Patricia Kaas: „Pe scenă caut perfecţiunea” | VIDEO

De Unica.ro pe

Artista franceză Patricia Kaas, care a cântat aseară, pentru a patra oară, în faţa publicului din România, vorbeşte despre „reţeta succesului”, testată în cei 20 de ani de carieră.

Ambasadoare a muzicii franceze în lume, cunoscuta cântăreaţă franceză Patricia Kaas (43 de ani) a venit pentru a patra oară în România pentru a susţine un concert, care a avut loc aseară, la Sala Palatului din Bucureşti.

Concertul face parte din turneul de promovare a celui mai recent album al său, „Kabaret”, pe care Kaas l-a lansat în luna decembrie a anului trecut.

Artista a sosit în Bucureşti sâmbătă seara, la ora 20.00, împreună cu căţeluşa ei (un bichon maltez alb, numit Tequilla), şi a fost cazată la Hotel Radisson. Organizatorii i-au programat un mic tur al oraşului, în care va vizita Centrul Vechi şi, dacă timpul îi va permite, va face o vizită şi la Casa Poporului.

Interviu Patricia Kaas

EVZ: Ce v-a inspirat pentru albumul „Kabaret”, un tribut adus anilor ’30?
Patricia Kaas: Am ascultat câteva piese care mi-au amintit de perioada în care cabaretul avea succes. Melodiile mergeau foarte mult spre jazz, şi atunci am zis că vreau să realizez un album care să sune asemănător. În plus, îmi plăcea foarte mult imaginea femeilor din acea perioadă. Fotografiile alb-negru, acel sentiment ciudat pe care îl ai în faţa femeilor puternice şi arogante. Aroganţa de pe vremea aceea era un mod de a impune respect. Atunci erau la modă jazzul în Paris şi tangoul în Spania, era o atmosferă în care puteai intra cu uşurinţă şi te simţeai foarte bine.

Aţi câştigat locul 8 la Eurovision… Cât de mult credeţi în acest concurs?
Am mers acolo, ca toţi ceilalţi concurenţi, pentru a câştiga şi tocmai de aceea am fost puţin dezamăgită, întrebându-mă de ce am obţinut doar locul 8. Dar, oricum, eu am cariera mea în spate… Pentru Eurovision s-a ales un cântec de pe albumul meu. Este un cântec pe care îl ador, un cântec francez tradiţional, pe care l-am cântat fără a face vreo modificare pentru concurs. M-a bucurat faptul că de data aceasta poporul meu a urmărit acest concurs. În Franţa, Eurovisionul nu este prea iubit. De data asta au fost cu două milioane de oameni în plus faţă de cei care urmăreau în mod normal finala.  

Sunteţi numită ambasadoarea cântecului francez în lume…
După 20 de ani în care am cântat, probabil merit acest titlu, deşi ceea ce consider eu important este faptul că îmi pot împărtăşi muzica. Îmi place foarte mult să cânt pe scenă, să fiu acolo să văd feţele oamenilor, să îi văd cu mâinile ridicate şi să îi aud cântând în acelaşi timp cu mine. Câteodată îi văd chiar plângând, şi asta mă emoţionează.

Aţi cochetat şi cu cinemaul…  

Rolul din acel film, „And now… Ladies and Gentlemen”, a fost o experienţă grozavă, diferită faţă de ceea ce fac de obicei. Pe scenă caut întotdeauna cea mai bună lumină, cel mai bun sunet, caut perfecţiunea. În acest film am jucat rolul unei femei sătule de viaţă, iar machiajul a mers în acea direcţie şi nu am simţit niciun fel de presiune asupra mea. A fost o experienţă extraordinară, care m-a emoţionat şi mi-a oferit încredere.

Din anii ’30 şi până acum, lumea s-a schimbat… Credeţi că a fost o schimbare în bine sau în rău?
Sunt fericită că trăiesc în zilele astea. În ceea ce priveşte muzica, este OK, pentru că se difuzează mai multă muzică la radio. O problemă ar fi că limba engleză a devenit o limbă universală a muzicii şi, cel puţin artiştilor americani le este mult mai uşor. Bine, probabil că eu spun asta doar pentru că sunt franţuzoaică.

Primul dv. single, „Jalouse”, a fost realizat cu ajutorul familiei Depardieu…
Da, însă nu am dezvoltat niciun fel de relaţie cu această familie. Ei s-au ocupat numai de partea financiară a melodiei, Depardieu fiind prieten cu cel care mi-a compus cântecul, François Bernheim. Ne-am văzut de două-trei ori până acum şi, din când în când, mai vine pe la spectacolele mele. Nu îmi este, însă, nici prieten, nici duşman.
 
Cariera vă este încununată de succese. Care este eşecul?

Întotdeauna există părţi mai puţin bune, care te ajută să te maturizezi. Cel mai greu mi-a fost că mi-am pierdut părinţii prea devreme. Acesta a fost, probabil, cel mai dificil test pe care l-am trecut de-a lungul vieţii mele.

„Kabaret”, tribut adus anilor ’30

Concertul de la Bucureşti al Patriciei Kaas face parte din turneul mondial „Kabaret Tour 2009”, care a debutat la începutul acestui an, în Franţa, şi a continuat prin ţări ca Olanda, Belgia, Elveţia, Moldova, Turcia, Ucraina, Estonia şi Letonia.

Kaas a mai urcat pe o scenă românească de trei ori în trecut, prima oară în 1992, când a cântat la Festivalul Cerbul de Aur din Braşov, şi de două ori la Bucureşti, în 1998 şi în 2004.

Turneul din acest an promovează cel mai recent material discografic al cântăreţei franceze, numit „Kabaret”, un tribut pe care Kaas îl aduce anilor 1930 şi eroinelor sale, ca actriţa Greta Garbo, cântăreaţa franceză Suzy Solidor sau dansatoarea ame ricană Martha Graham.

Printre cele 13 melodii de pe albumul „Kabaret” se numără şi piesa „Et s’il fallait le faire”, cu care artista a participat la concursul Eurovision din acest an, la Moscova. Deşi francezii au mizat, la competiţia europeană, pe notorietatea Patriciei Kaas, cântăreaţa a reuşit să obţină numai locul 8 în finală.

Kaas este una dintre cele mai de succes cântăreţe franceze, care a vândut, de la lansarea primului album „Mademoiselle chante” (1988), mai mult de 16 milioane de discuri în întreaga lume.

Photo credit: www.northfoto.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro