Bruno Icobeţ: „Am început să mă obişnuiesc cu pozele”

Zodiacul Chinezesc. Ce zodie chinezească ești în funcție de anul nașterii

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Lumea îl recunoaşte tot mai des. E antrenorul simpaticilor patrupezi câştigatori la cel mai popular show de talente. Bruno Icobeţ ne-a povestit despre campionatele europene la care vor merge, dar şi unde îşi vor petrece toţi vacanţa.
Vă vine să credeţi că sunteţi cei mai talentaţi?
Nu! A trecut ceva timp de la Marea Finală şi încă nu sunt convins că ceea ce s-a întâmplat este real. Dacă a fi cel mai talentat român înseamnă să fii extrem de obosit, în cazul acesta pot spune că sunt cel mai talentat. (zâmbeşte) Pâna acum viaţa mea s-a împarţit în două: serviciul si gasca. De la fi nala s-a adaugat o lista mare de evenimente, emisiuni, interviuri la care trebuie sa ajung si nu vreau sa refuz pe nimeni deoarece promovez un principiu, „Educaţia canina”, si un sport, „Discdog”.
Câştigarea premiului se datorează şi faptului că românii iubesc animalele?
Deşi cred că românii iubesc animalele, nu acesta a fost motivul votului masiv pentru Blue, Ozzie şi J. Au mai fost concurenţi care au venit cu câini si în alte sezoane. În cele trei etape ale show-ului „Românii au talent” am trecut publicul si telespectatorii prin stări de uimire şi de bucurie în preselecţii, apoi de surprindere în semifinala, iar în finala am radiat emoţie. Cred că magia momentului din finala şi legătura om-câine a câştigat.
Cum v-au întâmpinat oamenii când aţi revenit acasă, la Târgovişte?
A fost o perioadă de nebunie, când toţi cei cu care ne întâlneam doreau să faca poze cu ei, să îi mângâie, să se joace cu ei. De fapt, nu s-a terminat nici acum, sunt chiar mai mulţi, doar ca am început sa ma obişnuiesc. Oamenii recunosc gaşca, pe mine mai puţin, dar este normal! La fel, când mergem cu maşina, şoferii care ne depăsesc recunosc căţeii şi ne fac semne de încurajare cu mâna, cu avariile, citesc pe faţa lor ca se bucura că ne vad. O singura dată, „eu” si nu caţeii am fost ovaţionat de 650 de elevi din clasele primare de la Şcoala „Bratescu Voinesti” Târgoviste, moment care m-a emoţionat profund.
Continuaţi orele de antrenament?
Da, trebuie! Se apropie Campionatul European DogFrisbee din Elveţia şi Campionatul European AWI din Italia. Avem puţin timp la dispoziţie pentru antrenamente, dar vreau să aratam ce pot face românii.
Care a fost cea mai mare năzbâtie a lor?
Oh, năzbâtii au făcut multe. Ozzie mi-a „degustat” un telefon nou-nouţ, Blue a considerat că haina mea de piele este prea lungă, inclusiv la mâneci, şi a scurtat-o de peste tot. Aştept să văd J ce idei are. (râde)
Din premiul de 120.000 de euro îi veţi răsplăti şi pe cei trei prieteni patrupezi?
Ei se bucură cel mai mult când suntem împreună şi facem ceea ce le place cel mai mult: jocul cu discul. Puteţi nota ca „răsplată” deplasările la competiţii şi antrenamentele care vor urma. Aţi spus că îl veţi ajuta şi pe băiatul dv. Vlad… Da, el este designer de profesie, iubeşte foarte mult ce face şi îşi croieşte un drum în viaţă.
Aţi menţionat intenţia de a organiza cursuri de educaţie canină şi discdog. Ce ar presupune şi unde mai exact?
Da, chiar am pus bazele unui proiect în Bucureşti, unde îi voi învăţa pe toţi cei care doresc bazele jocului cu discul. Pentru cei care vor vrea mai mult, îl vom invita în România pe cel pe care eu îl consider cel mai bun trainer uman şi canin: Ron Watson. În Târgovişte am pornit deja antrenamentele cu o fetiţă care va concura cu câinii mei, pe care îi cunoaşte de mult. Iar în ţară sunt dispus să merg oriunde sunt invitat, important este ca aceia care doresc să se organizeze şi să planifice împreună cu mine seminariile.
De câte şedinţe ar avea nevoie un proprietar de câine să înveţe ideile de bază?
Timpul sau numărul de şedinţe nu sunt relevante. Important este momentul în care omul se gândeşte la câine ca la un partener în viaţa de zi cu zi şi îl percepe ca pe un coechipier în teren (orice ar face, bine sau rău şi îşi asumă greşelile).
Se spune că toţi căţeii simt emoţiile omului. Vă înveselesc când sunteţi trist?
Da, aveţi dreptate. În semifinală şi în finală a trebuit să îmi blochez emoţiile, să nu ajungă la ei, altfel le-ar fi preluat, cum s-a întâmplat cu Ozzie în preselecţii (atunci a ieşit de după cortină să vadă ce se întâmplă cu mine şi a reuşit să atragă presiunea publicului asupra lui, eliberându-mă pe mine). Eu când ajung acasă, oricât de obosit aş fi, cu probleme de la birou, uit totul imediat, din clipa în care mă întâmpină la uşă şi mă încarc pozitiv de la ei.
Aţi luat vreodată vina asupra dv., să spunem, pentru a-i acoperi în faţa soţiei?
Întotdeauna! Dacă ei „greşesc”, vina este a mea. Eu îi cunosc şi trebuie să anticipez.
Unde v-aţi imagina vacanţa ideală pentru a merge cu soţia şi cei trei căţei?
Îmi doresc să merg la mare cu ei şi sunt convins că se vor distra teribil pe plajă şi în apă. În România nu se poate, din nefericire, aşa că vom alege o destinaţie care primeşte câinii cu drag.
Ce sfat le-aţi da celor care îndrăznesc mai greu să-şi urmeze visurile?
Sfaturi nu dau, dar pot spune despre mine. Am crezut în câinii mei. Ei mi-au dat curajul să mă duc pe scenă, unde milioane de oameni te văd şi te analizează. M-au făcut să merg înainte fără a ţine cont de nimic şi de nimeni. Dacă scot ideile principale de mai sus, răspunsul ar fi: încredere, curaj şi determinare.

Nu pot trăi fără…

Ron Watson… „Este instructor principal la Pawsitive Vybe din New York, cel care mi-a arătat ce înseamnă, de fapt, acest sport, Discdog.”
Mike Miller şi Sven Van Driessche… „Ei mi-au pus discul în mână pentru prima dată în urmă cu patru ani.”
Evelin Balassy şi Monica Nemeth… „Pentru că au avut încredere în mine şi mi-au încredinţat cele trei minuni: Ozzie, J şi Blue.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro