Comunicarea în cuplu. Cum se schimbă în timp de la miere la fiere

De Revista Unica pe 30 martie 2018
După câțiva ani de iubire, comunicarea în cuplu se schimbă, fiind adesea însoțită de ochi dați peste cap, oftaturi, uși trântite, conversații întrerupte sau tăceri de gheață. Psihoterapeuta Carmen Moldoveanu explică de ce pățim acest lucru și cum putem remedia negativismul în doi.

Carmen Moldoveanu este psiholog și psihoterapeut cu mare experiență, traniner NLP și Coach, fiind implicată în numeroase proiecte de dezvoltare la nivel organizațional, dar și personal. Puteți lua legătura cu ea prin intermediul site-ului nlpinformal.ro.

La începutul unei relații de cuplu, fiecare par­tener este atent cum vorbește și ce efect au cuvintele și tonul vocii sale asupra celuilalt. Sunt evidente grija pentru sensibilitatea partenerului, dorința de a face complimente, preocupa­rea de a nu deranja sau de a nu părea intruziv, intenția de a se face plăcut și de a crea impresii favorabile. Desigur, știm cu toții, după o anumită experiență de viață, aceste aparențe atât de favorabile ascund în spate mult efort, autocenzură și autocontrol. Nu este vorba de minciuni sau ipocrizie, ci de ritualuri de curtare, de tendința umană firească de a afișa cele mai frumoase laturi ale propriei personalități. Din iubire pentru celălalt și din grijă pentru relația de cuplu, cei doi parteneri vor face acest efort cât de mult timp vor putea.

În mod natural apare o familiaritate tot mai mare și cei doi se relaxează, simțindu-se plăcuți și acceptați. Treptat, anumite aspecte se schimbă în relația de cuplu. La început, oricât de grea ar fi fost o zi, momentele când cei doi se revăd sunt trăite ca o sărbătoare, cu bucurie și multe alte emoții bune; partenerul încă trebuie cucerit, iar incertitudinea se strecoară îndată când este absent sau plictisit. În timp, întâlnirile nu mai sunt suficiente să schimbe stările zilei și frustrările sau preocupările stau la aceeași masă, contaminând atmosfera și anulând micile bucurii simple ale unei seri într-o companie plăcută. Siguranța în privința relației modifică radical interpretarea gesturilor și a dispoziției celuilalt: unde înainte ne temeam că nu suntem suficient de interesanți, acum ne gândim că partenerul nu prea știe cum să se exprime sau că nu are o părere clară pe un anumit subiect, ceea ce îl pune într-o lumină nefavorabilă.

Comunicarea în cuplu se deteriorează în timp

Relația continuă și cei doi parteneri țin suficient unul la celălalt încât să-și ia un angajament în relație și să-și facă planuri împreună, în prezent sau în viitor. Însă, în mod paradoxal, comunicarea dintre ei începe să fie presărată de mici răutăți, ironii, replici disprețuitoare, explozii de agresivitate, ton ridicat sau tăios. La toate acestea se adaugă ochi dați peste cap, oftaturi, uși trântite,  conversații întrerupte, dat dezaprobator din cap, tăceri de gheață uneori lungi de câteva zile. În funcție de temperamentul celor doi, predomină o atmosferă glacială, cu refuzuri de a comunica, însă cu mesaje destul de clare de dezaprobare, sau o atmosferă mai degrabă certăreață, unde predomină înțepăturile și ironiile.

În cazul în care cei doi nu sunt atenți, în câțiva ani relația poate să devină complet neplăcută și tensionată. Afirmațiile sunt scoase din con­text și distorsionate, orice cuvânt poate fi fo­losit împotriva celuilalt, orice vorbă poate răscoli răni mai vechi, totul e sub semnul suspiciunii și al respingerii reciproce. Ce este de făcut? Cum putem evita această perspectivă atât de neatrăgătoare?

Sunt câteva informații care pot dedramatiza situația și ne pot ajuta să rămânem focalizați pe soluții și pe găsirea resurselor pentru a pune în practică soluțiile, odată conștientizate.

Masca socială cere un efort permanent

Pe de o parte, trecerea de la o relație plăcută și romantică la una plină de tensiuni și ne­mulțu­­miri este ceva general uman, cu foarte puține excepții. Explicația ține de natura psi­hicului uman și de mecanismele de cenzură. Așa cum vestimentația pe care o purtăm la muncă sau la petreceri diferă de cea purtată în casă, în mod similar avem o mască socială frumoasă și o față pe care o arătăm doar prietenilor apropiați sau doar nouă înșine, în oglindă, la finalul zilei. Masca socială cere efort permanent, căci știm foarte bine că nu putem spune ceea ce gândim sau nu putem arăta ce simțim cu adevărat în anumite contexte, or, e nevoie să respectăm anumite reguli sociale în loc să facem ce ne trece prin minte.

Când frustrările ies de sub preș

În anumite zile este dificil să păstrăm aceste aparențe fie pentru că sun­tem obosiți sau cu nervii întinși ori ceva a umplut paharul. Când ziua se termină, ne putem relaxa, în final, lângă persoane care ne permit să fim noi înșine, mai naturali și mai spontani. Însă nu este ușor să separăm cele două aspecte ale vieții și să devenim brusc relaxați și bucuroși. Frustrările acumulate peste zi, stările neplăcute păstrate sub control nu au dispărut. Dimpotrivă, în contextul relaxării, prind ocazia să iasă de sub preș și să se ridice la suprafață, strecurându-se în relațiile noastre cele mai plăcute. Cum nu suntem atenți câteva secunde, ne-a și luat gura pe dinainte și am spus lucruri în mod răutăcios și jignitor!

„Este în natura umană să facem gafe tocmai
cu cei pe care-i iubim.“

Dacă nu știm cum să reacționăm, s-ar putea să ne justificăm comportamentul nepoliticos  acuzându-l pe celălalt că a greșit ceva sau are defecte și ar trebui să se poarte mai atent. Din păcate este reacția cel mai des întâlnită, cea care creează problemele cele mai mari în viitor. Soluția este simplă și de bun-simț: ne ce­rem scuze pentru tonul vocii și pentru exa­gerare și separăm ce avem de spus de forma în care am spus-o.

Ne putem asuma ce avem de reproșat și putem să comunicăm ce avem de comunicat într-un mod plin de respect, privindu-ne partenerul în față și spunân­du-ne calm punctul de vedere. Apoi ascultăm și perspectiva celuilalt și o ascultăm cu ade­vărat, nu o desființăm încă din start, cultivând mitul celui care are totdeauna dreptate.

Este esențial să conștientizăm două mari capcane și soluțiile pentru fiecare: atitudinea de a vedea paiul din ochiul celuilalt, și nu bârna din propriul ochi trebuie înlocuită cu una de toleranță și obiectivitate, iar tendința de a face din țânțar armăsar are nevoie să fie completată cu o imagine de ansamblu a relației, care să ne ajute să vedem în egală măsură ce e bun și ce nu e bun.

Micile răutăți lasă urme adânci în comunicarea cu partenerul

Așadar este în natura umană să facem gafe tocmai cu cei pe care-i iubim, să fim mai răutăcioși după o perioadă mai stresantă la muncă sau să ne ieșim din minți din cauza unor mici gesturi ale partenerului. Nu ar trebui să dramatizăm aceste manifestări. Însă rareori cei doi parte­neri le uită așa cum pretind că o fac în apa­rență, iar micile răutăți sau ironii lasă urme tot mai adânci.

În timp, efectele pot fi de îndepărtare sau de răzbunare, niciodată însă bene­fice pentru relație. Câteodată, la o ceartă mai aprinsă, fiecare începe să scoată de sub preș lista lucrurilor pe care le are de reproșat. Cuvintele și gesturile care nu sunt clarificate sau iertate se acumulează și afectează negativ relația celor doi, stima lor față de sine, încrederea în celălalt sau în oameni în general. Acest proces este reversibil și poate fi la fel de simplu precum cel care a creat problemele, însă nu la fel de natural. Va fi un proces conștient și la început poate necesita mult efort, ca și cum am vâsli împotriva unor curenți puternici.

La fel de des cum ne ia gura pe dinainte putem face complimente sincere, căutând ceea ce ne place la celălalt, gesturile pe care le admirăm, lucrurile pentru care îi suntem recunoscători, calitățile pe care le are mai bine dezvoltate decât noi. Unde ne repezeam să îl învinovățim pentru propriile ieșiri, pentru că pune gaz pe foc atunci când suntem deja obosiți, acum facem un efort să înțelegem că și el are poate o seară proastă, și el are propriile frustrări care au ieșit neanunțate și ne-au prins cu garda jos, și el e răutăcios, tipicar sau supărăcios, la fel ca noi.

Fă primul pas spre împăcare

Putem învăța să fim primii care întind mâna spre împăcare, fără a face acest gest forțat. Nu e nevoie de cuvinte mari sau înflăcărate, nu e nevoie să dăm lecții mărețe despre toleranță și să ne poziționăm superior, ci despre umanitate și banalitatea reacțiilor umane zilnice. Știm că anumite tendințe există în noi asemenea buruienilor, știm că este nevoie de efort per­manent să le stopăm, asemenea unui grădinar care are de muncă în fiecare zi. La fel de bine știm unde merită să ne concentrăm efortul, în direcția calităților și punc­telor forte ale celuilalt și ale relației.

Înțele­gând că putem avea o re­lație bună doar în măsu­ra în care muncim, luăm inițiativa, per­severăm și cău­tăm soluții.

Sursa foto: Shutterstock

S-ar putea să te intereseze și:

Cuplul anului în România? Smiley și Gina Pistol au o relație

Secretul fericirii într-o relație: sportul practicat în cuplu

 

Dovada clară că Iulia Vântur și Salman Khan au o relație apropiată

Dovada clară că Iulia Vântur și Salman Khan au o relație apropiată