Monica Jitariuc, specialist în comunicare: „Echilibrul dintre carieră și viața personală. Cum știi că te afli de o parte sau de cealaltă a liniei?“

De Monica Jitariuc pe
„Propun echilibrul dintre carieră și viața personală. Cum știi că te afli de o parte sau de cealaltă a liniei?“ Aceasta a fost invitația la scris pe care am primit-o pentru numărul de noiembrie al Revistei Unica. Am întârziat enorm predarea articolului din două motive...

Cele două vieți ale mele sunt într-un major dezechilibru zilele astea și, apoi, ce m-ar recomanda să vorbesc despre echilibru? Totuși, chiar dacă pe ultima sută de metri (ce s-ar mai întâmpla oare dacă nu ar exista mereu această ultimă sută de metri?) am scris din trei motive – se întâmplă să am reflecții din ce în ce mai intense, mai deranjante, mai interesante, mai revelatoare, mai utile, mai înspăimântătoare și mai clare despre subiectul acesta în ultimii ani; gândurile mele nu pot fi o recomandare, dar disclaimerul că sunt doar gândurile mele și nimic mai mult, da; și, desigur, din jena imensă față de editoare.

În continuare voi pune cap la cap patru considerații despre echilibru între carieră și viață personală.

#1 Ce ușor e să-ți ții echilibrul pe teren drept (se exersează, uite un exercițiu: nu te ține de bara de la metrou când te apropii de stație, intuiește mișcarea metroului și ține-te bine pe picioare). Așa exersez zi de zi și echilibrul celălalt. Încerc să nu mai pun în cârca mea toate dezideratele de echilibru perfect de viitor și să accept echilibrul precar de azi. Să mă bucur de micile lui cutremure destabilizatoare care vin sub forma vinovăției de a avea preferați mai mereu, zi de zi și noapte de noapte alții (familie/job, familie/prieteni, familie/dezvoltare personală, familie/timp pentru mine și tot așa). Pentru mine, în asta stă echilibrul – în toate dezechilibrele astea, pe rând.

#2 Unul dintre exemplele clasice de gândire critică pleacă de la exercițiul „Vanilie sau ciocolată. Ce înghețată preferi?“. Câte răspunsuri sunt? „Vanilie.“ „Ciocolată.“ Un al treilea ar fi: „Nu-mi place înghețata.“ Al patrulea: „Îmi plac în egală măsură ambele arome.“ Sau poate: „Am altă aromă preferată.“ Deși, la pripeală, „sau”-ul acela înșelător obligă la două răspunsuri, nu e chiar așa. În consecință, la întrebarea cum știu dacă mă aflu de o parte sau de alta a liniei răspund că nu știu. Am ales să joc coarda cu linia asta (mă binedispune enorm săritul cu coarda) sau să accept că uneori e nu e întinsă, are ups and downs, alveole prin ea. Alteori, pur și simplu să urc uneori cu picioarele pe ea, direct.

Monica Jitariuc: „Echilibrul e dat de plăcerile, ritualurile de zi cu zi, de muncă, de iubire, prietenie, relația cu sinele și felul în care vedem viața – cinci stâlpi.“

#3 De ceva ani am început, încet-încet ,să mă cunosc mai bine – fac mai des exerciții de introspecție, citesc mult, am făcut câteva lecții de coaching (am o superrecomandare, dacă vreți), sunt abonată la newslettere de tot felul, grupurile în care sunt – Vagenta și Ascultători Pe bune, în special – mă ajută cu răspunsuri ale unor oameni ca mine la întrebări ca ale mele (asta cu găsirea echilibrului este unul dintre subiectele des abordate aici) și am descoperit o constantă. Echilibrul e dat de plăcerile, ritualurile de zi cu zi, de muncă, de iubire, prietenie, relația cu sinele și felul în care vedem viața – cinci stâlpi. Deci e mai generos cu noi echilibrul – tot cinci variante, ca și la înghețată. Le aleg oricând pe toate și știu că niciodată nu am atât de mult să dau egal în toate părțile, în același timp.

#4 Să nu uit și de cercetări recente. Jeffrey Greenhaus (2013) definește echilibrul muncă – familie: „Măsura în care un individ este implicat în mod egal și e satisfăcut atât în ceea ce privește rolul său de la muncă, cât și cel de acasă“. Din cercetări, dintre indivizii foarte ocupați în ambele roluri, aceia care investeau mai mult în familie decât în muncă raportau cea mai bună calitate a vieții. Echilibrul dintre roluri este corelat pozitiv cu bunăstarea psihologică, stima de sine ridicată, satisfacția individului și sentimentul general de armonie. Să păstrăm conflictul de rol la minimum, așadar! Voydanoff conceptualizează echilibrul muncă – viață ca „o evaluare generală, care indică faptul că resursele legate de muncă îndeplinesc cererile familiei, iar resursele familiei îndeplinesc cererile legate de muncă, astfel încât participarea este eficientă în ambele domenii“.

Eficiență, răbdare cu voi și cât mai puține conflicte de rol vă doresc!

P.S. Mie îmi place înghețata de vanilie și știu unde e cea mai bună din București. (jitariuc@gmail.com)

Text de Monica Jitariuc

Sursă foto: Arhivă personală

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro