Cele mai comune greșeli de ortografie în limba română și cum să le eviți

Știai că formula ”vroiam să” este una dintre cele mai frecvente greșeli de vorbire și greșeli de ortografie din limba română? Află cum trebuie să te exprimi corect, când folosești verbul ”a vrea”, și ce alte greșeli de ortografie frecvente ar trebui să evităm.

Cuprins

1 Ce este ortografia și cum ne ajută
2 Ce sunt greșelile de ortografie
3 Cele mai răspândite greșeli de ortografie în limba română
4 Alte greșeli de ortografie frecvente

Lecțiile de gramatică din școală se mai uită în timp și ajungem să împrumutăm din jurul nostru tot felul de greșeli de ortografie pe care le întâlnim în diverse texte, articole sau mesaje scrise greșit.
Cele mai comune greșeli de ortografie invadează, așa cum era de așteptat, rețelele sociale, iar tinerii le preiau uitând regulile corecte predate la școală.

Ce este ortografia și cum ne ajută

Ortografia limbii române constituie un ansamblu complex de reguli care stabilesc scrierea corectă a limbii române. Ortografia limbii române este una în general fonetică, adică scriem majoritatea cuvintelor așa cum le pronunțăm. Cu toate acestea, regulile s-au schimbat adesea de-a lungul istoriei și avem unele cuvinte care trebuie să respecte ortografia etimologică. De aici se nasc și numeroase greșeli de ortografie.
Să ne aducem aminte doar de ultima regulă adoptată în anul 1995 de către Academia Română care a dispus să scriem corect ”niciunul, niciuna” după modelul ”vreunul, vreuna”. Înainte de această regulă scriam ”nici unul” și ”nici una”.

De-a lungul secolelor au fost multe dispute și cu privire la scrierea sunetului ”â/î”. De ce avem nevoie de două litere diferite pentru același sunet? Pentru unii dintre noi este o confuzie. Lingviștii recomandă să scriem corect ”â” în interiorul cuvintelor, pentru a demonstra apartenența limbii noastre la familia de limbi latine, și să folosim litera ”î” doar la începutul sau sfârșitul cuvintelor: pământ/ împământenit sau coborâre/coborî.

Au pus accentul pe discreție, dar soacra Andreei Popescu nu s-a putut abține! Ce mesaj a publicat doamna Mihaela, după ce dansatoarea a anunțat divorțul de fiul ei, Rareș Cojoc

Recomandarea zilei

Întorcându-ne la cuvântul ortografie, trebuie să știm că el este derivat din limba greacă, fiind un cuvânt compus din ὀρθός = orthós („corect”) și γράφειν = gráphein („a scrie”). În traducerea simplă, ortografia înseamnă scrierea corectă a cuvintelor unei limbi, scriere care este reglementată printr-o serie de reguli care se aplică limbii literare.

Regulile de ortografie includ:
– reguli de scriere a cuvintelor și enunțurilor,
– reguli de punctuație,
– despărțirea în silabe,
– utilizarea capitalizării (a majusculelor).

Așa cum subliniam, majoritatea cuvintelor din limba română se scrie așa cum se pronunță, conform principiului fonologic. Acest principiu reglementează și scrierea neologismelor, adică a celor mai noi cuvinte intrate în limba română, împrumutate din alte limbi. Dacă un cuvânt a pătruns de mai mult timp în limbă și este popular, acesta este adaptat fonetic și grafic, adică se scrie așa cum se pronunță și nu se mai respectă grafia din limba de origine (aisberg, apropo, angro, fotbal, gol, lider, meci, miting, ofsaid, șezlong, vizavi). În schimb, neologismele recente sau cele care nu au o frecvență mare, se scriu conform grafiei din limba de origine. Spre exemplu, vom scrie: country [cantri], cover-girl [covărgărl], föhn [fön], ketchup [k’ečap], lied [lid], loess [lös], rugbi / rugby [ragbi], rummy [rami / römi], weekend [uĭchend], whisky [uĭschi], windsurfing [ŭindsărfing], yesman [iesmen].

„Cine este Prima Doamnă? Mirabela Grădinaru? Dânsa nu este Prima Doamnă pentru că...” Iulia Albu, declarații controversate despre Mirabela Grădinaru. Ce a spus stilista despre partenera președintelui Nicușor Dan

Recomandarea zilei

Ce sunt greșelile de ortografie

Greșelile de ortografie sunt abateri de la normele ortografice ale limbii, adică erori de scriere, de punctuație etc. Limba română este o limbă cursivă, simplă, care se scrie în general așa cum se aude. Cu toate acestea, numeroase cuvinte sunt înțelese și învățate greșit, pronunțate și scrise greșit. Erorile de ortografie implică înlocuirea, omiterea, adăugarea sau inversarea literelor sau sunetelor dintr-un cuvânt. Dar acestea nu sunt singurele greșeli de ortografie.

Conform unei clasificări generale, greșelile de ortografie sunt împărțite în:

I. Greșeli de scriere a cuvintelor:
Confuzii între cuvinte cu scriere asemănătoare:
„mi-ar place” în loc de „mi-ar plăcea”
„genuchi” în loc de „genunchi”
„delicvent” în loc de „delincvent”
„oprobiu” în loc de „oprobriu”
Forme verbale incorecte:
„nu zi/ fă/ te du” în loc de „nu zice/ nu face/ nu te duce” (imperativ negativ)

II. Greșeli legate de semnele diacritice:
Lipsa sau utilizarea incorectă a semnelor diacritice:
Acest lucru poate schimba sensul cuvântului sau poate face textul dificil de înțeles.
Exemple:
Lipsa accentului pe „i” sau „a”, sau utilizarea incorectă a lui „ș” și „ț”.

III. Greșeli gramaticale:
Utilizarea greșită a formelor verbale: De exemplu, utilizarea formei greșite a imperativului negativ, cum ar fi „nu zii” în loc de „nu zice”.
Confuzii între pronume: De exemplu, „să-l” în loc de „să-i” sau invers.

IV. Greșeli de punctuație:
Lipsa sau utilizarea incorectă a semnelor de punctuație: Acest lucru poate afecta claritatea și fluența textului.
Exemple: Lipsa virgulelor, punctelor sau a altor semne de punctuație, astfel încât ideile exprimate nu sunt delimitate și conturate pentru o mai bună înțelegere a textului.

Cele mai răspândite greșeli de ortografie în limba română

”Fi” – ”Fii” – ”Fiii”

Una dintre cele mai comune greșeli de ortografie este utilizarea greșită a formelor „fi” și „fii”. Aceste două cuvinte sunt adesea confundate din cauza asemănării lor fonetice, dar au utilizări gramaticale distincte. Persoanele care nu fac diferența dintre ele scriu adesea cu un singur ”i” și anume forma ”fi”, indiferent de context.

Fi este forma de infinitiv a verbului „a fi” și este folosită în conjuncții sau, mai simplu, după conjuncția ”să”:
De exemplu: „Vreau să fi liniștit.”
Fii este forma de imperativ afirmativ a aceluiași verb, folosită atunci când dai un sfat sau o comandă.
De exemplu: „Fii atent la drum!”
Așa cum știm, Fii este și substantiv și înseamnă ”copii”, ”băieți”. Cei care fac frecvent greșeli de ortografie scriu ”fi” în loc de ”fii” în exemple precum: ”Cei doi fi (corect – fii) ai mei au plecat de acasă”.
Cu atât mai greu este să facă diferența dintre ”fii” – nearticulat, și ”fiii” – articulat. Iată și exemple concludente:
Vecinul meu are doi fii care merg la aceeași școală – fii = substantiv comun, la plural, nearticulat, care arată că doi fii dintre copiii vecinului merg la aceeași școală (vecinul poate avea sau nu mai mulți copii)
Fiii vecinului meu merg la aceeași școală – fiii = substantiv comun, la plural, articulat, care pune accentul pe toți fiii vecinului, indiferent că sunt doi sau mai mulți.

”Copii” și ”copiii”

Întâlnim adesea, mai ales pe rețelele de socializare, cuvântul ”copii” scris cu un singur ”i” – copi. Dar pluralul corect al cuvântului ”copil” este ”copii”. În momentul în care pluralul ”copii” este articulat, se adaugă al treilea ”i”, ceea ce poate fi foarte confuz pentru unii dintre noi.
Iată diferența de sens în exemplele de mai jos:
Maria are doi/ trei sau numeroși copii.
Copiii Mariei sunt foarte frumoși.

„Sa” și „s-a”

O altă greșeala comună de scriere este confuzia între „sa” și „s-a”. Formele se pronunță la fel, dar au semnificații diferite în funcție de cum se scriu. Cei mai mulți evită să folosească diacriticele în scris și confundă ”sa” cu ”s-a”.
Spre exemplu, întâlnim texte de genul: ”Sa dus la magazin sa ia o rochie”. În mod corect, trebuie să scriem ”S-a dus la magazin să ia o rochie”. Primul ”s-a” face parte din forma verbului refleziv ” a se duce”, iar al doilea ”sa” – este de fapt conjuncția ”să”.
Putem evita multe dintre greșelile de ortografie frecvente, dacă am folosi corect diacriticele, adică acele semne pe care trebuie să le atașăm sunetelor ”â, ă, î, ș sau ț”.

”Care” – ”pe care”

Atât în vorbire, cât și în scris, mulți români folosesc pronumele relativ ”care” în mod greșit în loc de ”pe care”.
Greșit: Cărțile care le-am cumpărat sunt foarte scumpe.
Corect: Cărțile pe care le-am cumpărat sunt foarte scumpe.
Greșit: Oamenii care i-am iubit m-au părăsit.
Corect: Oamenii pe care i-am iubit m-au părăsit.
Conform normelor actuale, utilizarea prepoziției ”pe” alături de pronumele relativ „care” ne ajută să facem diferența dintre subiectul și complementul direct dintr-un enunț.
„Acela este băiatul care mă ajută la teme”. („care” = subiect)
și
„Acela este băiatul pe care îl ajut la teme.” („ pe care” = complement direct)

Alte greșeli de ortografie frecvente

”Voiam” sau ”vroiam”
Corect este ”voiam” și nu ”vream” sau ”vroiam”. S-au contopit incorect verbele „a vrea” cu „a voi”.
Corect: Voiam să-ți mai spun ceva.

”Mi-ar place” – ”mi-ar plăcea”
Corect: Mi-ar plăcea să mai vorbim.

”Servici” – ”serviciu”.
Cuvântul ”servici” este greșit. Indiferent că exprimă un loc de muncă sau un set de cești pentru cafea, se folosește doar cuvântul ”serviciu”.
Corect: Mă duc la serviciu/ Am un serviciu nou din porțelan.

”Se așează” – ”se așază”
Corect: El/Ea/Ei/Ele se așază pe scaun.

”Țigare” – ”țigară”
Corect: Am fumat o țigară.

”Îmi cer scuze” – ”îți cer scuze”
Nu îți poți cere scuze ție însuți. Corect este ”Îți cer (ție) scuze că te-am jignit!”
Alte variante:
Îți cer iertare pentru…
Îți prezint scuzele mele pentru…

”Să aibe” – ”să aibă”
Corect: Mă așteptam să aibă acest rezultat.

”Se înseală” – ”se înșală”
Corect: El/Ea/Ei/Ele se înșală.

”Pioneză” – ”piuneză”
Corect: Voi prinde foile pe perete cu o piuneză.

”Monstră” – ”mostră”
Corect: Aș dori o mostră de parfum, să îl probez.

”Dragile mele” – ”dragele mele”
Corect: Dragile mele, ne vom revedea curând.
Adjectivul ”drag” are o singură formă de plural, indiferent de gen – dragi. Exemple: băieți dragi/fete dragi.

”Se merită” – ”merită”
Corect: Merită să înveți gramatica limbii române pentru a evita diverse greșeli de ortografie.
Se confundă în mod greșit forme precum ”se cuvine”, ”se cade” cu ”se merită”, dar verbul ”a merita” nu este reflexiv.

”Întradevăr” – ”într-adevăr”
Corect: Într-adevăr – cu cratimă, deoarece este o locuțiune adverbială și este necesară cratima.

”Deacord” – ”de acord”
Corect: De acord – sunt două cuvinte distincte, care nu pot forma un singur cuvânt.