Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Se ştiu de mici, se iubesc şi simt ca sufletele lor sunt de nedesparţit. Dar toata lumea le e împotriva. Totuşi, Oniţa a gasit o soluţie.
Înca de la gradiniţa, l-am placut pe Cosmin. Eram şi vecini, iar parinţii noştri erau prieteni. Eram de nedesparţit, ce mai! De multe ori luam prânzul împreuna, fie la mine acasa, fie la el. Anii treceau, noi ne jucam împreuna… În clasele primare, am fost şi colegi de banca. Ne ajutam şi ne înţelegeam de minune. Doar ca, în clasa a IV-A, am început sa conştientizam ce simţeam unul faţa de celalalt. Deşi înca foarte mici, eram îndragostiţi. Ne pupam pe obraz şi ne ziceam „iubi”. Dar, într-o zi, o colega indivioasa ne-a pârât parinţilor. Şi a început calvarul.
Se poate trece peste piedici
Învaţatorul ne-a mutat în banci diferite, parinţii ne-au luat telefoanele şi ne-au restricţionat întrevederile. A fost o perioada grea. Cum tata a ramas fara serviciu, a hotarât sa plece în Spania şi sa ia cu el toata familia, implicit şi pe mine, şi pe cei doi fraţi ai mei. M-am opus vehement, sub pretextul ca nu vreau sa renunţ la şcoala şi i-am cerut sa ma lase la bunici, promiţând solemn ca nu ma voi mai vedea cu Cosmin.
Totul a fost în zadar. Şi am plecat în Spania. Nici nu am avut timp sa-mi iau ramas-bun de la prietenul meu drag. Dar, dupa doi ani, mama a fost nevoita sa revina în România, aşa ca am însoţit-o şi eu cu fraţii mei. Primul lucru pe care l-am facut la sosirea în ţara a fost sa-l vizitez pe Cosmin. Era foarte suparat ca nu am pastrat legatura şi, mai ales, ca am plecat fara sa ne luam ramas-bun. Mi-a spus atunci ca era dispus sa ma aştepte oricât, caci sentimentele nu se pot şterge cu buretele. Ştiam amândoi ca nimeni nu era de acord cu relaţia noastra, dar nu ne-a pasat. Ne-am ascuns o vreme de cei din jur, pâna când ne-am hotarât sa nu ne mai ferim şi sa luptam pentru iubirea noastra. Mama a încercat sa ma convinga sa renunţ la el, însa nu te poţi opune la ceea ce ţi-e sortit.
Credinţa face minuni
Am început sa ma rog la Dumnezeu sa le dea gânduri bune parinţilor şi sa nu mai fie împotriva iubirii noastre. Pâna la urma, vazând ca nu ne pot desparţi, parinţii au acceptat relaţia noastra şi s-au convins de forţa sentimentelor care ne-au unit. Deşi suntem înca prea tineri pentru a face marele pas, avem o relaţie sincera, bazata pe respect şi încredere. Peste câţiva ani dorim sa ne casatorim. Şi vrem sa ramânem nedesparţiţi pe viaţa. Caci nu am luptat în zadar pentru iubire.