Home > Advertorial > Piesa lui Vişniec sună incitant la TNB: Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals
Piesa lui Vişniec sună incitant la TNB: Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals
.
Pe scena Sălii Studio a Teatrului Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti sunteţi aşteptaţi să descoperiţi profunzimea, frumuseţea şi actualitatea unei piese de Matei Vişniec, dramaturg român de talie internaţională. Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals nu este prima piesă montată de tânărul regizor Botond Nagy, deja un nume cunoscut, cu un început de carieră foarte promiţător, aceasta însă este cea dintâi montare pe care artistul a realizat-o la TNB. Premiera a avut loc anul trecut, în luna martie.
De o frisonantă actualitate, nebănuită nici de autor la data scrierii acesteia, lumea aflându-se şi atunci într-un context conflictual, Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals se dovedeşte, şi la decenii distanţă, un abecedar pentru părinţii care şi-au pierdut copiii şi se văd nevoiţi să reînveţe a trăi, purtând povara absenţei lor. Melanj de trecut şi prezent, dominat de neliniştea, disperarea şi încrâncenarea de a nu depune armele, de a nu da uitării cele mai dragi fiinţe dispărute, fără urmă, într-unul din războaiele aberante ale omenirii.
Veţi vedea cum, inspirată din realitatea războiului bosniac, această piesă scrisă la începutul anilor 2000 îşi păstrează, din nefericire, actualitatea. Dramaturgie complex stratificată, teren fertil pentru viziuni moderniste în teatru, textele lui Matei Vişniec se potrivesc ca o mănuşă cu stilul regizorului de a lectura scenic (univers scenic specific dominat de soluţii tehnice originale, ambianţă audiovizuală modernă), cu distribuţia aleasă şi cu felul în care este condusă.
În distribuţie: Maia Morgenstern, Marius Bodochi, Lari Giorgescu, Aylin Cadîr, Răzvan Oprea, Ada Galeș, Florin Călbăjos, Ciprian Nicula, Mihai Calotă, Silviu Mircescu, Cosmin Dominte.
O distribuţie colosală într-o dramă perenă, condimentată cu accente de umor negru, despre destine frânte sau radical schimbate, despre legătura răvăşitoare, de dincolo de lumi, dintre o mamă şi fiul ei…
„Îmi doresc ca spectacolul acesta să vorbească în numele tuturor mamelor și femeilor care au suferit vreodată, fie că și-au pierdut copiii, fie n-au putut să-i aibă niciodată sau i-au abandonat, dar care au totuși șansa să vadă, ca pentru prima dată, prin ochii copiilor lor. Dacă inocența ar fi palpabilă, mi-aș dori să o resimțim măcar pentru o clipă prin acest spectacol. Iar dacă suntem atenți, poate o observăm înainte să călcăm din nou pe ea”, crede regizorul spectacolului, Botond Nagy.