Poveste reală: “Când lupţi, răzbeşti în viaţă”

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Deşi are numai 23 de ani, Daniela a trecut prin multe. Dar greutăţile au călit-o, iar acum e mândră de realizările ei. Iată povestea ei!
„Provin dintr-o familie cu 5 copii. Mama nu putea lucra, caci trebuia sa aiba grija de noi, iar tata muncea la o fabrica, la marginea localitaţii. Era foarte greu de întreţinut atâtea guri cu un singur salariu. Fratele meu mai mare, în vârsta de 16 ani, s-a vazut nevoit sa munceasca şi el, dupa terminarea orelor la şcoala. Facea diverse treburi gospodareşti pe la oamenii din sat, ca sa câştige un banuţ. Greutaţile se ţin lanţ Când am intrat la liceu, fabrica unde lucra tata s-a desfiinţat. O noua povara pentru noi. Tata şi-a cautat de lucru luni în şir, dar în zadar. Fiind şi bolnav de inima, nu putea munci oriunde. Soarta noastra se complica, iar nevoile creşteau.
La şcoala, aveam nevoie de o mulţime de lucruri. Am avut oarecum noroc ca ne încadram ca şi caz social şi primeam o suma ca ajutor de la stat. Numai ca asta m-a ambiţionat şi, datorita notelor mari, am reuşit sa obţin bursa de merit. Era o binecuvântare pentru noi. Caci din banuţii aceia ne întreţineam cu toţii, plus ce mai aducea şi fratele mai mare.
Mama facea curaţenie la o familie, sâmbata. Mai mult decât atât, faptul ca stateam la curte ne permitea sa ne asiguram hrana, crescând pasari şi animale. Atât de greu ne era la un moment dat, ca mergeam cu tata, sâmbata, la adunat lemne din padure, ca sa le vindem. Daca vrei, poţi Dupa terminarea liceului, am vrut sa-mi continui studiile. Chiar daca aş fi intrat pe locurile gratuite, tot aş fi avut nevoie de bani de chirie şi de alte cheltuieli.
Mi-am cautat de lucru în sat, dar nu am gasit. Disperata, m-am hotarât sa plec de acasa. Şi am gasit un serviciu la Arad, la 30 km de casa. Aveam salariul de 600 lei, din care plateam chiria 400. Ma macina faptul ca nu-mi puteam ajuta familia cu nimic, nici cu bani, nici cu bunuri. Dar, dupa un an, a terminat şcoala şi sora mea şi a venit la mine. Şi-a gasit un loc de munca mult mai bun, mai bine platit şi ne-am unit pentru a-i ajuta pe cei de acasa. Acum le putem trimite bani şi altele în fiecare luna. Suntem fericite ca ne putem ajuta fraţii mai mici sa-şi termine studiile.
Mai mult, anul trecut m-am înscris la facultate. A fost o bucurie pentru parinţi şi un vis împlinit pentru mine. Am avut un trai greu, dar nici unul dintre noi nu le-am reproşat asta parinţilor. Ştim ca nici ei nu sunt fericiţi. Dar asta ne-a determinat sa luptam şi sa ne depaşim condiţia. Iar fericirea pentru noi înseamna sa fim sanatoşi şi sa ramânem mereu la fel de uniţi, la bine şi la rau.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro