Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Cu o sensibilitate aparte pentru simţul dreptăţii, Daciana Sârbu se numără printre susţinătoarele declarate ale drepturilor femeilor. Fin observator al unei societăţi încă nescutită…
… de convingeri misogine, Daciana Sârbu şi-a asumat rolul de apărător al drepturilor femeilor, declarând că femeia încă mai este privită ca un obiect sexual, în societate, dar şi în reclame. Este membră a Parlamentului European şi are deja „antecedente” în combaterea campaniilor publicitare care denigrează femeia, reuşind astfel să câştige încrederea şi respectul femeilor, dar nu numai.
La doar 33 de ani, fiica fostului ministru Ilie Sârbu are o vastă experienţă în lumea politică. Fost secretar de Stat în Ministerului Educaţiei, a devenit apoi membră a Comisiei de mediu din Parlamentul European şi este, în acelaşi timp membru supleant în Comisia de Agricultură. În prezent, deţine şi funcţia de vicepreşedinte al Intergrupului pentru Bunăstarea şi Protejarea Animalelor, astfel că europarlamentarul luptă cu aceeaşi vehemenţă şi pentru portejarea animalelor, pe care şi-ar dori să nu le mai vadă exploatate şi abuzate la circ.
Însă nici ” proiectele” personale nu le-a lăsat pe plan secund. Daciana Sarbu are o relaţie fericită cu politicianul Victor Ponta, preşedintele PSD, şi doi copii frumoşi, Irina şi Andrei, fiul soţului din căsătoria anterioară.
Iată ce ne-a mai împărtăşit în exclusivitate europarlamentarul Daciana Sârbu!
De ce oamenii cred că succesul unei femei în politică se datorează altor motive decât propriilor capacităţi?
Femeia face paşi mărunţi – deşi din ce în ce mai acceleraţi – către un statut de egalitate în toate profesiile şi ocupaţiile. Politica nu este diferită. Însă nu femeile – politician sunt cele mai mari victime ale discriminării de gen. Îmi amintesc un semnal al doamnei Mihaela Miroiu, care sublinia că în jur de 70% dintre bugetari sunt femei, care lucrează în sănătate, administraţie, educaţie, pe salarii mici.
Dar nu e nevoie neapărat de apelul la statistici că să realizăm că femeia este mereu pe locul doi în societate.
În privinţa femeilor din politică, ele au în primul rând o platformă de a se exprima, de a fi auzite, au deci puterea de a-şi apăra statutul; cu siguranţă, nu ele sunt cele mai dezavantajate dintre femei.
Aţi atras atenţia că spoturile publicitare discreditează femeia. Credeţi că femeile percep la fel această atitudine de marketing? Ce spoturi ar trebui interzise?
Am deja ” antecedente” în privinţa campaniilor publicitare pe care le-am reclamat fiindcă denigrează femeia. Am avut chiar, ca parlamentar, o iniţiativă legislativă privind stoparea discriminării de gen în spoturile publicitare.
Din păcate, produsele de advertising rezervă femeii doar două tipuri de roluri: cel de gospodină, casnică sau nu, care se ocupă de curăţenie şi gătit, şi cel de obiect sexual. Chiar în urmă cu câteva luni, am depus o plângere la CNA împotriva unei campanii dedicate unei vopsele, care prezenta femeia într-un mod trivial.
Astfel de clişee, perpetuate în moduri atât de vizibile şi de persistente în spaţiul public, subminează orice efort de a educa generaţiile tinere în privinţa egalităţii de gen. Copiii învaţă, în felul acesta, că e acceptabil să tratezi femeia ca pe o persoană cu statut inferior bărbatului, care are atribuţii strict definite şi, implicit, drepturi reduse.
La televizor, activitatea europarlamentarilor români este măsurată în procente de prezenţă sau uneori în gafe. Cum se desfăşoară în realitate o şedinţă la Bruxelles?
Trebuie făcută distincţia între şedintele de plen, de la Strasbourg, acolo unde au loc voturile şi unde se petrec şi intervenţiile cele mai citate în presa de la noi, şi şedintele de comisii, unde se dezbat elemente de legislaţie.
Atmosfera este, peste tot, una cât se poate de profesională şi serioasă. Domină punctualitatea, respectul pentru interlocutori, seriozitatea şi atenţia la detalii.
Unele şedinţe se prelungesc mult peste miezul nopţii pentru că sunt multe subiecte pe ordinea de zi şi este important ca toate să fie discutate. Nu este palpitant, nu există elemente de spectacol, dar rezultatele sunt cât se poate de solide.
Ce impresii împărtăşiţi despre colegii dvs. europarlamentari?
Norica Nicolai – membră a Comisiei de afaceri externe a Parlamentului European Gigi Becali – imprevizibil Elena Băsescu – colegă Laszlo Tokes – preocupat de interzicerea cianurilor în minerit, ca şi mine.
Există concurenţă între reprezenanţii români de acolo? Între Daciana Sârbu şi Elena Băsescu, să spunem?
Nu. În primul rând, atmosfera de lucru de acolo exclude competiţia politică. În pofida faptului că suntem structuraţi pe grupuri politice, divergenţele care apar sunt create de viziuni doctrinare sau politice diferite, nu de vreo competiţie între persoane.
Apoi, este foarte puternic sentimentul că toţi suntem acolo să-i reprezentăm pe români şi atunci trebuie să muncim împreună cu toţi colegii din România în aceeaşi direcţie, către aceleaşi obiective ale României.
Dar despre animalele de la circ? Care este scopul legii privind interzicerea folosirii animalelor sălbatice la circ?
Deocamdată o asemenea lege nu există. Vier Pfoten a iniţiat o petiţie pentru interzicerea folosirii animalelor sălbatice în circuri şi a solicitat Parlamentului European să modifice legislaţia în acest sens, iar eu am susţinut iniţiativa lor.
Am fost cu fetiţa mea în spatele Circului de stat din Bucureşti şi am văzut împreună un tigru care locuia într-o cuşcă de mărimea unui lift de bloc. Iar aceasta este doar una din formele de abuz la adresa animalelor – nu mai amintesc modul cum sunt tratate de dresori, faptul că sunt ţinute în lanţuri şi nu numai.
Nu avem dreptul să le tratăm ca pe nişte obiecte de amuzament.
Citeşte continuarea interviului acordat de Daciana Sârbu în pagina următoare!
În politică se pot lega mai repede relaţii decât în alt domeniu? Există constrângeri în ce priveşte apartenenţa politică?
Nu cred că politica ar trebui să fie un criteriu în ce priveşte stabilirea de relaţii cu alte persoane. În cazul meu, cel puţin, relaţiile personale se bazează pe afinităţi comune, iar cele profesionale, pe interese şi preocupări comune. Sunt gata să colaborez cu colegi de orice culori politice pe teme legate de protejarea mediului, de exemplu.
În cazul dvs. relaţiile personale sunt separate de convingerile politice?
Dacă va referiţi la familie, cu siguranţă da. Politica nu se discută acasă.
Cum v-aţi cunoscut cu soţul dvs.? V-a cucerit de la prima întâlnire?
Ne-am cunoscut când eram colegi la Tineretul Social Democrat. Relaţia noastră a apărut mult mai târziu.
Îi faceţi observaţii soţului dvs. după apariţiile televizate?
Mai fac unele comentarii după emisiuni, ca orice telespectator.
Cum va împărţiţi timpul între Bruxelles şi „acasă”? Cât timp aţi stat cel mai mult departe de familie?
Timpul este preţios, aşa că trebuie bine drămuit, fiindcă îmi doresc să pot petrece cât mai mult timp alături de fetiţa mea şi de Victor. De multe ori, săptămâna obişnuită de lucru la Bruxelles sau Strasbourg se prelungeşte cu evenimente organizate acolo – aşa cum a fost cazul în martie, când am invitat colegii din instituţiile europene să guste brânza românească tradiţională şi să-i cunoască pe oieri – sau cu deplasări.
În luna mai, de exemplu, voi fi parte a unei misiuni care se va deplasa în Spania pentru a urmări condiţiile de muncă ale sezonierilor din agricultură.
Vă gândiţi la un frăţior sau o surioară pentru Irina?
Irina are deja un frăţior. Se numeşte Andrei, are şapte ani şi o iubeşte foarte mult.
Aţi crescut într-o casă în care se vorbea despre politică, lucru care v-a influenţat în carieră. Credeţi că se va întâmpla la fel şi în cazul copiilor dvs.?
Cred că m-a influenţat mult, dar am şi simţit că vreau să mă implic. Cât despre copiii noştri, sper că îşi vor alege singuri drumul în viaţă.
Ce faceţi în timpul liber?
În familie, fie că ne jucăm, ne uităm împreună la filme, rezolvăm puzzle-uri şi mâncăm ce gătesc eu.