Monica Jitariuc, fragmente din eseul „ACASĂ”, în memoria lui Vintilă Mihăilescu

De Monica Jitariuc pe

A murit profesorul și antropologul român Vintilă Mihăilescu. În memoria lui public fragmente din eseul ACASĂ – temă la Cultură Materială, anul II la Studii Vizuale și Societate la SNSPA, masterat unde mi-a fost profesor.

„Pentru Vintilă Mihăilescu – zice Vasile Ernu –, antropologia era un exercițiu zilnic în încercarea de a nu-l disprețui pe celălalt.“ Cred că este un exercițiu mai important ca oricând în aceste vremuri complicate.

Poveștile casei nu spun povestea casei, ci evocă în ascultător alte povești, ale altor case: sunt un transfer de reverie. O să încerc un exercițiu biografic și de arheologie personală acasă. Voi lua în considerare obiectele așa cum le definește cultura materială – ele nu sunt statice, inerte, prin folosire și asocieri sunt încărcate cu sensuri, înțelesurile se pot schimba în funcție de spațiu, timp și context.

Citește și – Cu Monica Jitariuc, specialist în comunicare, despre… sex, identitate, gen

Obiectele au uneori un rol public – indicator de status, de stil sau de gust – și alteori obiectele fac muncă de psiholog, într-o sferă privată, doar pentru privitor – servind ca punct de concentrare, reamintire sau pentru managementul identității de sine, relațiilor de familie sau încrederii în sine.

IUBIREA

La intrare am un magnet: ACASĂ e acolo unde e inima ta. La ieșire: Fă rai din ce ai. Iubirea ajunge destul de firesc în dormitor, unde mă înconjoară. Central – o inimă albastră, din lemn, cadou de la Marius. Inima e pe peretele de deasupra patului, ca o mantra. Loc privilegiat! Nu este foarte vizibil (este în cel mai intim spațiu al casei), este deasupra capului, nu îl vedem decât când intrăm în dormitor, nu și când stăm acolo. Nu se vede, se simte, are rol simbolic-protector.

BIBLIOTECA

Mă despart greu de cărți, le consider pe toate parte din devenirea mea, reflectă preocupările, gusturile, interesele mele de-a lungul timpului. Le-am cărat după mine în cele unsprezece mutări, în saci de gunoi care se rupeau oricât de groși erau, în cutii de carton sau în valize mari (de departe aceasta din urmă e cea mai bună metodă de a le transporta – recomand!). Acum am o bibliotecă care îmi place, una specială, fără continuitate pe orizontală.

Citește și – Monica Jitariuc, specialist în comunicare: „Echilibrul dintre carieră și viața personală. Cum știi că te afli de o parte sau de cealaltă a liniei?“

PERDELELE ȘI LUMINA

Perdelele – aceste obiecte eterne ale îngrijirii – îmi aduc aminte de moment bun în casă, momentul Marilor Curățenii – de Paște și de Crăciun – când mama le spăla și apoi mă punea să țin de colțuri și le scuturam împreună și apoi le urca direct pe bara de suport ude și încă mirosind a detergent și a curățenie, a pagină nouă. {i acum am perdele și draperii și încă le spăl de Paște și de Crăciun. Intră și multă lumină, obsesia românilor și, implicit, a mea.

PAPUCII DE CASĂ

Am avut mereu unii de casă, unii de balcon – îi cumpăr și iubitului și sunt ca o moară stricată pentru copilul meu de 10 ani căruia îi amintesc constant să își pună papucii, mai ales iarna.

GESTUL SPĂLATULUI PE MÂINI

Îngrijirea este, de fapt, sacralitatea măruntă a locuirii. A locuirii casei, dar și a lumii în care locuiești: „În timp ce termenii «curățenie» și «îngrijire» sunt adesea folosiți pentru descrierea casei, tot ce este dincolo de ușa de la intrare este descris ca fiind murdar“, de la străzi la politică. Azi spălatul pe mâini e un îndemn transmis peste tot, de la Tik Tok la site-ul MAI, deci nu mai insist.

SOLDATUL DIN BUCĂTĂRIE

Sunt puține obiecte în casă pe care chiar nu le atinge nimeni sau pe care nu prea le înțelege ordinea nimeni – nici chiar cei din casă. La noi acest obiect este soldatul din bucătărie. Este un cadru metalic cu coșuri pe post de sertare atotîncăpătoare. L-am cărat după mine la ultimele mutări, pentru că este extrem de folositor. În el intră condimentele, pâinea, semințele, cafeaua, zahărul, pungile pentru sandviciurile copilului, lucrurile care trebuie să fie la îndemână. De obicei, ordinea durează puțin, toți îl aglomerăm și eu sunt cea care îl reordonează.

SUS, PE BLOC

Am descoperit recent că se poate urca. Când ne vin prieteni, mergem sus, pe bloc și ne uităm la apus. Ne gândeam să organizăm o mică activitate cu locuitorii din bloc acolo, la vară.

Sper că poveștile mele despre casa mea au evocat povești frumoase în cititoare despre propria casă sau că, măcar pe ici-colo, au pus pe gânduri. Temă pentru acasă (de la domnul profesor): alegeți cinci obiecte care definesc ACASĂ pentru voi.

Citește și Monica Jitariuc dezvăluie 10 tendințe în social media pentru anul 2020

Text de Monica Jitariuc, specialist în comunicare

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro