Poveste reală: Viaţa atârna de un fir fragil

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Optimismul şi sprijinul oamenilor dragi sunt ingredientele de baza pentru reţeta fericirii. Viorica aşa a reuşit sa depaşeasca cele mai grele momente.
„Când dorim sa ne îm partaşim secvenţe de viaţa care ne-au marcat, avem tendinţa de a povesti clipele de cumpana, de tristeţe. Simţim ca ne despovaram sufletul în faţa celor care ne înţeleg. Dar eu mi-am dat seama ca nu de compasiune avem nevoie în clipele grele, ci de îndârjirea de a ne pastra convingerea ca, mai devreme sau mai târziu, oricât de învolburate sunt valurile vieţii, apele se limpezesc pâna la urma şi ajungem cu bine la liman.

Destinul ne e scris

M-am nascut în urma cu 47 de ani, într-o zi de martie. Am avut o copilarie obişnuita, dat fiind ca îmi trag radacinile dintr-un sat unde oamenii nu cutezau sa încalce decât cu multa fereala regulile nescrise. Am ajuns la concluzia ca poţi sa strabaţi lumea-n lung şi-n lat în cautarea ursitului, iar el sa fie la doi paşi de tine. Asta chiar mi s-a întâmplat. Mi-a fost dat sa ma casatoresc devreme, cu un baiat din sat, vecin. Şi totul parea sa decurga firesc, banal, pâna când, într-o zi, la un control de rutina, mi s-a descoperit o formaţiune tumorala la rinichiul drept. Aveam doar 33 de ani! Nu eram pregatita sa înfrunt un diagnostic înfricoşator. Nu ştiam prea multe despre ceea ce urma sa se întâmple. Cu toate astea, nu am avut nici curajul de a ma gândi ca viaţa mea a ajuns la final, ca totul se va sfârşi atât de devreme.

E important sa crezi

Am ajuns la Institutul Oncologic din Cluj. Dupa multe investigaţii, un medic foarte bun a hotarât sa ma opereze. Mi s-a extirpat tumora care, din fericire, nu invadase înca rinichiul. Rezultatul biopsiei a dovedit ca era benigna, fapt destul de rar în astfel de cazuri. Din momentul acela am simţit ca Dumnezeu mi-a dat înca o şansa la viaţa. Şi nu contenesc sa-i mulţumesc şi sa ma bucur de orice lucru, oricât de nesemnificativ ar parea. Am învaţat sa preţuiesc sanatatea şi viaţa. E drept ca a contat enorm şi sprijinul primit din partea soţului meu, un om minunat, dar şi al celor dragi. Acum ma consider o rasfaţata a sorţii. Am doua fete frumoase, care pe atunci erau prea mici ca sa realizeze ce se întâmpla. Şi împreuna cu soţul meu drag aşteptam sa primim cel mai frumos dar la aceasta vârsta, bucuria de a fi bunici. Viaţa ne scoate în cale bune şi rele, uneori mai multe rele, dar trebuie sa o luam mereu de la capat. Iar forţa ne aparţine”.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton