Când se taie porcul. Tradiții și obiceiuri de Ignat 2022

De Adina Zamfir, pe

Românii care păstrează tradițiile vii știu că ziua când se taie porcul are o semnificație deosebită în calendar. Este ziua în care prăznuit Sfântul Ignație Teoforul, iar această zi este însoțită de multe obiceiuri și superstiții care vorbesc despre sănătate și belșug în anul care vine.

Ziua de Ignat, așa cum este cunoscută în popor, este ziua când se taie porcul și încep pregătirile pentru Crăciun. În calendarul ortodox, Ignatul este praznicul Sf. Ignație din Antiohia sau Ignație Teoforul, martir creștin pe care ortodocșii îl pomenesc pe data de 20 de decembrie.

Când se taie porcul după datină

Tradiția spune că porcii trebuie sacrificați doar pe data de 20 de decembrie. Iar aceasta este o zi sfântă, în care sacrificiul animalelor reprezintă un ritual încărcat de superstiții și tradiții străvechi.

În credințele populare se spune că, în seara dinainte de Ignat, porcii visează că vor fi sacrificați și de atunci refuză să mai mănânce. După Ignat, porcii nu se mai îngrașă, așadar ei trebuie sacrificați pentru bucatele tradiționale de Crăciun.

Încă de pe vremuri, românii știau că porcul tăiat înainte de Crăciun are carnea cea mai bună, iar șoriciul cel mai fraged. Porcii crescuți timp de doi sau trei ani au o carne mai tare, iar șoriciul lor nu mai este bun de mâncat. Pielea bine tăbăcită și curațată de la porcii bătrâni se păstra doar pentru opinci.

De ce trebuie sacrificați porcii de Ignat

Când se taie porcul. Tradiții și obiceiuri de Ignat 2022

Conform calendarului ortodox, ziua de 20 decembrie este Ignatul, ziua când se taie porcul și este singura îndeletnicire din gospodărie. În această zi, gospodinele nu trebuie să facă nimic altceva prin casă. Nu se mătură, nu se spală și nu se gătește. Gospodarii se ocupă doar de sacrificarea porcului și tranșarea bucăților de carne, iar acest ritual este însoțit de o mulțime de superstiții.

Tradiția spune că Sf. Ignație sau Ignatul, cum este cunoscut în popor, mergea în fiecare iarnă pe la casele oamenilor și le spunea să sacrifice câte un porc pentru Crăciun și să îl părpălească pe foc. Ritualul prin care pielea porcului era arsă avea drept menire să alunge grijile și necazurile din casă și să aducă un an nou mai îmbelșugat.

Numele de Ignat vine de la numele latin Ignatius, preluat și de vechii greci cu forma Ignatios, și care a ajuns să însemne ”execuție prin foc”. Dar în sens creștin, Ignație înseamnă purtător de Dumnezeu, iar vechile povești cu iz religios spun că Sf. Ignație ar fi fost de mic copil ucenicul Sf. Ioan și unul dintre cei mai de seamă propovăduitori de la începuturile creștinismului.  

Cine a fost în istorie Sf. Ignație

Născut pe meleagurile pe care se află azi Siria, Sf. Ignație a primit din copilărie o educație în spirit creștin și a ajuns episcop al Antiohiei în vremea în care Imperiul Roman era condus de Traian. Prigoana împotriva creștinilor care se închinau la Dumnezeu era năprasnică în acele vremuri, iar Sf. Ignație a fost arestat pentru credința pe care o propovăduia. Încătușat în lanțuri, bătut și schinguiut, el a fost purtat din Antiohia la Roma unde a fost aruncat într-o groapă, să fie sfâșiat de fiarele sălbatice.

Pe drumul către Roma, episcopul a reușit să scrie șapte epistole către comunitățile de creștini din acele vremuri, către efeseni, tralieni, romani, filadelfieni sau smirneni. În aceste epistole, el îi îndeamnă pe creștini să nu își piardă niciodată credința și să îl poarte mereu în sufletul lor pe Dumnezeu. Epistolele Sf. Ignație, ajunse până în zilele noastre, sunt considerate azi un monument al literaturii creștine timpurii.

Legenda mai spune că, după ce a fost martirizat și ucis de fiare, Împăratul Traian s-a îmbunat și i-a lăsat pe creștinii din Antiohia să îi culeagă oasele pentru a le înmormânta creștinește. Iar între oase a fost găsită inima sfântului, întreagă și neatinsă. Cum sfântul Ignație le-a spus întotdeauna că în inima lui este scris numele lui Iisus, oamenii au despicat-o și au găsit într-adevăr numele lui Hristos scris cu aur în inima sa.

Ce obiceiuri și tradiții se păstrează când se taie porcul

În gospodăria românească, porcii sunt crescuți aproximativ un an și sunt întotdeauna sacrificați înainte de Crăciun. Când se taie porcul, pe data de 20 decembrie, se sărbătorește și Ignatul, cunoscut pe vremuri drept Crăciunul Țiganilor, pentru că de obicei țiganii erau chemați să îndeplinească sacrificiul. Românii creștinii țineau post și nu era potrivit ca aceștia să înjunghie și să sacrifice animale cât timp dura Postul Crăciunului.

Imediat după ce era sacrificat, porcul era acoperit cu paie și pârlit în foc, apoi curățat cu apă clocotită. Cel mai mic dintre copiii familiei încăleca pe spinarea porcului, pentru a crește mare și sănătos în următorul an. Apoi capul familiei lua puțin sânge proaspăt și le făcea semnul crucii pe frunte la toți copiii săi, să fie sănătoși, feriți de rele și de boli.

După tranșarea porcului, gospodinele pregăteau pomana porcului, gătind câteva bucățele de carne în untura încinsă din care gustau toți ai casei, dar și vecinii. Este singurul obicei care le permite creștinilor să încalce postul și să guste din carnea porcului înainte de Crăciun. Pomana porcului era stropită după datină și cu vin roșu, iar oamenii își făceau o cruce înainte să se așeze la masă.

Superstiții de Ignat păstrate în lumea satului

Când se taie porcul. Tradiții și obiceiuri de Ignat 2022

Porcul este simbolul bunăstării și al belșugului. În vremurile mai vechi, nu orice familie își permitea să crească porci, de aceea familiile mai înstărite împărțeau uneori câteva bucăți de carne și vecinilor nevoiași. Credințele din bătrâni spun că, în ziua de Ignat, este bine să faci un sacrificiu. Cine nu avea porc, tăia un gâscan sau un cocoș. Sângele ritualic, lăsat să se scurgă pe pământ când se taie porcul, era menit să alunge grijile și sărăcia și să aducă un an mai bogat și mai spornic.

Femeile țineau cu strășnicie ziua de Ignat, nu făceau curat, nu țeseau, nu coseau, nu aruncau gunoiul din bătătură. Ba chiar se spunea că hainele cusute în ziua de Ignat aduceau ghinion și provocau junghiuri dureroase celui care le purta.

După ce era sacrificat porcul, gospodinele pregăteau foi subțiri dintr-un aluat simplu, pe care le coceau pe plită. Foile erau umplute cu nuci sau cu o cremă din semințe de cânepă, denumite julfă. Prăjitura aceasta de post poartă numele de Plăcinta Domnului sau Scutecele Domnului și se servește în Ajunul Crăciunului, amintind de Nașterea pruncului Iisus.

Organele porcului au și ele semnificația lor ritualică

În anumite zone ale țării, se păstrează câteva smocuri din părul de porc care se afumă în grajd, să alunge bolile de la animale. Dar se afumă și copiii, să fie protejați de deochi. Anumite organe ale porcului sunt fripte și consumate ca atare pentru că protejează și de boli și vindecă durerile de rinichi sau de inimă.

În alte regiuni, gospodarii care sacrifică porcul îndepărtează cu grijă splina și după forma ei pot spune dacă va fi iarna grea sau ușoară. Astfel, dacă splina este mai groasă la capăt, va fi iarna plină de zăpadă și vara cu belșug. Dar, dacă splina este subțire, iarna va fi geroasă, iar vara secetoasă.

Iar bășica porcului, curățată și umflată bine, ajungea jucărie pentru copii. Tot copiii erau cei care primeau codița sau urechile animalului, fripte bine și date cu sare, pe post de gustări crocante, să fie voinici și sănătoși tot anul.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!