoven reușea să emoționeze până la lacrimi publicul, mai mult decât orice alt muzician al vremurilor sale. Operele lui și stilul de interpretare erau pline de energie, cu o pasiune nestăvilită, ca și cum muzica îl elibera din viața cotidiană.

Prima simfonie și sonatele celebre pentru pian

În jurul anului 1800, Ludwig van Beethoven compune prima lui simfonie, în Do-major. Ea va fi urmată de opere magistrale, tot mai complexe și bine definite, care accentuează stilul de la maturitate.

Este perioada celor trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica”, apoi sonata pentru pian op. 57 „Appassionata”, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului”) și a VI-a („Pastorala”).

În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul „instrument” al lui Beethoven, chiar și operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.

Boala care i-a răpit auzul

Muzica lui Beethoven începe să se schimbe din momentul în care realizează că își pierde auzul. Semnele bolii apar înainte de anul 1800, dar timp de câțiva ani reușește să cânte și să compună la fel de liber ca la început, cu aceeași forță creativă și cu același patos.

Beethoven cânta adesea la seratele muzicale organizate în diverse case nobile din Viena, în competiție cu pianiști și violoniști celebri.

În anul 1802 realizează boala îi răpește treptat auzul și că nu o poate opri. Niciun medic nu reușește să găsească leacul potrivit. Nu se cunoaște cauza surzeniei sale, dar este posibil să fie vorba de otoscleroză, o boală osoasă a urechii medii.

S-au încercat mai multe analize ADN folosind șuvițe din părul lui Beethoven, păstrate în colecții private. Dacă șuvițele sunt autentice, cercetătorii consideră că Beethoven a avut de tânăr o predispoziție pentru boli de ficat, este posibil să fi suferit de splină mărită, de ficat și, probabil, de sifilis. Conform cercetătorilor de la Institutul Max Planck din Germania, este posibil ca Beethoven să fi fost bolnav și de hepatita B, boală care s-a agravat și pe fondul consumului de alcool tot mai accentuat după ce și-a pierdut auzul.

Dar boala care i-a adus moartea a fost icterul care a produs infecții dureroase la nivelul abdomenului și al membrelor.

Cele mai mari opere, compuse fără auz

În anul 1818, pe când avea 48 de ani, Ludwig van Beethoven era deja complet surd. Interlocutorii săi foloseau caiete pe care îi scriau mesaje. Uneori putea citi pe buze și folosea un cornet acustic. Muzica nu o mai putea auzi. O putea simți, iar pentru acest lucru ținea între buze o coardă fină de metal care vibra în momentul în care era lipită de pian.

În această stare, complet surd, simțind muzica datorită vibrațiilor, Beethoven a compus marile sale capodopere: simfoniile Eroica, Destinului, Pastorala, sonatele Appassionata, Sonata Lunii, concertul pentru vioară şi orchestră sau concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, Imperialul.

Creaţiile sale de după anul 1818, din care amintim numai Simfonia a IX-a cu vestita Odă a Bucuriei şi Missa Solemnis, au fost puse pe hârtie de un compozitor complet surd de ambele urechi.

Tocmai faptul că își pierdea auzul l-a determinat pe Beethoven să compună într-un ritm tot mai alert. Nu mai susținea concerte, dar s-a concentrat pe compoziție.

Simfonia a III-a, denumita Eroica, a fost scrisă iniţial în onoarea lui Napoleon, în care vedea un eliberator, dar pe care va ajunge sǎ-l deteste şi sǎ îi scoatǎ numele din partiturǎ.

Imediat după Eroica, compune şi singura sa operă, Leonore, căreia îi schimbă numele în Fidelio cu ocazia premierei din 1805. Ulterior, va scrie Pastorala, Uvertura Coriolan, Für Elise.

În ultima perioadă a vieţii, Beethoven a început să compună şi o a zecea simfonie, pe care însă nu a apucat sǎ o termine. A decedat în data de 26 martie 1827 la Viena, fiind urmat pe ultimul drum de sute de vienezi care îl iubeau și îi venerau muzica.

Muzica lui Ludwig van Beethoven este considerată o punte între stilul clasic al lui Mozart şi Haydn şi stilul romantic, exaltat, pasional al cărui precursor avea să fie. Din bogata sa creaţie muzicalǎ fac parte: 9 simfonii, 5 concerte pentru pian şi orchestrǎ, un concert pentru vioară şi orchestrǎ, Missa Solemnis, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete de coarde, diverse sonate pentru vioarǎ şi pian.

foto Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro