Cum influențează inteligența noastră emoțională felul în care comunicăm

De Unica.ro pe

Inteligența emoțională reprezintă capacitatea unei persoane de a-și înțelege și gestiona propriile emoții, de a înțelege și interpreta adecvat comportamentul și trăirile altora, în scopul creșterii stării de bine, atât în raport cu sine, cât și în relațiile cu ceilalți.

Pentru a înțelege relația dintre inteligența emoțională și comunicare este important să pornim de la cunoașterea propriilor emoții și a rolului pe care acestea îl joacă în viața noastră. Emoțiile sunt judecăți afective de moment, rapide, inconștiente, ale felulul în care ne influențează o anumită situație („Cum este pentru mine ceea ce se întâmplă acum?”).

Mintea umană este formată din mai multe „compartimente” aflate în relație. Partea emoțională a minții o precede pe cea rațională, atât în cursul dezvoltării individului, cât și în dezvoltarea speciilor. Cu mult înainte de a articula cuvinte și de a deveni conștient de propria existență, un bebeluș comunică cu îngrijitorii săi prin intermediul emoțiilor pe care adultul le „citește” observându-i chipul și mișcările corporale. La rândul său, adultul care vine în întâmpinarea nevoilor copilului comunică faptul că a perceput mesajul. Inconștient și automat avem capacitatea de a simți emoțiile celorlalți și, în funcție de acestea, ne comportăm și reacționăm față de alți oameni. Printre altele, emoțiile joacă așadar un rol important în comunicarea socială. Emoțiile ne orientează experiența interpersonală și ne îndreaptă conștient și inconștient spre acele tipuri de relații care rezonează cu tiparele noastre interne.

Întrucât suntem ființe sociale, iar specia umană a progresat pe baza capacității de a forma relații de cooperare care i-au asigurat supraviețuirea și expansiunea, avem nevoie să comunicăm bine cu ceilalți și să stabilim relații semnificative, iar calitatea vieții noastre depinde de aceste relații.

Comunicarea interpersonală presupune un schimb, un contact în care doi oameni încearcă să pună ceva în comun. Comunicarea crează relații, dar la fel de bine le poate împiedica. Fiecare individ are stilul său unic de transmitere și interpretare a informației, iar comunicarea este afectată deseori de erori în aceste procese mentale. Când o persoană interpretează prea personal afirmațiile alteia, când dialogul înseamnă doar o luptă în care fiecare încearcă să domine discuția, cei doi oameni nu au o conexiune adevărată.

Capacitatea de a forma relații depinde de cât de bine putem înțelege modul în care mintea noastră generează și vehiculează emoția și de cât de bine ne imaginăm ceea ce se petrece în mințile altor oameni. Dincolo de informații concrete, un dialog conține un schimb emoțional implicit, chiar dacă uneori este greu să îl conștientizăm pentru că în schimburile cotidiene nu avem mereu emoții evidente sau intense. În relațiile de atașament importante (cu un partener, un copil sau un prieten apropiat) comunicarea și împărtășirea emoției crează și consolidează conexiunea și de altfel, aceste relații nu ar putea exista fără emoție.

Într-un schimb cu o altă persoană ar fi important ca atenția să penduleze între observarea și ascultarea activă a celuilalt și observarea propriilor procesele interioare. Desigur, e la fel de important să putem asculta cu atenție, empatie, fără a judeca sau a-l întrerupe pe celălalt.

Câteva întrebări care ne-ar ajuta să decriptăm semnificația unei interacțiuni ar putea fi: Cum este mesajul celuilalt pentru mine? Ce simt și ce gândesc în raport cu ceea ce transmite această persoană? Mesajul verbal al interlocutorului concordă cu cel nonverbal? Adică mimica și gesturile susțin ceea ce spune o persoană sau dimpotrivă? Ce ar putea simți și gândi persoana din fața mea, dincolo de ceea ce verbalizează?

Când transmitem un mesaj este necesar să o facem cu onestitate, clar, fără exprimări vagi sau ambigue. Astfel creștem probabilitatea ca o altă persoană să înțeleagă ceea ce dorim să spunem.

Emoțiile sunt surse de informație care ne vorbesc despre nevoile noastre de moment și, puse în cuvinte potrivite, ne pot ajuta să ne deschidem față de celălalt și să îi comunicăm despre ce ne trebuie pentru a ne simți bine.

Atunci când exprimăm ceea ce simțim este important să ne asumăm responsabilitatea propriilor trăiri, folosind persoana întâi, fără a-l acuza pe celălalt. De exemplu, în loc de a spune „Ce mă enervezi!”, putem spune „Mă simt deranjat de ceea ce spui”.

Dacă mesajul verbal, expresiile faciale sau gesturile unui interlocutor transmit respingere sau dezaprobare, partea emoțională a creierului nostru – care nu este neapărat foarte specifică atunci când vine vorba despre definiția unei amenințări – dă alarma informându-ne că ne aflăm în fața unui pericol.  Când o persoană acuză, critică, ironizează, când aduce pretenții, când își dă ochii peste cap sau își întrerupe interlocutorul, cel din urmă va interpreta aceste semnale drept amenințare (socială) și va răspunde inconștient cu emoții puternice care îl vor face să reacționeze defensiv; în acel moment dialogul este compromis, cei doi se vor ataca, iar fiecare va încerca să își apere punctul de vedere, fiind închis în fața argumentelor celuilalt.

De aceea comunicarea optimă se desfășoară pe un teren emoțional în care ambii participanți se simt în siguranță. Vocea calmă, tonul scăzut, expresiile faciale relaxate, ascultarea, mesajele non-agresive ale interlocutorului ne oferă un sentiment de siguranță care favorizează contactul uman autentic.

Inteligența emoțională și implicit abilitățile de comunicare se pot antrena pe parcursul vieții, iar experiențele cotidiene concrete oferă multiple oportunități, fie că vorbim cu alți oameni sau doar îi observăm. În acest demers ne vor ajuta, curiozitatea, deschiderea în fața experienței interne și externe, capacitatea de a pune întrebări și de a reflecta la interacțiunile interpersonale.

Text de Roxana Nourescu – psihoterapeut și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține Atelierul Online de inteligenţă emoţională.

Foto – 123rf

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro