(P) WSOP împlinește 50 de ani în 2020

De Unica.ro pe

Despre primele variante ale jocului de poker se spune că ar fi fost inventate de chinezi în urmă cu aproximativ 1.000 de ani, însă versiunile ceva mai apropiate de ceea ce se joacă în prezent au apărut în secolul al XVI-lea în Spania (Primero) și în secolul al XVII-lea în Franța (Poque). Totuși, cea mai populară variantă din lume,Texas Hold’em, a fost jucată pentru prima oară la începutul anilor 1970, atunci când, de altfel, a avut loc și prima ediție WSOP (World Series Of Poker). Spre deosebire de pokerul clasic cu 5 cărți, în care fiecare dintre jucători primește 5 cărți în mână, Texas Hold’em este varianta în care participanții primesc doar două cărți în mână, celelalte trei cărți – așa numite comune – fiind așezate pe masa de joc, cu fața în sus. Câștigătorul fiecărei mâini este jucătorul care reușește să obțină cea mai mare carte combinându-le pe cele două din mână cu cele trei comune. 

 Ediția inaugurala a World Series of Poker (Main Event), actualmente cel mai mare și mai important turneu de poker din lume, a avut loc chiar în 1970, la Binion’s Horseshoe. Au fost doar șapte jucători la masă, iar prezența s-a făcut pe bază de invitație. Johnny Moss s-a impus la acel turneu, dar n-a plecat acasă decât cu o cupă. Un an mai târziu, americanul avea să repete performanța, însă de această dată a pus mâna și pe un premiu substanțial – $30,000. A fost singura ediție la care taxa de înscriere a fost de $5,000. Din 1972 și până în prezent, ea s-a menținut la $10,000.

 Probabil cel mai cunoscut jucător al acelei decade, dar și din toate timpurile, este texanul Doyle Brunson. El s-a impus la evenimentele din 1976 și 1977, de fiecare dată cu aceeași mână, “10-2”. Este formația de cărți care l-a făcut celebru pe veteranul ajuns la 86 de ani. Evident, bătrânul Doyle s-a retras, în urma cu doi ani, însă nu înainte să stabilească un record care probabil nu va fi doborât prea curând. La Main Event-ul din 2013, Brunson a reușit să intre în bani și a marcat cel de-al cincilea deceniu la rând în care a izbutit această performanță. Și-a încheiat cariera cu 10 brățări WSOP, dintre care șase câștigate între anii 1976 și 1979.

  Prima ediție a evenimentului principal de la WSOP care a strâns peste 100 de participanți a fost cea din 1982 (104 jucători la start). Comparativ, la competiția din 2019 au plătit taxa de participare nu mai puțin de 8,569 de oameni, iar neamțul Hossein Ensan a câștigat marele premiu în valoare de $10 milioane. Anul 1990 a marcat primul turneu la care a triumfat un jucător din afara Statelor Unite ale Americii. Iranianul Mansour Matloubi a câștigat atunci singura sa brățară WSOP din cariera.

 Jucătorul care deține cele mai multe brățări WSOP este Phil Hellmuth, cu 15 astfel de distincții. Acum în vârstă de 55 de ani, americanul a fost mult timp considerat “copilul răsfățat” al jocului de poker. De unde și porecla sa, “The Poker Brat”. Hellmuth a fost mereu un “bully” la masă, un jucător care și-a abuzat verbal adversarii. Nimeni nu i-a contestat vreodată talentul, însă n-a avut cele mai strălucite relații interpersonale la masa de joc. Pe lângă aceste deficiențe de ordin comportamental, rămâne în memorie și faza de la WSOP Main Event 2007, când sponsorul lui Hellmuth a aranjat ca acesta să vină la locație, “Rio All Suite Hotel and Casino”, într-o mașină sport. Doar că Phil a pierdut controlul automobilului în parcare și a lovit un stâlp.

Jocul de poker a avut nevoie și de multe fețe serioase la masă, iar cel mai bun exemplu este Phil Ivey. Cu 10 brățări WSOP la activ, Ivey a fost, probabil, cel mai bun jucător din lume în perioada 2000-2010. Mereu concentrat la masa de joc, Phil era aproape imposibil de “citit” de către oponenții săi. În 2017, a intrat în “Poker Hall of Fame”. Probabil rezultatele acestor jucător, dar și a multor altora, ar fi fost mult mai spectaculoase dacă nu era “boom-ul” pokerului online. Astfel, au apărat foarte mulți tineri buni la acest joc, cu diferite concepte în privința pokerului. În ziua de azi, e foarte greu să te decizi asupra indivizilor care sunt cei mai buni la acest joc, asta pentru că nivelul este deosebit de ridicat și toată lumea aduce câte un plus în Texas Hold’em.