Cum te-au influențat poveștile cu Cenușăreasa și filmele cu Carrie Bradshow în alegerea pantofilor

Pantofii pot fi irezistibili. Nu trebuie să ne convingă Carrie Bradshaw, o știm deja. Dincolo de utilitatea lor, cu preponderență în mediul urban, încălțările au bătut dintotdeauna căi nebănuite în literatura universală. Este suficient să deschidem sertarele memoriei pentru ca un pantof de cristal să ne amintească de povestea Cenușăresei sau o pereche de conduri vrăjiți să ne poarte ca o tornadă în țara lui Oz.

Înainte să te trecem prin toate poveștile care și-au pus amprenta asupra alegerilor tale de încălțăminte, hai să facem un exercițiu. Aruncă un ochi pe lista asta de pantofi superbi și vezi care îți sar în ochi. Cu ei în minte, revino asupra textului și analizează-te.

Ce trebuie să știi de la bun început este că, în sfera literaturii, miturile, legendele și romanele moderne au lustruit pantofii în simbolismele care defineau moda vremii, de la pedeapsă la libertate, pierderea sau câștigul unui statut social, sexualitate reprimată sau vanitate fățișă.

Pantofii au reușit să străbată atâtea file pe câte imaginații au hrănit. Balerini sau stiletto, bocanci de munte sau sandale de plajă, teniși sau bascheți, D’Orsay sau platforme Wedge, mocasini sau botine, de catifea sau de piele naturală, pentru seducție, dans sau terapie emoțională, pantofii imaginari au jucat rolul personajului principal încă de la primul basm al copilăriei.

A fost odată ca niciodată un pantof vrăjit

În studiul Încălțarea și lepădarea pantofilor magici, Isabel Cardigos, director al Departamentului de Cercetare din cadrul Centrului de Studii Ataide Oliveira din Portugalia, caută sensul magiei într-o pereche de încălțări ficționale.

„Pantofii sunt obiecte paradoxale în sensul în care claustrează și eliberează piciorul în același timp, îndemnându-l la parcurgerea marilor distanțe.”

În cartea lui Frank Baum, și mai târziu în pelicula „Țara lui Oz” din 1939, Dorothy asortează potecii galbene care merge în paralel cu dezvoltarea de caracter a personajului, o pereche de sandale de culoarea rubinului.

Pantofii își schimbă proprietarul odată ce vrăjitoarea din Est este îngropată sub căsuța din Kansas ce aterizează în mijlocul peisajului de poveste de pe aripa unei tornade violente.

După o serie de aventuri în pas de musical, Dorothy îl găsește pe vrăjitorul din Oz și află că vehiculul întoarcerii acasă a fost dintotdeauna la picioarele ei. Tot ce trebuie ea să facă este să bată de trei ori din călcâie.

Nu toate basmele croiesc ideea de pantofi ca aspirație spre pătura nobiliară a societății (Cenușăreasa) sau transport supersonic înconjurul pământului (Muc cel Mic de Wilhelm Hauff sau Hermes din mitologia greacă).

Hans Christian Andersen și-a exersat latura mai întunecată a imaginației când a scris Fetița cu Pantofii Roșii”. Karen, personajul principal, primește o pereche de conduri peticiți din bucăţi vechi din postav roşu și, mândră de frumusețea lor, îi poartă la biserică, uitând să își spună rugăciunile.

Un blestem cade asupra ei, iar pantofii se prind într-un dans aiuritor. Karen este pedepsită pentru vanitatea de care a dat dovadă, iar în final, doar toporul călăului, despicându-i picioarele de trup, o salvează pe fetiță de propria trufie.

Dincolo de prințese și motani, pantofii încalță și alte personaje din literatura clasică. Sau, din contră, le descalță de lanțuri și forțe sociale asupritoare. Tom Sawyer îl invidiază în secret pe Huck Finn pentru autonomia de a nu trebui să poarte încălțări, în timp ce elfii îl scapă pe bătrânul cizmar de sărăcie confecționându-i pantofi magici- așa cum Dobby, elful domestic al familiei Malfoy din Harry Potter, își recapătă libertatea grație unei perechi de șosete.  

Pantofii: O cale spre libertate sau întemnițare?

Surorile Fossil din seria „Shoes”, semnată Noel Streatfeild, parcurg întreaga narațiune pe poante. Pantofiorii de balet nu le sunt la îndemână ușor, ele trebuie să muncească de la vârste fragede pentru șansa de a urca pe scenă. Povestea a cucerit inimile englezilor încă din 1936, fiind ecranizată în 2017 pentru micul ecran, cu Emma Watson în rolul principal.

Pantofii simbolizează aceleași constrângeri sociale într-una dintre cele mai bine vândute cărți de Virginia Woolf, The Years”. Ducându-se la culcare, eroina principală, Kitty, își aruncă pantofii din satin alb în celălalt colț al camerei într-un exces de amărăciune și dezgust și veșnic nemulțumită de obligațiile și convențiile care derivă din statutul ei social.

Burgheza scriitoare Dorothy Parker, excentrica scenei literare americane, care la moartea ei își lasă averea moștenire pastorului Martin Luther King, nu se teme să își treacă personajele sub tăișul fin al satirei. În „Big Blonde”, viața lui Hazel nu se conformează promisiunilor frumuseții ei.

Ajunsă la o vârstă înaintată, eroina încă mizează pe farmecele iluzorii care ar trebui să facă din bărbați plasa ei de siguranță. Ea încearcă din răsputeri să se facă remarcată purtând tocuri înalte- picioarele o dor ca înfipte în cuie de culoarea șampaniei. Până și încercarea ei de sinucidere dă greș, iar pantofii sunt primul lucru pe care Hazel și-i dorește când își recapătă conștiința.

Pantoful, un brand al literaturii contemporane

Din seria narațiunilor contemporane, „Clubul dependentelor de pantofi” de Beth Harbinson unește patru personaje cu situații și interese diferite sub emblema iubirii față de încălțămintea care le definește ca femei- o familie până la urmă globală, dar dezbinată de sexul opus.

Cele patru decretează ziua de marți ca ziua pantofului, iar aceste întâlniri, convenționale și superficiale la o primă vedere, le conduc pe femei spre o libertate nebănuită.

Mesajul cărții? Câteodată, o pereche de tocuri te poate înălța deasupra meschinăriilor vieții. Pe bună dreptate, acestea merită un rol principal în seria „Sex and the City”, o ecranizare după cartea omonimă de Candace Bushnell.

Carrie Bradshaw cunoaște puterea transformativă a unei perechi de pantofi, în special când aceștia, fie ei marca Manolo Blahnik, Christian Louboutin sau Jimmy Choo se pot plia pe măsura ei. Dacă tocurile nu o incomodează, bărbații insistă să sfideze logica lucrurilor.

„Poate că nu ştiu nimic despre bărbaţi, dar despre pantofi? Despre pantofi ştiu multe.”, spune Carrie.

Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrelă…” Cine altcineva decât Matei Vișniec poate să găsească un titlu mai jucăuș și captivant? În ciuda aparențelor, scriitorul nu atinge subiectul fetișului pentru pantofi, ci al obsesiei pentru cuvinte și memorie.

În memoriile de tip pantof, amintirile se lasă ghidate liniar, parcurgând un traseu precis și conștiincios al trecutului. În schimb, umbrela se deschide ca o vijelie, lansează nori grei de furtuni emoționale și reacții necontrolate, iar iubirile apar ca niște previziuni meteorologice incorecte și posibil fatale.

Sursa foto: unsplash. com

Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Modă

FII PRIMA CARE AFLĂ

...tot ce trebuie să știe o femeie specială, ca tine

Abonează-te la newsletterul Unica și primești imediat un e-book GRATUIT
cu tendințele de toamnă-iarnă 2017-2018 în modă și frumusețe!

Vă recomandăm: