Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Şi-a cautat fericirea peste hotare, însa în zadar. Acum, în aşteptarea unui bebeluş, Pamfilia a avut parte de o surpriza de proporţii, tot printre straini.
„Pâna acum, nu aş fi putut zice ca sunt o norocoasa. Deşi mama mi-a spus ca, la naştere, moaşa mi-a ursit mult noroc. Însa ceea ce mi s-a întâmplat în ultima vreme mi-a schimbat total destinul. E greu printre straini
Împreuna cu soţul meu, Beni, am locuit în Spania o vreme. El avea un serviciu acolo. Dar, la un moment dat, şi-a pierdut locul de munca şi am fost nevoiţi sa revenim în ţara. Pentru mine a fost greu, caci tot printre straini aveam sa ajung. Eu sunt de loc din Galaţi, el din Botoşani. Şi am ales oraşul lui natal. Parinţii lui fiind stabiliţi în strainatate, a trebuit sa stam cu chirie. Totuşi, Beni şi-a gasit foarte repede un serviciu, însa nu pe masura pregatirii lui şi a aşteptarilor noastre. El are studii sanitare, este califi cat, aşa ca speram sa gaseasca un loc de munca în sistem. N-a fost sa fie. Şi a ajuns casier la un supermarket, cu un salariu de 700 lei, din care 450 se duceau pe chirie.
Nu puteam sa accept ca eu sa stau acasa, iar el sa munceasca pentru amândoi. Dar cautarile mele erau în zadar. Nici nu ma simţeam prea bine… Întâmplator, dupa ce am facut un test de sarcina, am descoperit ca urma sa devenim parinţi. Eram cam dezamagita, caci ştiam ca era aproape imposibil sa facem faţa unei asemenea provocari. Mai mult, eu nu aveam pe nimeni cunoscut, nici prieteni, nici rude, cu excepţia bunicilor soţului… Am lasat totul la voia lui Dumnezeu. Cu soarta nu te pui
Au afl at şi colegii de serviciu ai soţului ca sunt însarcinata. Câţiva ma ştiau din vedere. Şi au pus la cale o mare surpriza pentru noi. Unul dintre ei ne-a invitat, într-o seara, la cina, urmând sa fim acolo mai mulţi. Când am intrat în salon, am încremenit. Ne aşteptau o mulţime de lucruri pentru copilaşul nostru înca nenascut. Absolut tot ceea ce mi-aş fi putut dori şi aş fi avut nevoie se afla acolo, în cel mai mic detaliu: scutece, hainuţe, jucarii…
Dar „bomba” a venit de la patronul supermarketului, aflat şi el acolo cu soţia. Ei ne-au oferit cheia unei case a lor, în care nu locuia nimeni şi pe care ne-au pus-o la dispoziţie pâna vom reuşi noi sa avem o situaţie mai buna. Mai mult, aveau sa se ocupe ei de toate cheltuielile şi, în plus, s-au oferit sa fie naşii bebeluşului. În curând, urmeaza sa vina pe lume baieţelul nostru drag. Viitoarea lui naşa mi-a devenit prietena între timp şi ne viziteaza des. Cum sa nu ma consider norocoasa şi sa nu cred în puterea lui Dumnezeu?!”