EXCLUSIV Bogdan Anicescu, dezvăluirile interpretului mimico-gestual. Cine este persoana specială din viața lui

De Raluca Vițu pe

A devenit faimos într-o perioadă de cumpănă pentru omenire. Este tânăr, este curajos și se dedică întru totul activității de integrare socială, culturală, educațională și profesională a persoanelor cu deficit de auz. Bogdan Anicescu are 31 de ani, a absolvit facultatea de Psihopedagogie Specială și este interpret în limbajul mimico-gestual în cadrul Asociației Naționale a Surzilor din România și manager al proiectului „Voci pentru Mâini: Interpretare Video la Distanță”.

În timpul pandemiei de coronavirus, Bogdan a devenit interpretul oficial al Ministerul Afacerilor Interne. El este în prima linie a comunicatorilor autorităților, cel care transmite toate mesajele și informațiile legate de măsurile și ordonanțele militare luate de Guvern persoanelor cu deficiențe de auz. Este un erou nu numai în contextul pandemiei. Bogdan este erou zi de zi pentru oamenii din lumea tăcerii. Acum, pe Bogdan Anicescu îl știe o lume întreagă, iar decizia sa de a sări în ajutorul autorităților în aceste vremuri dificile nu poate fi decât o dovadă de mărinimie.

Bogdan Anicescu a dezvăluit, în exclusivitate pentru Unica, câteva lucruri cu totul surprinzătoare din viața lui.

Cum ai devenit interpret? A fost dorința ta sau mâna destinului?

Nu sunt un mare fan al ideii de „destin”. Cu siguranță nu a fost pasiunea mea, nu a fost o dorință din copilărie. Deși prin clasa a șasea învățasem o versiune veche a alfabetului dactil și mi se părea ceva special. Nu am avut persoane surde în familie, deci totul s-a petrecut în urma acceptării unor oportunități și provocări. Am făcut psihopedagogie specială, ceea ce mi-a oferit șansa de a înțelege mult mai profund fenomenul dizabilității în general. Am făcut cursuri de limbaj mimico-gestual în acea perioadă, după care m-am angajat la Filiala București a Asociației Naționale a Surzilor din România.

Cât de greu este să înveți acest limbaj?

E vorba, practic, de o limbă străină – în cazul nostru limba semnelor române. Mai apare sub denumirea de „limbaj mimico-gestual”, dar ne referim, de fapt, la o limbă de sine stătătoare, în care se exprimă persoanele Surde, cele care formează comunitatea Surzilor și care și-au însușit valorile Culturii Surzilor. Dincolo de acest lucru, nu consider că este ușor de învățat. Cum ar fi dacă de mâine am începe să învățăm limba coreeană de exemplu? E chiar mai dificil, deoarece folosim un alt sistem de referință, adică cel vizual-motric, în locul celui auditiv.

E mai greu atunci când subiectul este unul oficial?

Caracterul oficial nu determină neapărat dificultatea de a interpreta, ci mesajul în sine: complexitatea termenilor, folosirea mai multor figuri de stil, debitul verbal, enumerarea unor cifre și denumiri specifice etc. Totuși, este într-adevăr o presiune suplimentară atunci când interpretarea se face în direct și când nu cunoști dinainte ce se va spune, având o singură șansă să îți iasă bine.

Citește ediția de iunie a revistei Unica. O găsești AICI

Nu ți-a fost teamă că te poți infecta la conferințele de presă?

Nu, chiar deloc. S-au luat toate măsurile privind distanțarea socială și păstrarea igienei, iar eu am avut, de asemenea, grijă să mă protejez. Din fericire nu cunosc, personal, pe nimeni care să se fi infectat.

Personal, cum te descurci în pandemie? Cum arată o zi din viața ta?

Nu este o perioadă ușoară pentru nimeni. Alături de toți colegii din Asociația Națională a Surzilor din România mă aflu și eu în acest demers de a ne ține beneficiarii în siguranță prin informările noastre frecvente și alte servicii oferite. Nu aveam un program bine determinat nici înainte de criză, deci sunt obișnuit cu mai puține ore de somn, cu multe lucruri în desfășurare în același timp sau cu senzația că nu reușesc mereu să termin tot ce încep. Lucrez și la Știrile Kanal D ca interpret alături de colega Marieta Negru, așadar nu au fost foarte multe zile în care să nu ies din casă. Am lucrat foarte mult și online. În rest, mă ocup de problemele care necesită rezolvare imediată sau rapidă, fiind mai dificil în aceste luni să continui unele proiecte, care necesită un timp mai îndelungat de finalizare.

“În timpul liber merg la cinema, mă joc pe calculator, joc șah, ascult muzică, scriu versuri”

Ce pasiuni ai? Cum îți umpli timpul liber?

Mi-e greu să spun că am cu adevărat o pasiune. Îmi plac multe activități care nu presupun interacțiune socială deosebită. Nu sunt un om cu foarte mulți prieteni sau care să călătorească mult. În timpul liber merg la cinema, mă joc pe calculator, joc șah, ascult muzică, mai scriu versuri și îmi țin pisicile ocupate cu jucăriile lor. Două lucruri mi-am dorit în mod special și nu am reușit: să practic arte marțiale și să învăț să cânt la pian. Probabil nu e timpul trecut, dar îmi este dificil să mă dedic suficient pentru așa ceva acum.

Vorbește-ne puțin despre Asociația Națională a Surzilor din România la care lucrezi. Ce proiecte de viitor are?

A.N.S.R. a sărbătorit pe 9 mai 2019 un secol de existență. Plecând de la un grup de persoane surde inimoase și dedicate, astăzi numărăm 37 de filiale la care se adaugă sediul central. Asociația este membră fondatoare a Consiliului Național al Dizabilității din România, prezentă în Consiliul Economic și Social și este și membră a organizațiilor internaționale – Uniunea Europeană a Surzilor și Federația Mondială a Surzilor. Desfășurăm la nivelul întregului teritoriu numeroase activități și proiecte. Oferim servicii de interpretare, de asistență socială, de consiliere, de distribuție, plasare pe piața muncii, reorientare profesională, informare în special pentru cei mai în vârstă, dar organizăm și sute de acțiuni culturale, distractive sau sociale în fiecare an, dacă adunăm toate evenimentele din teritoriu. Nu suntem o echipă foarte numeroasă, dar fiecare coleg depune toate eforturile pentru a gestiona cât mai bine situațiile cu care se confruntă. Avem și proiecte la nivel general precum „Voci Pentru Mâini”, finanțat de Fundația Orange. Este vorba despre o aplicație de interpretare video la distanță pentru a reduce timpii de deplasare și a elimina barierele de distanță între interpret și beneficiar atunci când e posibil. Cu ajutorul tehnologiei, o persoană surdă se poate conecta de pe smartphone și apela un interpret, care să asigure  comunicarea cu o terță persoană auzitoare. Încurajăm și pe această cale instituțiile publice să considere interpretarea la distanță ca o alternativă la cea „clasică”, având în vedere numărul redus de interpreți, dar și faptul că toți interpreții care activează pe platformă sunt autorizați. Un alt proiect finanțat de Fundația Orange este „Informare contra Discriminare”, care constă într-o platformă cu sute de materiale video cu legislația internă, dar și internațională, interpretată în limba semnelor.

„Toți cei surzi sau hipoacuzici doresc să aibă aceleași șanse la integrarea profesională precum un auzitor”

Despre situația Surzilor din România… Crezi că egalitatea de șanse este respectată, cu adevărat, la noi în țară? Crezi că statul ar trebui să facă mai multe pentru ei?

Nu suntem încă la nivelurile înalte de incluziune pe care ni le dorim. Persoanele deficiente de auz sunt într-o situație mai puțin obișnuită în sensul în care nevoile acestora pot fi foarte diferite depinzând de limba lor maternă. Cei care au limba semnelor drept limbă maternă militează pentru accesibilizarea prin servicii de interpretare și pentru respectarea identității lor culturale și lingvistice. De cealaltă parte avem persoane în special hipoacuzice care întâmpină si ele dificultăți, acestea solicitând mai ales sprijin în vederea facilitării achiziției de dispozitive medicale precum aparatele auditive. În orice caz, toți cei surzi sau hipoacuzici doresc să aibă aceleași șanse la integrarea profesională precum un auzitor, să nu fie discriminați la interviurile de angajare. Ei luptă pentru ziua în care nimeni nu va considera că a auzi „perfect” este obligatoriu pentru o viață fericită și așteaptă cu speranță acel moment în care nu vor mai exista priviri dubioase din partea necunoscuților de pe stradă. Noi, cei care lucrăm în domeniu, suntem alături de ei și facem ceea ce putem pentru a le sprijini cauzele. Referitor la măsuri concrete, sunt multe de spus. Amintesc foarte pe scurt necesitatea de accesibilizare la scară largă a informației prin servicii de interpretare, importanța cercetării la nivelul limbii semnelor române pentru beneficii multiple inclusiv în educația specială si evident, o aplicare adecvată a prevederilor legale deja în vigoare.

Care sunt marile probleme cu care se confruntă această comunitate, în această perioadă?

Pentru cei din comunitatea Surzilor este foarte neplăcut faptul că nu pot să socializeze așa cum își doresc și cum au făcut-o dintotdeauna. Oamenii aceștia sunt foarte uniți, se cunosc bine între ei, petrec mult timp împreună. Inclusiv la nivelul filialelor A.N.S.R. avem în mod normal întâlniri săptămânale. Astfel că necesitatea distanțării sociale este pe cât de clară, pe atât de dureroasă. Rămâne în continuare nevoia ca informațiile să ajungă la toți, dincolo de comunicatele transmise la televizor. O problemă specifică o reprezintă purtatul măștilor, deoarece multe persoane citesc pe buze și în aceste condiții putem să înțelegem cu toții cât de greu le este celor care se bazează pe labiolectură. Din fericire, am identificat anumite posibilități de achiziționare a măștilor transparente la nivelul buzelor pentru a facilita comunicarea, dar și pentru interpreții care se vor deplasa pe teren.

„Ea conduce mașina, eu gătesc și îmi calc cămășile”

Se știe că ești un om foarte discret. Poți să ne spui ceva despre partenera de viață? O caracterizare, nu neapărat date personale.

Cu toată discreția, vă pot spune că ea este persoana care m-a provocat de fiecare dată să îmi depășesc limitele, să lupt cu propriile îndoieli, să mă apropii de cea mai bună versiune a mea. Încerc mereu să îi mulțumesc prin ceea ce fac, dincolo de orice vorbă. Ne ajutăm reciproc și este adevărat că polii magnetici opuși se atrag. Ea este mai mare ca mine cu 8 ani și jumătate. Este îndrăzneață, privește oamenii în ochi, eu în schimb interacționez mai puțin. Ea conduce mașina, eu gătesc și îmi calc cămășile. Ea vrea să ieșim în oraș, eu doar aproape de casă. Mi-a deschis totuși apetitul pentru vacanțele în Grecia!

Cum le cheamă pe pisicile tale? Ne poți trimite o poză cu ele?

Avem patru pisici. Șeful tuturor este Negy, cel mai mare motan, găsit de prietena mea la ghenă. Era atât de mic încât i-am spus „Neghinițu’”, dar 3 ani și 7 kg mai târziu a devenit Negy. E un ceas deșteptător excelent, deoarece se activează dimineața atunci când îi e foame. Celălalt motan este Boris, din păcate cel bolnav de peritonită infecțioasă despre care am mai vorbit. Prietena mea mereu spune că fetele în general, deci și fetele-pisicuțe, sunt mai sensibile, de aceea este foarte protectoare cu ele și preferă să le țină departe de „lumina reflectoarelor”, motiv pentru care preferăm să nu dezvaluim numele lor.

Un mesaj pentru cititoarele Unica…

Nu doar pentru ele, consider că e valabil pentru oricine: comparați-vă cu versiunile voastre anterioare, nu cu ceilalți din prezent sau din trecut. Ne putem controla pe noi înșine, mai ales răspunsurile noastre emoționale la ceea ce se întâmplă. Ceilalți au propriile lor lupte, iar fiecare trebuie să o câștige pe a sa.

Sursa foto – arhivă personală

 

 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro