Nidia Moculescu păstrează vie amintirea lui Horia Moculescu. „Mi-e foarte greu, mai ales că locuiesc în casa în care am stat alături de el toată viața!” Ce pachete va împărți la parastasul de un an al marelui compozitor

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Nidia Moculescu se pregătește cu inima strânsă de parastasul de un an al tatălui său, regretatul compozitor Horia Moculescu, care s-a stins din viață pe 12 noiembrie 2025, la vârsta de 88 de ani. La un an de la tragica pierdere, fiica artistului păstrează vie memoria celui care i-a fost sprijin, reper și figură paternă devotată, însă mărturisește că dorul rămâne la fel de apăsător. Pomenirea de un an este un moment încărcat de o profundă durere emoțională, iar pregătirile sunt făcute cu o atenție deosebită acordată fiecărui detaliu.

Pregătiri pline de emoție și dor pentru pomenirea de un an

Nidia Moculescu va organiza parastasul alături de rudele apropiate, respectând tradiția bisericească și aducând un omagiu celui pe care l-a iubit necondiționat. Ceremonia va include împărțirea de pachete cu bucatele preferate ale tatălui său, dar și o vizită la mormântul compozitorului de la Cimitirul Bellu din București.

„Vom împărți pachete cu mâncare, cu ce îi plăcea lui să mănânce, mă ajută și câteva rude cu parastasul, vom merge și la cimitir, la mormânt, ca să aprindem lumânări și să îi ducem flori. Este foarte dureroasă despărțirea, dorul doare, mi-e foarte greu, mai ales că locuiesc în casa în care am stat alături de el toată viața, acolo sunt adunate toate amintirile noastre”, a mărturisit Nidia Moculescu, pentru click.ro.

Perna și parfumurile compozitorului, alături de fiica sa în fiecare noapte

Traiul în locuința plină de amintiri face ca absența compozitorului să fie resimțită la fiecare pas. Deși a respectat obiceiul de a dărui hainele tatălui său unor prieteni apropiați, Nidia nu s-a putut despărți de două lucruri cu o valoare sentimentală uriașă: parfumurile și perna pe care a dormit Horia Moculescu.

„După decesul tatălui meu, am strâns hainele lui și le-am împărțit unor prieteni, conform obiceiului. Am păstrat numai parfumurile și perna lui. Nu dorm pe ea, dar stă lângă a mea. Așa simt că încă este, aici, lângă mine, așa îl simt aproape. Îl și visez adesea, cred că este bine, acolo, unde e, îmi apare foarte liniștit”, a adăugat artista.

Recital emoționant pe scena de la Amara în memoria marelui artist

Dorul de tatăl său s-a transpus și pe scenă. În cadrul Festivalului de muzică ușoară de la Amara, ediția 2026, eveniment care i-a fost dedicat în totalitate compozitorului Horia Moculescu, Nidia a urcat pe scenă ca invitată de onoare. Interpretarea unor piese legendare din repertoriul tatălui său, precum „Salcia”, „Singurătatea mea” sau „Prima iubire și ultima”, a fost copleșitoare.

Citeşte şi: Gabi Bădălău, noi acuzații la adresa Claudiei Pătrășcanu, după întâlnirea de la tribunal. „Nu l-am văzut pe băiatul cel mare de peste două luni și jumătate

Citeşte și: Gest emoționant făcut de Walter Zenga pentru fosta soție. Ce mesaj i-a transmis Ralucăi de ziua ei

„Am fost invitată la eveniment de către Daniel Trifu, unul dintre organizatori. Mi-a făcut o mare plăcere, această ediție fiind dedicată tatălui meu. Am purtat o rochiță superbă, grandioasă, foarte elegantă. Am și interpretat câteva piese celebre, din repertoriul muzical al tatălui meu, precum «Singurătatea mea», «Prima iubire și ultima», dar și «Salcia». Am avut emoții mari, tremuram. A fost emoționant, am și izbucnit în plâns. După recital, m-a rechemat Cove prezentatorul, pe scenă, pentru aplauze, dar n-am mai putut reveni. Pentru tata, muzica a însemnat emoție, muncă, talent și respect pentru public”, a povestit artista.

Mesajul sfâșietor din clipele de maximă durere

Legătura dintre Horia Moculescu și fiica sa a fost una extrem de strânsă, iar pierderea suferită a lăsat o rană adâncă. Într-un mesaj plin de suferință publicat după decesul artistului, Nidia își exprima neputința de a accepta viața fără sprijinul tatălui său.

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi, tăticule, o singură bătaie de inimă, care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii? Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii.

Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou. Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta?”, scria atunci fiica compozitorului.

Muzica, amintirile și obiectele dragi rămân puntea de legătură prin care Nidia Moculescu continuă să ducă mai departe moștenirea și memoria tatălui său.

Foto – Facebook

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton