Învaţă să cumperi alimente ca un nutriţionist. Mihaela Bilic îţi spune cum

De Laura Davidescu pe

În ediţia de mai a revistei Unica, în cadrul unui amplu articol despre alimentaţie sănătoasă şi sport, medicul specialist în nutriţie Mihaela Bilic, cea care a ajutat o mulţime de vedete să slăbească, ne sfătuieşte să cumpărăm alimente în cunoştinţă de cauză, să gătim cu atenţie şi să mâncăm cu plăcere. Astfel, estimează dr Bilic, gradul nostru de satisfacţie ar creşte cu cel puţin 50%.

Cât de des cumpăraţi alimente şi de unde?

Săptămânal merg la supermarket. Îmi place foarte mult pâinea şi recunosc că, la fiecare trei zile, îmi iau pâine.

Folosiţi o listă de cumpărături?

Tot timpul îmi fac listă! Altfel mă las influenţată de lucrurile pe care le găsesc şi încă mi se întâmplă să cumpăr ceva crezând fie că am disponibilitate fie să gătesc, fie să mănânc respectivul produs, şi după aceea mă trezesc că mi-a trecut disponibilitatea. Îmi doresc săfiu un pic mai bună, să evoluez la capitolul gastronomie, dar mi se întâmplă să mă trezesc în aceleaşi obiceiuri anoste.

Planificaţi meniurile?

Mai degrabă invers. Nu plec cu ideea să fac cumpărături pentru un anumit meniu, ci încerc să dezvolt meniul după ce am găsit poate ceva interesant. Pofta vine ulterior.

Vă tentează promoţiile?

Nu sunt atentă la oferte şi promoţii, ci caut să descopăr pe rafturi un produs nou. Tot timpul încerc, cumpăr de curiozitate, să văd dacă respectivul produs este nu neapărat mai bun, cât nou. Am descoperit că există şi pe piaţa noastră iaurt cu fructe şi îndulcitori şi am testat toate gusturile. Pentru că, la rândul meu, îmi informez în cunoştinţă de cauză pacienţii despre opţiunile pe care le au în magazine. Am descoperit că există că există brânză de capră făcută după reţetă franţuzească şi produsă în România. Sunt atât de entuziasmată când găsesc un produs nou, încât uneori sun producătorul, din dorinţa de a împărtăşi oamenilor respectivi bucuria pe care au produs-o şi ca nu cumva produsul să dispară de pe piaţă, cum se întâmplă cu multe, pentru că publicul nu le cunoaşte şi nu le cumpără, nu susţine producţia.

Ce găsim în coşul dumneavoastră?

Tot ce înseamnă produse lactate: de la lapte fermentat în toate formele până la brânză de orice fel, cu orice ierburi… Nu-mi mai plac dulciurile de vreo zece ani,  dar am făcut o pasiune pentru gustul sărat. Caut să gust din covrigi, pâine cu diverse seminţe sau cu ierburi aromate… Deci nu-m lipsesc produsele de panificaţie. Şi-mi mai plac foarte mult legumele pe care le poţi găti repede: le tragi un pic la tigaie şi, dacă pui puţin mărar sau usturoi, ţi se pare că mănânci o delicatesă. De la dovlecel, praz până la gulie – legume banale, pe care am uitat să le mai includem în meniuri. Ne-am rafinat şi ne-am sofisticat şi nu mai băgăm în seamă legumele obişnuite, româneşti, care sunt desconsiderate profund.

Există anumite alimente care merită luate din anume locuri sau numai în anumite perioade?

Cred că deja multe dintre legume pot creşte tot timpul anului, pentru că există sere care le pot produce. De exemplu roşiile: e clar că roşiile de vară au mai mult gust, dar, la cât de valoroasă e roşia din punct de vedere nutriţional, e păcat să nu o mâncăm oricând. Roşia are o mare cantitate de licopen şi dacă e crescută în aer liber, şi dacă e crescută în seră, aşa că merită să mâncăm, dacă nu roşii proaspete, măcar suc de roşii, şi tot avem beneficii. Ar fi bine să mâncăm tot timpul alimentele de sezon, şi asta înseamnă mai ales fructe şi legume. Restul, nu mai sunt sezoniere. De exemplu, oul – în urmă cu 50 de ani, nu prea mâncai ouă iarna, fiindcă găinile de curte nu ouă în perioada rece. Am pierdut cu totul semnificaţia anotimpurilor din farfuriile noastre, pentru că în  orice zi din an, noi avem toate produsele disponibile şi ar fi o cheltuială de timp şi de energie inutilă să-ţi aduci aminte care este produsul de sezon. Asta nu este un lucru rău, chiar dacă uneori suntem ipocriţi şi dăm vina pe industria alimentară, că face supraproducţie, şi că mâncăm din ce în ce mai mult. Dar, de fapt, ei răspund dorinţelor consumatorilor.

Daţi-ne un exemplu de cină sănătoasă, pe care o pregătiţi sau o comandaţi frecvent pentru familia dvs.

Seara ar fi ideal să mâncăm legume şi peşte. Recunosc că nu-mi place mirosul de peşte şi nici nu ştiu să-l gătesc, aşa că prefer să comand doradă la grătar, pe care o încălzesc uşor la microunde. Carnea aceea extrem de dulce şi de fină o combin cu dovlecel, cu broccoli. Asta e o masă ideală pentru cină. E uşor de digerat şi e dietetică, fără pericol de îngrăşare. Dar asta nu înseamnă că nu sunt şi seri în care îmi e poftă de paste şi fac nişte paste arrabiata, ba chiar sunt foarte fericită adăugând două linguri de parmezan, chiar dacă glucidele acelea nu sunt tocmai recomandate seara. Pofta traduce o nevoie a organismului şi, dacă ai poftă de un aliment, ar fi bine să nu ignori pofta, să ai credinţa că organismul ştie ce-ţi cere, şi că nu o face inutil.

Puteţi să ne daţi câteva trucuri utile la cumpărături de alimente?

Chiar dacă merg o singură dată pe săptămână la supermarket, încerc să nu cumpăr foarte mult, pentru că după aceea ai tendinţa să te simţi obligat să consumi tot ce ai cumpărat. Încă nu am atins acel echilibru să pot spune că, dacă se termină un ingredient, nu mă opreşte nimeni să mă duc să mai cumpăr. Proverbul românesc “Mai bine să prisosească decât să nu ajungă” e greu de scos din obişnuinţă.
Întotdeauna când este vorba de un produs nou iau mai întâi o cantitate mică. Astfel, în cazul în care nu mi-ar plăcea, să nu-mi pară rău de banii cheltuiţi. Apoi, dacă se dovedeşte a fi la înălţime, îl introduc în cumpărăturile mele obişnuite.
Citesc etichetele indiferent cât de lungi sau de mărunt sunt scrise.  Poate vă vine greu să credeţi, dacr încă am surprize şi uluieli apropo de ingrediente, apropo de cantitatea de grăsimi. Mi se pare că ştiu destule, dar în continuare descopăr ingrediente la care nu m-aş aştepta într-un anumit produs. Când produsele sunt bune, mă bucur cu atât mai mult! Vă spuneam despre brânza de capră: cea proaspătă, de exemplu, nu-mi vine să cred cât este de puţin grasă şi cât de puţine calorii are! Este la limita unui produs lactat lichid. Cu toate astea, are un gust savuros. Pe o felie de pâine prăjită, e o nimica toată! Încă nu contenesc să mă mir în ce fel există produse simple, care să-ţi aducă şi bucurie când le mănânci, care să nu coste mult şi care să fie şi sănătoase. Este doar o problemă de alegere. De multe ori, nu suntem suficient de atenţi la lucrurile pe care le cumpărăm şi apoi le mâncăm. Dacă am face cumpărăturile mai conştient, dacă am găti mai atent şi mai ales am mânca în cunoştinţă de cauză, gradul de satisfacţie personală faţă de mâncare ar creşte cu cel puţin 50%. Dacă mănânci cu mintea în altă parte, o să uiţi să te şi bucuri de mâncare.

Care sunt, din experienţa dvs., care sunt cele mai mari greşeli pe care le fac femeile în alimentaţie?

Faptul că sunt dispuse să funcţioneze după regula “totul sau nimic”. Când încep o dietă, vor să fie cât mai drastică şi cât mai spectaculoasă ca rezultate, iar când termină cu dieta, uită cu totul de recomandări şi cad în cealaltă extremă. Nu-şi doresc să găsească un echilibru între alimentaţia de zi cu zi şi alimentaţia din perioada de dietă. Nu vor să echilibreze relaţia lor cu mâncarea, preferând să funcţioneze fie după expresia “îmi permit totul”, fie după “nu-mi permit nimic.”

Care sunt tendinţele actuale în dietele de slăbit?

Încep să fie puse la colţ, dar dramatic, aproape extremist, toate dietele. S-a ajuns la un conflict în lumea medicală între nutriţioniştii care sunt adepţi ai dietelor şi cei care au realizat că, de fapt, idealul ar fi să revenim la contactul cu emoţiile, cu mesajele transmise de organism şi să aducem mâncarea în energia pozitivă şi în firescul de care are nevoie organismul, fără să mai impunem din exterior nici măcar aceste recomandări făcute pentru binele populaţiei, tip “consumaţi cinci porţii de legume şi fructe” sau “beţi doi litri de apă zilnic”. Pentru că orice recomandare, chiar făcută spre binele cuiva, înseamnă, de fapt, o constrângere exterioară. {i, uşor, uşor, duce la infantilizarea oamenilor. Dacă oamenii aşteaptă să vină un nutriţionist să le spună ce să mănânce, vor uita să judece ei pentru sinele lor. Ancestral, suntem proiectaţi să nu avem nevoie să gândim lucrurile pe care le mâncăm. Organismul îţi transmite senzaţie de poftă sau de foame şi tu, fără o analiză elaborată, fără doctorate în nutriţie, trebuie să ţi-o satisfaci. E un mecanism simplu. În momentul în care noi intervenim cu raţiunea şi îi îndoctrinăm  pe cei din jur, spunându-le că trebuie să fie atenţi, că trebuie să cunoască ceea ce mănâncă, atunci, dintr-o dată, aceştia intră în panică, de teamă că nu cunosc suficiente lucruri despre mâncarea lor. Iar alegerile vor deveni din ce în ce mai dificile, tocmai pentru că fiecare va încerca să le facă raţional. Or tendinţa actuală, şi o veţi vedea promovată, printre rânduri, chiar şi adepţilor fanatici ai dietelor, este nu numai să nu mai existe aceste aberaţii tip diete disociate sau diete inventate pe un anumit principiu, ci din contră: mâncaţi echilibrat, mâncaţi din toate, în cantitate adecvată nevoilor fiecăruia. Se merge acum pe ideea că dieta trebuie să fie echilibrată din punct de vedere al conţinutului. Meniurile trebuie să aibă de toate, nu se mai exclude niciun fel de categorie de alimente, însă aportul caloric trebuie să fie raportat la nevoile individuale. Aici intervine balanţa: cât consumi, atât să aduci. Şi, în momentul în care aduci mai puţin, vei slăbi!
Se pune mai mult accent pe stil de viaţă, pe a reînvăţa să ne mişcăm, iar dieta nu mai este scoasă din context. Ea este introdusă în cadrul unui stil de viaţă sănătos: asta înseamnă mişcare, nu neapărat sport. Efectiv mişcare banală: plimbat pe jos, urcatul câtorva trepte, alimentaţie echilibrată, fără să facem din asta o filosofie, şi, bineînţeles, temperarea a tot ceea ce înseamnă stres. Alocarea de timp pentru mese, pentru gătit, pentru mişcare trebuie să treacă pe primul loc. Cum pui benzină într-o maşină pentru a putea face o deplasare, aşa trebuie să reconsideri şi cumpărăturile de alimente, iar alimentaţia trebuie să fie pe primul loc, pentru că, dacă pe aceasta o pui la coada listei, să nu te minunezi că măânci te miri ce, pe motiv că nu ai avut timp să pregăteşti altceva. E responsabilitatea fiecăruia, nu a nutriţionistului, de a avea o alimentaţie echilibrată.
Suplimentele nu pot fi puse înaintea unei alimentaţii corecte. Ce aduce mâncarea, substanţele nutritive sunt combinate într-un anumit fel în alimente. Ele se potenţează unele pe celelalte. Un supliment nu poate înlocui o alimentaţie sănătoasă, pentru că el se referă la o singură substanţă şi nu ştim noi în ce măsură ea, de una singură, se absoarbe, se metabolizează şi se foloseşte în organism. Nu putem, ca americanii, să mâncăm toate prostiile şi, pe urmă, să luăm un pumn de pastile şi să credem că facem bine sănătăţii noastre. Dar este clar că, în anumite perioade, n-ar fi rău să suplimentăm aportul de vitamine. Vitamina C este o vitamină extrem de instabilă şi termic, şi la oxidare. La două zile de la culesul fructelor sau legumelor, conţinutul scade la jumătate. Niciodată nu vom reuşi să mâncăm atât de multe fructe şi legume cât să avem un aport de Vitamina C optim. O cură cu un gram pe zi nu strică nimănui. E unul dintre puţinele suplimente care face bine fără vreun efect negativ. Altfel, industria suplimentelor se dezvoltă într-un mod ameţitor. Aproape că ai senzaţia că numai cu suplimente putem supravieţui. E o piaţă mult prea mare şi nu neapărat în beneficiul persoanei.

Ce au furat CRBL și Oase la Asia Express. VIDEO exclusiv

Ce au furat CRBL și Oase la Asia Express. VIDEO exclusiv