Salinele de ieri, muzeele de astăzi

.

Frecventate mai degrabă pentru beneficiile lor curative şi mai puţin ca destinaţii turistice, salinele din România sunt locuri spectaculoase, recunoscute în Europa, pe care merită…

… să le descoperi şi tu. Aici, istoria, religia şi agrementul se împletesc „miraculos” într-o terapie nebănuită pentru cei care ajung să le viziteze, pentru că fostele mine de sare s-au transformat cu timpul în adevărate centre de tratament pentru minte şi trup, deopotrivă.
Istorie, religie şi terapie, într-un mic oraş” de sare  
Situate în cele mai spectaculoase locuri din ţară, dalta şi ciocanul ocnaşilor de altădată au lăsat adevărate lucrări de artă în locul minelor de sare. În plus, aceste „oraşe-muzeu” au fost amenajate corespunzător, atât pentru agrement, cât şi pentru tratament.
Astfel, cei care au probleme reumatice şi respiratorii se pot întoarce mai sănătoşi şi mai odihniţi, după doar câteva zile petrecute aici.
Fiecare salină din ţara impresionează prin ceva inedit: forme şi dimensiuni impresionante, galerii de artă, lăcaşuri de cult sau dotări moderne.
Slănic Prahova este cea mai mare salină din ţară, cu o suprafaţă imensă de 78.000 de metri pătraţi. Mina dispune de 14 încăperi, iar cele două lifturi construite coboară până la circa 45 de metri, cât măsoară înălţimea acesteia.
Centrul de tratament amenajat la Slănic Prahova numără 50 de locuri, un „sejur” de două săptămâni aici fiind suficient pentru pacienţii cu probleme pulmonare sau alte afectiuni respiratorii.
Mina este vizitată în medie de 400 – 500 de turişti pe zi şi rareori, numărul vizitatorilor ajunge la 1.000, cu precădere, în perioada aprilie – septembrie, când se acutizează afecţiunile reumatice.
Un centru de tratament transformat în sanatoriu este şi mina de sare Unirea, aflată la o adâncime de 210 metri. Exploatarea minei a început în 1943 şi care a devenit obiectiv turistic în 1970, a fost amenajat, la 210 m adâncime, un sanatoriu unde se tratează boli respiratorii.

Aici poţi admira lucrări de sculptură monumentale cu tematică istorică, precum şi colecţii de sare şi chihlimbar.

Salinele de ieri, muzeele de astăziÎn nordul ţării, între Suvceava şi Gura Humorului, se găseşte Salina Cacica. Deschisă în 1791, mina a devenit un autentic lăcaş de cult.

La intrarea în salină, te întâmpină o sculptură impresionantă în sare, care îl înfăţişează pe Iisus răstignit, despre care se spune că le purta noroc în fiecare zi minerilor care coborau în mină.
Traversând o curte veche şi huruita, cele 200 de trepte din lemn, care coboară la 27 de metri adâncime, te vor conduce discret într-o biserică mică, cu altar, icoane, candelabre şi chiar un balcon pentru cor.

Capela a fost construită în anul 1806, fiind închinată Sfintei Varvara, protectoarea minerilor.

Această salină este unică la rândul ei, cele peste 8.000 de galerii imense fiind săpate manual. Uitat parcă de lume, misteriosul „oraş subteran” ascunde şi o sală de dans, la 37 de metri adâncime, unde înainte se organizau baluri, întâlniri festive şi spectacole.
Salina Ocna Dej este încă folosită pentru exploatarea sării, dar poate fi vizitată şi de turişti.
Mina este săpată într-un strat gigantic de sare, lung de 5 km şi gros de 150 de metri. Pentru a ajunge aici, microbuzul minei te va duce printr-un sistem de ecluze, care previn pătrunderea aerului cald şi umed de afară.
În anul 2000 şi minerii de la Ocna Dej au construit o mică biserică, la o adâncime de circa 80 metri, cât cinci etaje sfredelite în sare.
Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei, în stil bizantin, iar pereţii din sare sunt sculptati în stil brâncovenesc, unde se pot recunoaşte brâul şi coloana infinitului.
Lângă biserică poţi găsi un spaţiu de agrement, cu teren de fotbal, locuri amenajate pentru servirea mesei, leagăne, tobogane sau balansoare.
Transilvania se poate mândri cu o salină la fel de spectaculoasă, „o solniţă uriaşă”, care datează din vremea romanilor.
Încă din anii ’60, există o bază de tratament pentru bolnavii de astm bronhic, iar în anul 1980 s-a amenajat un complex modern pentru sănătate şi recreere.
Turiştii pot coborî la peste 120 metri adâncime şi se pot plimba pe o distanţă de 1250 metri.
Sălile din subteran sunt dotate cu sistem de iluminat, terenuri de joacă pentru copii, meşe de biliard, miniterenuri de jocuri sportive, o bibliotecă, un bufet şi chiar o capela ecumenică, toate acestea având menirea de a oferi o recreare cât mai confortabilă pentru bolnavii care, conform tratamentului, trebuie să petreacă aici patru ore zilnic.
În timpul sezonului de vară, numărul persoanelor care vizitează mina şi a bolnavilor care se tratează aici ajunge in medie la 2.500 – 3.000 pe zi.
Salinele de ieri, muzeele de astăzi Salina Turda este probabil cea mai celebră destinaţie a turiştilor care vizitează localitatea Turda.

Această mină datează încă din perioada romanilor şi a fost unul dintre motivele pentru care localitatea s-a dezvoltat foarte repede după retragerea acestora din Dacia.

Stabile în timp, cu un microclimat constant, aceste palate de sare cu aerosoli salini au efecte terapeutice surprinzătoare.
asupra sănătăţii.

Acestea dispun totodată de condiţii ideale pentru amenajarea de trasee turistice.

Salina Târgu Ocna 
Bătrână de aproape două milenii, situată în inima Moldovei, pe pitoreasca vale a Trotuşului, istoria Salinei Târgu Ocna se împleteşte cu istoricul metodelor de exploatare a sării din masivele de sare.

Aproape toată Bucovina, Moldova şi Basarabia au fost aprovizionate cu sare din inepuizabilele saline de la Târgu Ocna.

Imensitatea golurilor, adevărate catedrale săpate în sare, labirintul galeriilor de mii de metri, biserica de aici, precum şi centrul de tratament dezvoltat aici îţi creează impresia unui oraş scufundat în adâncuri şi redescoperit.

Arunca o privire si vezi cele mai frumoase saline din Romania!

Foto: Mediafax

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton