Lucrurile simple sunt, totodată, şi cele care pot trece „neobservate“ şi ne pot influenţa zi de zi mai mult decât am vrea să admitem. Scurtă analiză psihologică a implicaţiilor prânzului la birou.
Fii sinceră: dacă eşti şi tu una dintre femeile „carieriste“ care au schimbat conceptul de „9 la 5“ cu „9 până la cât trebuie să stau ca să termin ce am de făcut“, probabil că ţi se întâmplă să mai spui „acasă“ în loc de „serviciu“. Aşa că, chiar dacă nu stai să te gândeşti ce implicaţii mai profunde are timpul pe care îl petreci la serviciu versus timpul pe care îl petreci acasă, iată o ocazie să faci o scurtă trecere în revistă (sic!).
Din peşteră în acvariu. Nu e vorba despre o excursie la Antipa (deşi, dacă nu ai fost de când s-a renovat, poate dai o fugă), ci despre drumul metaforic al civilizaţiei şi despre faptul că deşi am trecut de la pereţii din stâncă la acvariile de plexiglas poziţionate pe etaje în care ne desfăşurăm activitatea, unele lucruri au rămas la fel. Gândeşte-te doar la unul din momentele esenţiale ale zilei, cum ar fi masa de prânz. La fel ca la începutul civilizaţiei umane, păstrăm obiceiul de a ne strânge în grupuri (mai mari sau mai mici) pentru a ne hrăni. Mai mult, se mai întâmplă să şi împărţim hrana. Astfel că masa luată în colectivitate şi-a menţinut rolul de socializare, chiar dacă unele aspecte s-au schimbat mult. Unele ritualuri, precum prepararea hranei de către femei, s-au cam estompat, mai ales în mediul corporatist actual. Deşi poate, uneori, mai încălzeşti la microunde o ciorbiţă pentru colegul mai tânăr, care pare atât de neajutorat – dacă nici asta nu e adaptare şi evoluţie, atunci nu ştiu ce mai poate fi!
Gusturile nu se discută… dar se analizează. Poate crezi că ceea ce se găseşte în farfuria ta la masa de prânz nu are altă semnificaţie decât cea calorică sau cea legată de preferinţa din ziua respectivă. Poate că da, dar ce zici de ideea că preferinţa ta pentru un anumit fel de mâncare poate ascunde o nevoie mai profundă, de care eşti mai mult sau mai puţin conştientă? De exemplu, dacă ai chef de mâncare gătită, poate că simţi nevoia de afecţiune, ca pe vremea când mâncai acasă ce găteau mama şi bunica. Dacă pofteşti la patiserie sau o mămăliguţă, orez (carbohidraţi, în general), poate că simţi nevoia de protecţie faţă de tot ce te stresează. Dacă simţi nevoia să-ţi înfigi dinţii într-o friptură, agresivitatea ta trebuie să se manifeste cumva. Dacă te atrage ceva uşor, ca o salată sau un sanviş, e posibil să simţi nevoia de simplificare a unor probleme mai greu „digerabile“. Tu vezi vreo legătură între ce se găseşte în farfuria din faţa ta şi starea ta de fond?
Tipic feminin
Faţă de colegii noştri bărbaţi, avem preocupări tipic feminine când vine vorba de mâncatul în public. Ce adevăruri mai puţin digerabile ascund ele?
► Preocupare: Cum fac să menţin obiceiurile alimentare să-nătoase dacă nu mănânc acasă? Chiar şi o preocupare reală pentru obiceiurile alimentare sănătoase (şi nu una prefăcută, care doar „dă“ bine la imagine) poate fi pusă la încercare atunci când nu eşti aproape de preparatele din frigi-derul propriu. Se întâmplă să nu poţi comanda la cantină exact ce ţi-ai dori sau ce corespunde „crezurilor“ tale alimentare. Totuşi, cu puţină imaginaţie, vei reuşi să te descurci. Ce spune asta despre tine este că vrei să te evidenţiezi de „mulţime“, vrei ca şi alţii din jurul tău să ştie că eşti altfel.
► Preocupare: Veşnica dilemă: să iau sau nu desert? Preocuparea pentru siluetă, calcularea caloriilor sunt lucruri prin care majoritatea femeilor trec fie pasager, fie permanent. Aşa că e de înţe- les că într-un colectiv va conta tentaţia de a lua un desert pentru că şi alţii fac asta, pentru că meriţi o recompensă, pentru că ai mâncat doar o salată etc. Ce spune asta despre tine este că nu tot timpul spui ceea ce gândeşti şi că, uneori, contează mai mult ce cred ceilalţi despre tine.
► Preocupare: Dacă ele îşi iau salată, eu ce mă fac? Colegele tale au alte preferinţe şi obiceiuri decât ai tu. N-ai vrea să faci opinie separată, aşa că te vezi nevoită să comanzi apă plată în loc de mine-rală, salată de andive în loc de pilaf bulgăresc şi tot aşa. Scopul este să nu faci notă discordantă, să nu ieşi în evidenţă prin alegeri diferite. Ce spune asta despre tine este că, dacă ai de ales, preferi să nu te remarci şi să nu atragi atenţia asupra ta. Ai tendinţa să faci alegeri care sunt împotriva a ceea ce îţi doreşti tu de fapt.