Dependenți de gândire

De Lucian Negoiță, pe
Majoritatea luptelor pe care le purtăm se duc în interiorul nostru. Nicio stare prelungită de alertă nu o putem depăși dacă nu învățăm să liniștim în primul rând mașinăria chinuitoare a propriilor gânduri.

Îți propun un exercițiu. Așază-te confortabil pe scaun, privind în gol la un perete liber, și încearcă să nu te gândești la nimic. Ori de câte ori îți va trece vreun gând prin minte, nu îl alunga, dar nici nu te adânci în el. Lasă-l să treacă, observă-l doar, ca pe o pasăre care zboară prin fața ochilor tăi. Propune-ți să rămâi așa timp de 10 minute.

De multe ori, cei care vin prima dată la practicile mele de mindfulness găsesc dificil să își elibereze mintea de gânduri pentru a medita. Îngrijorați, ei își repetă în minte gânduri chinuitoare tocmai despre cum să renunțe la gânduri.

E posibil ca mintea ta să fie atât de obișnuită să se supraîncarce, să navigheze în trecut sau viitor, să repete aceleași idei, argumente, griji, critici, episoade negative petrecute în acea zi, încât să se blocheze uneori în imposibilitatea de a rămâne în prezent, de a se relaxa ori de a lua o decizie. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca și tu să fii dependentă de gândire.

Citește și: Succesul sau fericirea? Tu ce alegi?

Când devine gândirea o problemă?

Creierul ne-a fost dat pentru supraviețuire – nu pentru plăcere sau fericire. Gândim ca să rezolvăm probleme, ca să găsim soluții; dar gândim și ca să fugim de durere și, când ne este frică, gândim fiindcă fuga în imaginar ne aduce plăcere.

Gândirea, cu toate procesele ei asociate, nu este o problemă, ci, așa cum spune și Judson Brewer în cartea lui, Poftele minții; gândirea devine o problemă doar când ne lăsăm absorbiți de ea. Oamenii ajung uneori să se gândească mult prea intens, repetitiv și pasiv la emoțiile lor negative, ceea ce generează un stres continuu, devine contraproductiv și slăbește sistemul imunitar.

Ultimele luni nu au fost deloc ușoare pentru nimeni, iată de ce o igienă mentală este ceea ce te-ar putea ajuta să treci mai ușor peste problemele zilnice și să te concentrezi pe lucrurile bune din prezent.

Tipare de gândire

Ca psihoterapeut, am observat de-a lungul anilor două tipare predominante de gândire. Unii oameni își direcționează gândurile mai mult către plăcere, în zona imaginară fiind mai ușor și mai repede de îndeplinit dorințele. Alți oameni se gândesc la cum să se protejeze, cum să evite durerea, dar de fapt ce fac este să se afunde în ea.

Cum ajungem aici? Ei bine, în cazurile tulburărilor obsesiv-compulsive oamenii au anumite teme, direcții de gândire numite obsesii, însoțite de comportamente de liniștire, prin care își reduc temporar frica. Obsesiile sunt ca niște râuri cunoscute, lipsite de pericole, pe care noi preferăm să plutim, evitând fluviile pe care nu am fost niciodată și care ne înspăimântă. Așadar mintea umană alege iar și iar aceste teme obsesive, chiar dacă sunt neplăcute, fiindcă teama de necunoscut e mult prea mare.

Gândirea obsesivă este în sine o metodă de protecție, numită raționalizare, o metodă inconștientă de a evita să simți lucruri care pot fi neplăcute – durere, tristețe, teamă sau vinovăție, rușine. Vestea proastă este că în realitate acest mecanism de evitare a ceea ce se petrece în fața ta nu te apără de suferință. Gândind negativ, calitatea vieții tale scade substanțial. |ți sunt afectate relațiile, profesia și, cel mai rău, relația cu tine însăți.

Citește și: De ce relația cu mama ta determină succesul relațiilor sentimentale

Gânduri care dau dependență

Worst case scenario

Dacă ești o persoană anxioasă, e posibil ca mintea ta să creeze gânduri negre care îți reduc neliniștea prin două strategii de regulă inconștiente: prima – dacă gândesc ce este mai rău, acesta nu se va întâmpla; sau a doua variantă – dacă gândesc ce este mai rău, pot să găsesc soluții și să fiu mai pregătit în caz că se întâmplă!

Dependența de tristețe

În depresie, apar anumite gânduri care se repetă în buclă: nu pot, nu sunt în stare, nu (mai) are niciun rost, este cumplit, nu mă pot descurca, s-a terminat, totul este degeaba, sunt un/o ratat/ă. Studiile de imagistică cerebrală demonstrează că într-un episod depresiv creierul preferă să rămână scufundat în tristețe și se obișnuiește cu această stare. Toate aceste ruminații ajung să îți dea un fel de a fi, se creează o nouă identitate emoțională, greu de părăsit: Eu sunt depresia mea.

Cu părinții la purtător

Creierul își dezvoltă propriile structuri pe măsură ce înaintezi în vârstă și după 12-13 ani copilul devenit adolescent devine capabil de gândire abstractă și este capabil să folosească toate operațiile gândirii: analiza, comparația, sinteza, generalizarea. Dar stilurile de gândire provin din propriile experiențe, din ce a învățat creierul, din cum poate evita o pedeapsă sau o stare neplăcută. Înveți cum să gândești din mediul copilăriei tale, din modelele de gândire preluate inconștient de la părinți, bunici, din cuvintele pe care ți le-au spus cândva.

Oamenii sunt niște canibali cognitivi – își înghit părinții sub forma mesajelor pe care le-au primit de la ei. Nu ești bun, nu ești în stare, trebuie să poți, nu te mai văita, de ce ceilalți pot și tu nu?, nu meriți, nu ai motive să fii supărat/ă, mănâncă tot, ai grijă, oamenii sunt răi, fii puternic, trebuie să te descurci singur/ă, viața este grea sau poți, te descurci, ești un copil bun. Dacă îți sună familiar, sunt șanse mari să fii dependentă de vocile critice, de programele moștenite de la părinți, care sunt de obicei păstrate ani de-a rândul, poate chiar toată viața, pentru că îți dau sentimentul că nu ești singură, că este cineva acolo care are grijă de tine.

Oglindă, oglinjoară

O altă formă de dependență de gândire este autoreflecția – când te gândești prea mult la tine însăți. E firesc să te simți bine când oamenii spun lucruri frumoase despre tine, așa că aștepți asta iar și iar, inclusiv în mediul online, unde ajungi să numeri like-urile de pe Instagram și vizualizările de pe YouTube. În creier există un circuit – default mode – care se activează când te observi, când te gândești la tine și preferințele tale.

Doi dintre cei mai importanți centri ai acestei rețele – cortexul prefrontal medial și cortexul cingular posterior – funcționează când ești conștientă, adică mai tot timpul! Noi și iar noi – iată mecanismele egoismului și ale orgoliului la nivelul creierului.

Dacă simți că te gândești prea mult la tine și la imaginea ta, poți reduce această dependență încercând să gândești pozitiv despre ceilalți oameni, implicându-te în activități caritabile, practicând compasiunea sau o meditație numită love and kidness – bunătate iubitoare.

Visătorii

Unii oameni aleg să devină dependenți de imaginar, să-și creeze o lume de basm, se desprind de realitate, plutesc, efect similar cu al unor droguri. Îți imaginezi ce fericită vei fi când vei avea jobul dorit, când vei fi avansată, când te vei căsători, când vei fi în vacanța x, cu mașina y, când îți vei cumpăra o casă nouă, când lucrurile vor reveni la normal. Îți proiectezi scene plăcute, cu tine fericită. Creierul va avea tendința să reproducă astfel de stări fără să te întrebe și te trezești visând cu ochii deschiși minute bune în fiecare zi. Atașamentul față de o stare plăcută provoacă și el dependență.

Citește și: Ce ai în cap nu îți ia nimeni

Ce e de făcut? Maimuța care aleargă

De aproape două mii de ani, în filosofia orientală, în budism, există o metaforă pentru această minte care hoinărește. Este ca o maimuță care zboară din cracă în cracă. Când îți observi gândurile care zboară fie spre trecut (în depresie) fie spre viitor (și devii anxioasă), te poți întoarce concentrându-ți atenția pe respirație sau pe un alt stimul din prezent – un obiect, o melodie, o culoare. Din nou și din nou, de câte ori este nevoie.

În mod clar, nu putem să nu gândim. Soluția nu este să ne oprim din gândit, ci să observăm când devenim absorbiți de anumite teme, fie ele plăcute sau neplăcute, și să revenim în prezent. Or, asta presupune muncă, disciplina conștientizării și alegeri. Gândire, comportament, recompensă, repetiție – este cel mai cunoscut tipar care ne conduce viața, de multe ori fără să știm. Nu putem să nu gândim, dar să știm ce și că gândim!

CĂRȚI RECOMANDATE

Poftele minții

de Judson Brewer

https://www.curteaveche.ro/p/poftele-mintii

O carte remarcabilă despre puterea noastră de a renunța la obiceiurile greșite. Alături de dependența de gândire, Judson Brewer abordează numeroase tipuri de dependențe, de la cea de iubire la cea de smartphone, alcool sau țigări. Explicând modul în care se formează o dependență și bazându-se pe numeroase cercetări, cunoscutul medic propune o abordare originală și eficientă de a renunța la obiceiurile nocive, bazată pe tehnici din mindfulness.

Puterea prezentului

de Eckhart Tolle

https://www.curteaveche.ro/p/puterea-prezentului

O ancoră potrivită pentru gândurile tale. Mesajul acestui bestseller tradus în peste 33 de limbi este simplu, dar revelator: dacă alegem să trăim în prezent, putem avea o viață fericită. Însă mai întâi trebuie să ne răspundem la o întrebare: imaginea pe care o avem asupra realității este, într-adevăr, cea mai adecvată? Ne reprezintă cu adevărat? Știm cine suntem, care este puterea noastră reală și în ce constă aceasta de fapt?

Ești ceea ce gândești

De Wayne W. Dyer

https://www.curteaveche.ro/p/esti-ceea-ce-gandesti

„Când schimbi felul în care privești lucrurile, ele se schimbă.“ Dr. Wayne W. Dyer realizează o variantă potrivită pentru zilele noastre a celebrelor 81 de versete taoiste despre natura umană, echilibru și liniște interioară. La finalul cărții vei deveni mai rezistent și mai puternic în fața vieții, mai inspirat și plin de speranță. Citește-o în tihnă. Te va ajuta să combați gândurile negative și să intri în deplină armonie cu natura.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro