Povara emoțională a greutății și presiunea socială de a slăbi

Obezitatea este una dintre puținele afecțiuni cronice care se văd cu ochiul liber. Ceea ce deschide calea pentru a fi observată, comentată și judecată de absolut oricine. Și da, obezitatea este o afecțiune cronică, oricât de mult blamăm persoanele cu obezitate. Obezitatea nu este o chestiune de voință, chiar dacă adesea persoanele cu obezitate nu au un comportament alimentar perfect sănătos sau obiceiul de a face sport regulat. Dar câți dintre noi avem?

Un sondaj realizat de Novo Nordisk online a fost publicat recent, cu ocazia Zilei Internaționale a Obezității. Realizat pe un eșantion reprezentativ de 1100 de femei din România, studiul a scos la iveală presiunea pe care o resimt femeile din România când vine vorba de greutatea lor. 55% dintre femei spun că se simt judecate pentru greutatea lor și modul în care arată, 42% simt o presiune socială de a reveni la greutatea de dinainte de naștere atunci când devin mame. Studiul a mai relevat și alte aspecte interesante, însă m-aș opri la această presiune pe care o resimt femeile din România și v-aș invita să ne întrebăm cu toții: de ce această presiune și la ce ajută ea?

Povara emoțională a greutății și presiunea socială de a slăbi

Sigur, obezitatea este o problemă de sănătate care, netratată, în timp se asociază cu alte complicații pe care specialiștii din mai multe ramuri ale medicinei le cunosc bine. În plan emoțional, obezitatea se asociază în special cu depresia și dificultățile relaționale. Obezitatea, stima scăzută de sine, imaginea corporală negativă și obezitatea se însoțesc și ajung adesea în cabinetul de psihoterapie.. Iar aici un factor important îl aduce și presiunea socială, în special dacă ia forma agresivă a hărțuirii (caracteristică mai ales grupei de vârstă pre-adolescentine și adolescentine).

Persoanele cu obezitate au și dificultăți relaționale, pentru că tind să se izoleze social, sunt contexte în care nu se simt confortabil să participe (ex. mersul la piscină) și ajung adesea în poziții marginale în grupul de prieteni. Iar stima de sine scăzută, depresia și tendința de izolare duc adesea la o distanțare în relația de cuplu care sporește toate suferințele persoanei în cauză.

Codruța Filip i-a dat șah mat lui Valentin Sanfira, când a anunțat separarea de soțul ei, dar nici el nu se lasă mai prejos! Ce a putut să povestească depășește orice imaginație! Declarațiile care i-au surprins pe toți

Recomandarea zilei

Are așadar mult sens să le spunem persoanelor afectate de obezitate să încerce să facă tot ce pot pentru a avea o greutate sănătoasă care să le permită evitarea tuturor acestor probleme. Însă problema nu e că spunem asta, ci cum spunem. Marea majoritate dintre noi fie punctează evidentul (”vai, te-ai îngrășat”), fie exprimă un mesaj izvorât nu din grijă și preocupare pentru persoana afectată, ci din prejudecata că greutatea în exces este rezultatul unei lipse de interes din partea celui afectat (”Dar ai încercat să faci ceva?”). Ambele ipostaze sunt inutile pentru cauza nobilă a sănătății fizice și păguboase pentru sănătatea mintală.

Poate înainte de a ne uita spre persoanele cu greutate și a le judeca sau a încerca să le dăm sfaturi, ar fi util să privim spre noi înșine. De ce facem noi asta? Dacă îmi vine să spun ”Vai, ce te-ai îngrășat!” de ce o fac? Cel mai probabil este capabilă și persoana în cauză să constate asta. Ce plus informațional îi aduce această replică? Ce ajutor îi aduce această replică? De ce spun eu asta?

Unde era, de fapt, mama copilului de 5 ani, din București, care a murit după ce a căzut de la etajul 9

Recomandarea zilei

Apoi poate e util să ne gândim dacă știm și înțelegem cu adevărat obezitatea. Știm cu adevărat ce presupune aceasta afecțiune? Majoritatea oamenilor consideră că e ușor să pierzi în greutate. E nevoie să mănânci mai puțin și să consumi mai multă energie. Simplu, nu? De fapt nu chiar atât de simplu. Sunt mai bine de 30 de ani de când obezitatea a fost declarată o problemă de sănătate publică în Europa și America de Nord. 30 de ani de fonduri investite în cercetare. Cercetare care a relevat cât de complicat este să slăbim și să ne menținem greutatea.

Un domeniu interesant de studiu este cel al psihologie evoluționiste care se uită la comportamentele noastre de azi și le pune în lumina evoluției de-a lungul timpului. În general este foarte greu să pierdem în greutate pentru că evoluția ne-a înzestrat cu un mecanism genial de protecție. Un mecanism care ne-a ajutat să supraviețuim în condiții grele. Specia umană s-a confruntat mult timp cu foametea. Pericolul, dpdv evoluționist, este în foamete și prea puțină hrană. Astăzi trăim, în multe societăți (dar nu în toate), o situație excepțională pentru care mama natură nu ne-a înzestrat cu mecanisme de răspuns: surplusul constant de resurse. În viața naturală a diverselor societăți umane, existau unele momente de surplus de resurse, dar ele nu erau constante. De exemplu atunci când se sacrifica un animal mare sau în perioade în care se coceau anumite fructe. Mama natură ne-a înzestrat cu capacitatea de a mânca mai mult decât avem nevoie, și ne-a oferit pofta de dulce și plăcerea de consuma alimente hipercalorice și hiperproteice. Nimeni nu are poftă de varză crudă, nu? Asta ne ajuta să putem mânca cantități mai mari atunci când exista surplus de hrană, să le transformăm în depozite de grăsime care apoi erau folosite de organism în perioadele dificile, în care exista prea puțină hrană. Apoi evoluția socială și a cunoașterii ne-a permis să găsim soluții inventive și oamenii au găsit modalități de a conserva hrana mai mult timp, la început prin uscare sau diverse tipuri de conservare. Evoluțiile tehnologice mai recente au dus la capacitatea de a ne stoca alimentele pentru mult timp. Ceea ce ne permite să avem frigidere, congelatoare și cămări pline de alimente. În fiecare zi. Tot timpul anului. Nu prea mai trăim zile în care nu găsim hrană.

Mecanismele biologice care ne-au ajutat mii de ani să supraviețuim și să nu murim de foame, ne ”ajută” acum să acumulăm depozite de grăsime din ce în ce mai mari. Iar stilul de viață nu ne ajută să le consumăm. Dacă bunicii noștri mergeau pe jos și desfășurau mare parte din activități folosindu-și musculatura întregului corp, noi ne deplasăm în medie, pe zi, câțiva metri , până la mijloace de transport, încălzite, astfel că nu mai consumăm energie nici pentru a ne încălzi. Mare parte dintre noi desfășoară activități sedentare și ne folosim cel mai mult câteva degete cu care tastăm.

Dacă ne uităm doar la acest tablou, are mult sens de ce e atât de greu să pierdem greutate – practic ne luptăm cu propria noastră biologie și cu un mediu confortabil care nu ne solicită consum de energie. Simpla decizie ”Vreau să slăbesc„ nu ajunge să putem lupta cu toate acestea. De aceea, experiența multor persoane cu obezitate este că reușesc, cu mult efort să piardă niște kilograme, după care kilogramele se întorc. Și încearcă iar. Și iar. Din nou. Și din nou. Iar noi, restul, îi judecăm adesea ca fiind lipsiți de voință. Doar pentru că le vedem kilogramele și tragem, pripit, concluzia că nu au voință. 38% dintre femeile chestionate în studiul pe care l-am menționat anterior spun că au trecut de mai multe ori prin asta. Și e ceva firesc. E absolut firesc atunci când ”înoți împotriva curentului” (a.k.a. te lupți împotriva propriei biologii și a mediului) să obosești la un moment dat și să nu mai poți continua, decât după ce iei o pauză. Iar în acea pauză, kilogramele se întorc.

Persoanele afectate de obezitate au nevoie de susținere și încurajare, nu de presiune, nu de judecată. Obezitatea este o povară. Kilogramele în exces sunt deja destul de greu de dus. Dar oricât de grele sunt kilogramele, în special pentru femei, dar nu numai, judecata cântărește mult mai mult. Dacă vrem să ajutăm, e util să ne uităm dacă putem ușura povara, nu să adăugăm la ea. O vorbă bună poate ușura povara emoțională a greutății. O normalizare a cât de greu e să slăbim ajută enorm. O împărtășire a unui moment în care ne e greu să ne abținem din a consuma prea multe dulciuri înseamnă mult.

Persoanele cu obezitate duc o povară grea și o luptă grea. Au nevoie de o echipă de sprijin și suport, formată din medici, psihologi și prieteni. Prieteni care să ușureze povara emoțională a kilogramelor. Nu ne putem ajuta direct oamenii dragi afectați de obezitate, doar ei înșiși, cu ajutor specializat, mai pot să scadă din povara kilogramelor. Noi, restul, îi putem ajuta însă să mai scadă din povara emoțională a kilogramelor. Cu blândețe, o vorbă bună și o privire îngăduitoare.