Interviu cu Octavian Strunilă: ”Într-o zi o să am paradisul meu”

Actorul cunoscut mai ales pentru rolurile sale presarate cu umor este în viața reala un soț iubitor si un tata responsabil. Despre modelul sau în viața, marea lui pasiune legata de natura, despre familie si visuri realizabile, citiți în interviul pe care ni l-a acordat.
Te vedem într-un serial nou, la Kanal D. Îţi plac, deci, „Fetele lu’ Dom’ Profesor”?
Îmi plac pentru ca eu le-am creat. Împreuna cu producatorul, Catalin Caţoiu, am avut ideea sa avem trei fete frumoase. Cu Doiniţa Oancea am jucat atâta timp, 4 ani am avut chiar un mariaj fictiv cu ea. (râde) Cu Adina Galupa am jucat pentru ca tot în acel serial am avut cu ea o relaţie paralela. Iar cu Francesca n-am mai lucrat, este o tânara actriţa, cu talent.
Ce are acest serial în plus?
Ce încercam noi este sa îl facem sa fie la graniţa dintre comedie si romance, pentru ca pâna acum tot ce a avut succes a fost în zona de romantism. Iar sitcomurile, fara o poveste de iubire, au plutit cumva pe medie. Asa ca îmbinam cele doua genuri.
Cum ai privit prima dată rolul lui Cornel?
Din afara, Cornel mi s-a parut un personaj foarte ofertant. El este ca omul din popor, care repara prin casa, chiar daca nu se pri cepe, repara el ceva. Nu mai cheama mes te rul, ca nu suntem în Anglia sa fi e apelat elec tricianul sa schimbe un bec. Când am scris prima data rolul Cornel, urma sa fie interpretat de un alt actor. Nu stiam ca pâna la urma o sa îl joc eu. Schimbarea asta a avut loc în urma sedinţelor de la producţie cu reprezentanţii Kanal D. Si pâna la episodul 5, Cornel are mai multe replici, în schimb de la episodul 6, când aflasem ca trebuia sa scriu pentru mine, lucrurile s-au mai schimbat. Am început sa scriu mai puţin. Nu voiam sa zica lumea ca îmi dau mie mai multe replici. Pentru celalalt actor mi-a fost mai usor, dar pâna la urma situaţia s-a echilibrat.
Am vorbit de fetele din serial, dar cred ca mai dragi îţi sunt fetele tale!
Da, familia este tot ce e mai important pentru mine. Soţia mea, Oana, fiica, Eca Maria (4 ani) si, bineînţeles, baieţelul nostru, Sasha (2 ani si 8 luni), care arata si el precum o fetiţa. (râde) Pentru ca e blond si are parul lung. Nu l-am tuns niciodata de când s-a nascut. Doar când i-am taiat moţul si cât sa nu-i vina parul în ochi.
Lucrezi cu soţia ta în unele proiecte?
Da. Am avut un pilot de emisiune, la un moment dat. Ea a avut coregrafie, eu am încercat sa scriu scenariul. Am si dan sat împreuna într-un show de televiziu ne foarte cunoscut. Si mai avem un proiect, un spectacol de teatru pe care vrem sa îl scoatem pâna la vara, cel târziu la toamna.
Oana mai predă balet?
Da, sigur. Avem scoala de balet pentru copii, în zona Pache Protopopescu. Iniţial am avut si actorie, ca secţie principala, însa eu nu mai am timp sa ma ocup. Avem o singura grupa de actorie, pentru copii de 10-13 ani. În rest, balet pentru fetiţe, cu vârste cuprinse între 4 si 8 ani. Si fiica mea, inclusiv! Sta cu maica-sa în sala de când a venit pe lume, pentru ca eu aveam filmari. Doar de vreun an s-au mutat parinţii mei în Bucuresti si acum avem sprijin si în sensul acesta.
Crezi că show-urile care promovează copiii talentaţi i-au determinat pe parinţi să-şi orienteze micuţii mai mult către zona artistică?
Sunt foarte mulţi copii care vin. Da, cred ca show-urile de acest gen au influenţat. Parinţii probabil au vazut la televizor ce stiu sa faca alţi copii si s-au întrebat: „Al meu ce stie, sa se joace pe calculator, sa se uite la televizor? Hai sa-l duc la o scoala de dans si sa-l dezvolt în direcţia asta!” Ce-i drept, baletul dezvolta foarte frumos, da corpului o ţinuta aparte. Avem si o grupa de balet pentru femei. Este unul dintre noile trenduri în strainatate. Sa nu mai mergi la sala, sa alergi pe banda pâna nu mai poţi. Poţi sa vii la balet, te costa cam tot atât, capeţi graţie si slabesti repede. Pentru ca sunt exerciţii usoare, dar care solicita foarte bine toţi muschii.
Ce îţi place să faci în timpul liber?
Am o pasiune, gradinaritul. Mi-am luat un teren dincolo de Buftea si am de gând sa-mi fac o casa acolo, dar în timp. În urma cu doi ani, am locuit la o casa cu gradina si cred ca mi-am cumparat atunci toate prostiile din lume: lopaţele, dupa aceea seminţe. Doar ca acolo aveam un teren foarte mic, stateam în gazda si într-o zona centrala unde nici pamântul nu era cine stie ce. Acum, în schimb, îmi fac de cap cu tot ce vreau eu. Sunt în etapa în care pun gardul si mi-am cumparat toate seminţele posibile: pepene verde, galben si rosii, pe care trebuie sa le uzi foarte des, asa am citit pe internet. (râde)
Ai avut vreodată un model?
Da, întotdeauna l-am avut model pe actorul Stefan Iordache. Înca de când am intrat la facultate, îmi placea pe scena, apoi mi-a placut cum si-a trait viaţa. Locuia în Bucuresti, într-un apartament foarte mic, dar avea la Gruiu o casuţa unde îsi facuse un mic paradis al lui. Cu vie, cu pivniţa, unde se întâlnea cu Sebastian Papaiani si cu Dan Piţa si în fiecare toamna culegeau strugurii, faceau vin apoi petreceau împreuna. Stefan Iordache avea o gradina plina cu flori si cu rasaduri, iar în Bucuresti venea din când în când, juca în câte un spectacol, apoi se întorcea acolo.
Și tu cum te vezi peste ani?
Cam acesta este felul în care îmi vad si eu viața. E adevarat ca acum motoarele trebuie sa funcționeze la intensitate maxima în zona de dezvoltare artistica, dar cu timpul nu ma imaginez la vârsta de 60 de ani locuind într-un apartament cu doua camere, în oras. Într-o zi o sa am paradisul meu.