Cine a fost Albert Einstein

.

Au trecut deja 120 de ani de când Albert Einstein publica cele mai importante studiile ale sale care au revoluționat fizica modernă și mai ales teoria relativității. Faimoasa ecuație E=mc2 a devenit un adevărat simbol internațional strâns legat de numele și personalitatea lui Albert Einstein.

Albert Einstein este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință ai lumii și cel mai influent fizician al secolului XX. A primit premiul Nobel pentru fizică în anul 1921 pentru studiile sale asupra efectului fotoelectric, dar teoria cea mai cunoscută pentru care este și acum un etalon al științei moderne rămâne teoria relativității.

Albert Einstein a vorbit târziu, abia după ce a împlinit 3 ani, fapt care a născut o oarecare îngrijorare în familie. Dar la 10 ani studia singur lucrări de o complexitate profundă precum filosofia lui Immanuel Kant (Critica rațiunii pure) și Elementele lui Euclid, în timp ce alți copii abia învățau să facă înmulțiri.

Un adevărat geniu și o capacitate surprinzătoare, capabil să înțeleagă universul cu sute de ani în viitor, Albert Einstein a fost mai mult decât un fizician teoretician. El a deschis noi căi de aprofundare a lumii și a legilor universale, așa cum nu le văzuse nimeni înaintea sa.

De o umanitate profundă, Albert Einstein a fost totodată una dintre cele mai puternice voci care s-au ridicat împotriva rasismului și a militat pentru cauza poporului evreu.

Inteligență precoce din copilărie

Einstein s-a născut la 14 martie 1879 la Ulm, în Germania, într-o familie de evrei, fiul lui Hermann (comerciant) și al Paulinei Einstein. La scurtă vreme după nașterea lui, familia s-a mutat în Munchen, unde tatăl și-a deschis un atelier de produse electrice.

Mama sa considera că are talent muzical și a insistat ca micul Albert să ia lecții de vioară. Dar tatăl său l-a îndrumat către electrotehnică, iar elevul Albert a fost fascinat curând de matematică și fizică. Cu toate că era înscris la un colegiu catolic, Albert ura disciplina severă și rutina orelor de învățământ, precum și studiile plictisitoare bazate pe memorare mecanică.

Un prieten de familie, Max Talmud, student la medicină, îl inițiază pe micul Einstein la vârsta de 10 ani, în domeniul cunoașterii, împrumutându-i cărțile sale științifice și filosofice precum geometria lui Euclid sau lucrările lui Immanuel Kant.

Autodidact, Albert învață mai mult acasă, decât la școală și studiază singur matematica și științele naturii, descoperind cu pasiune fizica. Datorită lui Talmud, în jurul vârstei de 16 ani, Albert citește câteva reviste menite să popularizeze fizica pentru elevi. Autorul acestor cărticele își imagina cum călătorește pe un fir de telegraf împreună cu energia electrică. Einstein a fost fascinat de idee și și-a pus o întrebare care avea să îl macine în următorii 10 ani: cum ar arăta un fascicul de lumină dacă ai putea alerga alături de el? Dacă lumina ar fi o undă, atunci fasciculul de lumină ar trebui să pară staționar, ca un val înghețat. De copil, își dădea seama că este un paradox, dar avea să găsească explicația câțiva ani mai târziu.

Modul său revoluționar de gândire depășea cunoștințele din acele vremuri și îl ajuta să întrevadă posibilități care nu fuseseră niciodată studiate.

Studiile universitare și întâlnirea cu Mileva

Părinții lui Albert Einsten părăsesc Germania, deoarece afacerea tatălui său nu mergea prea bine. Ei se mută în Italia, lăsându-l pe Albert să termine colegiul la Munchen. În câteva luni, însă, de teama de a nu fi trimis în armată, fiul lor pleacă din Germania și ajunge în Pavia, alături de familie.

Ulterior, va urma studiile universitare în Elveția, la Universitatea Federală Politehnică (ETH) din Zürich. Deși era una dintre instituțiile de învățământ de elită din Europa și dispunea de unul dintre cele mai dotate laboratoare, ETH l-a dezamăgit pe Einstein. Majoritatea profesorilor nu erau la curent cu noile descoperiri ale epocii și predau după vechile principii ale fizicii. Albert urmărea cursurile cu un interes scăzut, iar la orele de laborator citea reviste științifice, în care erau publicate cele mai recente descoperiri și teorii. Lipsea adesea de la ore, studiind fizica pe cont propriu.

Cu toate acestea, reușește să o cunoască pe Mileva Maric, singura studentă la matematică și se îndrăgostește fulgerător de ea. După încheierea cursurilor, el devine profesor de matematică și fizică în anul 1900.

Nu găsește o catedră prea curând, dar găsește de lucru la Institutul de Patente din Elveția ca examinator de brevete. La universitate nu fusese un student apreciat, dar reușește în scurt timp să primească titlul de Doctor în Fizică în cadrul Universității din Zürich, în urma unei dizertații privind determinarea dimensiunilor moleculare. Acesta a fost primul pas către o carieră academică de excepție. Din anul 1905 până în 1921, Albert Einstein este solicitat ca profesor și cercetător la instituții de prestigiu din Europa. În anul 1914 devine director la Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin (secția de cercetare în cadrul Academiei Prusiene), dar și profesor de fizică teoretică la Universitatea din Berlin, toate acestea la recomandarea fizicianului german Max Planck.

Între timp, însă, Germania devine nazistă, iar ideologiile extremiste capătă popularitate. Din 1933, naziștii capătă puterea politică și recurg la distrugerea în masă a comunităților de evrei. Albert Einstein se vede nevoit să fugă împreună cu familia pentru a-și salva viața.

Un destin marcat de drame puternice

Albert Einstein

La terminarea studiilor universitare, Albert Einstein traversează o perioadă deosebit de grea. Unul dintre foștii săi profesori scrie o scrisoare împotriva acestuia, considerând că nu este capabil să devină profesor și îl împiedică să găsească de lucru în mediul academic.

Între timp, familia lui se opune căsătoriei cu Milena care era ortodoxă. Dar cei doi tineri se iubesc puternic și își continuă relația. Din păcate, în anul 1902, cei doi au o fiică pe care o pierd curând, nu se știe din ce cauze.

Albert găsește cu greu postul de examinator la institutul de brevete, dar situația lui era una foarte modestă. Între timp, tatăl său se îmbolnăvește grav și abia pe patul de moarte îi dă încuviințarea să se însoare cu Milena. Căsătoria va avea loc în anul 1903, iar în anul 1904 se naște primul său fiu, Hans Albert. Cel de al doilea fiu vine pe lume în 1910, când Albert era în plină ascensiune academică.

Dar succesul profesional și desele călătorii în străinătate, la diverse institute și conferințe aveau să îi destrame căsătoria. Albert și Mileva se despart în 1919, urmând ca Albert să îi acorde fostei soții o compensație financiară, dacă vreodată ar câștiga un premiu Nobel.

Într-adevăr, premiul îi este acordat în 1921, dar, pentru că relativitatea era o teorie controversată, Einstein este premiat pentru explicarea efectului fotoelectric. Imediat după acest mare succes, Eistein este vizat de naziști care îl pun pe o listă neagră cu personalități evreiești care trebuiau suprimate. În acel moment, își dă seama că singura șansă va fi să părăsească Germania definitiv și reușește să fugă în mare taină în Marea Britanie apoi în Statele Unite ale Americii.

1905 – anul celor mai importante lucrări

1905 este numit de cunoscători ”anul miraculos” al lui Einstein, deoarece a fost anul în care a scris o lucrare de doctorat și a publicat alte patru lucrări în „Analele Fizicii” (Annalen der Physik), unul dintre cele mai recunoscute jurnale de fizică.

Cele patru lucrări tratau efectul fotoelectric, mișcarea browniană, relativitatea specială și echivalența dintre materie și energie. În lucrarea despre materie și energie, Einstein a dedus binecunoscuta ecuație E=mc2, sugerând că mici particule de materie pot fi transformate în acumulări uriașe de energie. 

Studiile sale ar fi rămas doar simple articole de revistă, dacă nu ar fi fost susținute de renumitul Max Planck. Cel mai mare fizician al generației sale și fondatorul fizicii cuantice este interesat de studiile lui Einstein și verifică analizele acestuia.

Fascinat de descoperirile lui Einstein, Max Planck are numai cuvinte de laudă și îl invită la mai multe prelegeri internaționale pentru a-ți susține ideile.

Albert Einstein și teoria relativității

Încă din facultate, Einstein era contrariat de faptul că viteza luminii rămânea constantă. El descoperă astfel un lucru complet nou, care încălca inclusiv legile de mișcare ale lui Newton, deoarece nu există viteză în teoria lui Newton. Această observație îl determină pe Einstein să formuleze principiul relativității.

În anul 1915, fizicianul definește teoria generală a relativității care va provoca schimbări revoluţionare în conceptele cunoscute despre timp, spaţiu şi gravitaţie.

În esență, Einstein susține că materia şi energia sunt echivalente una cu cealaltă şi o singură particulă de materie poate fi transformată într-o cantitate imensă de energie. Cum teoria relativităţii funcţionează doar în lipsa unui câmp gravitaţional, Einstein s-a străduit timp de 11 ani să introducă factorul gravitaţional în ecuaţia sa pentru a descoperi în cele din urmă cum teoria relativităţii poate funcţiona şi în aceste condiţii.

El era convins că relativitatea generală era corectă, a prezis cu exactitate periheliul orbitei lui Mercur în jurul Soarelui, care era incompletă în teoria lui Newton. Teoria generală a relativității a prezis, de asemenea, o deviere măsurabilă a luminii în jurul Soarelui când o planetă sau un alt soare orbitează în jurul acestuia. Această anticipare a fost confirmată de astronomul britanic Sir Arthur Eddington în timpul eclipsei solare din 1919.

Stabilirea în America și ultimii ani

Vânat de naziști, Einstein reușește să fugă în Marea Britanie, apoi este invitat să se stabilească în Statele Unite, unde primește un post la noul Institut de studii avansate din Princeton, New Jersey. Aici și-a petrecut restul carierei încercând să elaboreze teoria câmpului unificat – o teorie atotcuprinzătoare care ar trebui să unifice toate forțele universului și, implicit, toate legile fizicii, într-una singură – pentru a combate interpretarea acceptată a fizicii cuantice. 

Eistein a primit cetățenia americană în anul 1940 și a ajutat Marina SUA în timpul celui de al doilea război mondial să dezvolte noi sisteme de apărare. Cu toate că experiența lui era necesară pentru dezvoltarea bombelor nucleare, Albert Einstein nu a participat niciodată la fabricarea lor.

Imediat după ce America a lansat cele două bombe nucleare în Japonia, a format Comitetul de Urgență pentru Cercetătorii Energiei Atomice împreună cu fizicianul Leo Szilard și s-a implicat în efortul internațional de a ține bomba atomică sub control.

Albert Einstein a fost implicat activ pentru susținerea Israelului și a poporului evreu, pentru recunoașterea victimelor Holocaustului, dar și pentru drepturile populației de culoare.

În anul 1955, Einstein a suferit un anevrism abdominal și o hemoragie internă. A fost dus la Centrul Universitar Medical din Princeton pentru tratament, dar a refuzat operația, resemnat să își accepte soarta. A murit a doua zi, pe 18 aprilie 1955 – la vârsta de 76 de ani.

Medicii de la Princeton au prelevat creierul lui Einstein fără consimțământul familiei și el se află și acum conservat la Centrul Universitar Medical din Princeton. Rămășițele sale au fost incinerate și risipite într-un loc secret.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton