O familie își caută de 45 de ani copilul pierdut. „Când m-am întors, nu mai era”, își amintește mama lui Țiți

De Unica.ro pe
De 45 de ani, Maria Cristescu își amintește cu patimă ziua în care a intrat într-un aprozar să cumpere mere, iar băiatul ei, micuțul Țiți, n-a avut răbdare să aștepte...Este vorba despre cel mai vechi caz de copil dispărut din România. Copilul pentru care părinții au trecut peste prejudecățile socialiste, publicând în presa din RSR, poza băiatului lor și un anunț de căutare.

De 45 de ani, părinții nu au încetat să-l caute, să aștepte și să spere că fiul lor se va întoarce acasă

Maria Cristescu

Țiți Cristian Dumitru Laurențiu, un băiețel de 4 ani, îmbrăcat într-o salopetă pipită, a dispărut pe 20 octombrie 1973, în București, în apropierea fabricii Pionierul, acolo unde, câteva decenii mai târziu, zeci de părinți aveau să se adune, ca să-și plângă morții din incendiul de la Colectiv. De 45 de ani, părinții lui, Mara și Ștefan Cristescu îl așteaptă neîncetat. Ziua în care mama a intrat întrat într-un aprozar să cumpere mere, iar „micuțul Țiți” nu a avut răbdare să aștepte, le-a rămas de zeci de ani în minte.

Este cel mai vechi caz de copil dispărut din România

parinti-titi

Maria și Ștefan Cristescu s-au luptat, la vremea respectivă, cu prejudecățile socialiste și au publicat în presa din RSR poza băiatului și un anunț de căutare. Anunțul publicat în anul 1972, la rubrica „Aflăm de la Miliția Capitalei”, a fost o premieră în presa din RSR. Tot o premieră a fost și contactarea, în martie 1983, a francezului Jean Louis Crozier, un radiestezist care căuta cu pendulul persoane dispărute. Aceștia au primit dispensă de la Miliție, să-l plătească în valută.

Poze vechi, bucăți de ziar îngălbenite de vreme, chitanțe și scrisoarea francezului. Sunt bornele Mariei Cristescu de pe lungul drum al așteptării…

Dimineața de sâmbătă, 20 octombrie 1972, a fost ultima pe care au trăit-o cu sufletul întreg

titi

Era sâmbătă și se treziseră cu toții târziu. Doru, băiatul cel mare, care avea 13 ani, trebuia să meargă la școală. Pentru familia Cristescu, acea dimineață de sâmbătă, 20 octombrie 1973, a fost ultima pe care au trăit-o cu sufletul întreg: „Puteam să-l las acasă pe Țiți, să nu-l duc la grădiniță și să plec la serviciu că băiatul cel mare, Doru, putea să stea cu el”, a declarat pentru Libertatea, Maria Cristescu. „Dar am zis: de ce să lipsească Doru de la școală? L-am dus…Probabil că ăla, faptul că ne-am trezit târziu, a fost un semn. Dar nu mi-am dat seama…”

Maria Cristescu: „Când m-am întors cu fața, el nu mai era nicăieri”

titi si tatal lui

În acea dimineață s-au oprit la un aprozar, când fetița cea mică a spus că vrea mere. Țiți, care nu mai avea răbdare, a zis: >>mă duc înainte, după tata<<, își amintește Maria Cristescu. „I-am strigat: >>nu te duce, că mergem toți trei<<. Mi-a cântărit merele, le-am plătit. Atât a durat. Când m-am întors cu fața, el nu mai era nicăieri.”

Sufletele părinților au fost mutilate în acea zi, cu egală măsură, iar tot ce îi mai interesează acum este să limpezească fiecare secundă de atunci.

Peste 394.00 de ore de așteptare…

foto-titi

Pentru părinții lui Țiți, copilul pe care îl iubeau toți vecinii și colegii lor de serviciu, îngrijorarea a rămas, în toată această jumătate de secol, una singură: „Mă gândesc cum a putut să se adapteze. Cu cine să doarmă, cu cine să se joace… Asta cred că a fost un chin pentru el, să se adapteze…”, e convins tatăl.

De la ce vine Țiți?”. „Pe la vârsta de 7-8 ani, am avut un prieten care a murit, culmea! Înecat. Și-l chema Țiți, Și așa mi-a rămas mie în minte, să-i spun copilului meu Țiți”, explică tatăl. Era un copil isteț, năzdrăvan, sociabil și își făcea repede prieteni. „Dacă se rătăcea, el știa să spună cine este”, e convinsă mama. „Știa și numărul de telefon de acasă, era foarte dezghețat”, le-a mărturisit Ștefan Cristescu jurnaliștilor de la Libertatea.

Amândoi sunt convinși că Țiți a fost răpit în acea zi. Că a fost luat de cineva și dus departe de el. În cei 45 de ani au refuzat să se gândească la grijile mărunte: o fi mâncat, o fi sănătos, i-o fi frig…Pentru părinții lui Țiți, îngrijorarea a rămas, una singură: „Mă gândesc cum a putut să se adapteze. Cu cine să doarmă, cu cine să se joace…Asta cred că a fost un chin pentru el, să se adapteze. Și sigur, problema cu dormitul”, e convins tatăl.

După 45 de ani, ei se gândesc că Țiți a avut, „în noua sa viață”, probleme cu somnul…

Sursa: Libertatea.ro

Sursa foto: Libertatea.ro

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro