Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Poate parea un clişeu, însa dragostea adevarata, sincera, patimaşa nu se stinge niciodata, mai ales daca e şi prima din viaţa. Vezi ce are de spus Cristina.
„Toata lumea spune asta, dar mie chiar nu-mi sta în fire sa scriu catre publicaţii, pentru a participa la diverse concursuri. Nu am simţit niciodata nevoia sa fiu în centrul atenţiei, sa ies în evidenţa, sa fiu vedeta. Şi cu atât mai puţin sa apar în paginile unei reviste, nici macar întâmplator. Cu toate acestea, prezentarea concursului vostru şi aniversarea frumoasa pe care o serbez m-au stimulat sa în draznesc. Caci am o experienţa minunata de împartaşit, cum destul de rar se întâlneşte. Şi poate fi un imbold pentru cele mai pesimiste dintre noi, de a nu înceta niciodata sa spere. Sentimentele nu mor
Vara trecuta, la 47 de ani, mi-am reîntâlnit prima iubire. Ne regasiseram deja prin intermediul celei mai cunoscute reţele de socializare, Facebook, dar începuturile erau timide. Trecusera 25 de ani de când fiecare o apucase pe drumul sau. Între timp, ne-am întemeiat propriile familii, am facut copii… El era divorţat de mult, eu în curs de divorţ. Totuşi, de ziua lui, m-am hotarât sa ma duc la el, în oraşul în care înflorise dragostea noastra. Tot drumul am tremurat de emoţie, ca în adolescenţa. M-a aşteptat în gara şi… ne-am topit unul în braţele celuilalt, într-o îmbraţişare plina de dor. Un sfert de veac s-a şters ca prin farmec de pe chipurile şi din sufletele noastre. Ce a ramas era mai mult decât evident: era doar iubirea, reînviata ca o flacara puternica. Câteva saptamâni mai târziu, am plecat la mare, împreuna cu copiii noştri, care au acceptat cu bucurie relaţia. Şi asta pentru ca niciodata nu-şi mai vazusera parinţii atât de fericiţi. Pe plaja aproape pustie, într-o seara cu vânt nervos, ne-am iertat greşelile tinereţilor, care ne-au desparţit atunci şi ne-au adus atâta durere. Am încercat sa ne explicam paşii şovaielnici ai acelor vremuri, sa privim cu împacare înapoi, pentru a putea merge înainte zâmbind. Şi, printre lacrimi de dor, ne-am promis sa îmbatrânim împreuna… Nimic nu mai conteaza
Iata-ne şi la aniversarea unui an de la reîntâlnirea noastra. A fost o perioada în care ne-am vazut doar de câteva ori pe luna, caci niciunul dintre noi nu-şi poate schimba locul de munca deocamdata. Dar flacara iubirii e la fel de vie şi speranţa ne ţine puternici. Dragostea nu ţine cont de vârsta, de distanţe, de nimic! Şi mi-ar placea sa ştiu ca mai multe femei se bucura de ea”.