Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Foto: Freepik
Educatoarea ți-a spus că cel mic nu stă locului nici cinci minute. Pediatrul ți-a recomandat să mergi „la un specialist”. Când începi să cauți, dai de trei: psihiatru pentru copii, psiholog și neurolog pediatru.Toți trei lucrează cu copii, dar nu se ocupă de aceleași lucruri. Dacă știi ce face fiecare, alegi mai ușor pe cine suni primul.
Doi dintre ei sunt medici și pot prescrie, al treilea nu
Psihiatrul pediatru e medic. Se uită la emoțiile copilului, la comportament, la atenție și la felul în care gândește, pune diagnosticul și, dacă e nevoie, prescrie medicamente. Vede copii și adolescenți, până la 18 ani.
Neurologul pediatru e tot medic, doar că se ocupă de sistemul nervos ca organ: creierul, măduva, nervii și mușchii. La el ajung convulsiile, durerile de cap dese, ticurile sau întârzierile la mers.
La ADHD, de exemplu, se poate ajunge la psihiatru pentru diagnostic și la psiholog pentru terapie. Ticurile și tulburările de somn se uită uneori și de neurolog, și de psihiatru.
Semnele care îți arată unde să suni primul
Înainte de orice listă, contează trei lucruri: de cât timp durează problema, în câte locuri se vede (acasă, la școală, cu prietenii) și cât îl încurcă în viața de zi cu zi. O zi proastă sau o săptămână grea, luate separat, nu sunt semnul unei tulburări.
Spre psihiatru te trimit, de obicei:
tristețea, anxietatea sau iritabilitatea care țin de câteva săptămâni;
problemele de atenție, hiperactivitatea, impulsivitatea;
crizele, agresivitatea, refuzul de a merge la școală;
ritualurile pe care nu le poate opri, cum ar fi spălatul sau verificatul.
Spre psiholog, când:
vrei o evaluare a dezvoltării sau a felului în care învață;
are emoții greu de gestionat, dar care nu-i dau peste cap viața de zi cu zi;
există deja un diagnostic și cauți psihoterapie.
Spre neurolog, când observi:
o convulsie, cu sau fără febră, ori un leșin;
episoade de câteva secunde în care pare că „nu e acolo”;
dureri de cap care revin des sau îl trezesc noaptea;
că pierde ce știa deja să facă: cuvinte, mers, joacă.
Mai multe semne, plus primul ajutor la convulsiile cu febră, găsești aici.
Când suni la 112, nu la cabinet
Dacă cel mic vorbește despre moarte sau se rănește, suni la 112 sau mergi la urgențe. Dacă face o criză care ține mai mult de cinci minute, suni la 112 și nu încerci să-l duci tu cu mașina.
Telefonul Copilului, 116 111, e gratuit și anonim pentru copii și adolescenți și răspunde de luni până vineri, între 10 și 20.
Prima consultație de psihiatrie pediatrică, pas cu pas
Pe pagina pentru părinți, Atlas Child Development Center din Otopeni împarte prima consultație în trei părți: ce pregătești acasă, ce se întâmplă în cabinet și cu ce pleci.
Strânge rapoartele și scrisorile medicale de până acum, lista cu medicamente și ce a transmis școala, chiar și un simplu mesaj de la educatoare. Notează pe o foaie de când a început, când apare și ce ați încercat.
Cu o zi sau două înainte, spune-i copilului adevărul despre unde mergeți, pe înțelesul vârstei lui. Evită și „mergem la joacă”, și amenințarea „dacă nu te porți frumos, te duc la doctor”.
În cabinet, medicul vorbește cu tine despre sarcină, despre primii ani, despre cum doarme și cum mănâncă cel mic, cum se înțelege cu ceilalți și dacă în familie mai sunt probleme asemănătoare. Cei mici sunt observați mai ales în joacă. Cu adolescenții, o parte din discuție se face fără părinți.
Medicul spune regula din prima, cu amândoi de față: ce povestește adolescentul rămâne între el și medic. Excepția e siguranța: dacă el sau altcineva e în pericol serios, părinții sunt anunțați.
Pleci cu părerea medicului, cu evaluările care mai trebuie făcute și cu ce se poate schimba acasă și la școală.
Diagnosticul nu vine întotdeauna din prima.
Uneori medicul cere întâi o evaluare psihologică sau vrea să vă mai vadă o dată, și e firesc.
Medicamentele: când se dau și când nu
Frica de rețetă îi face pe mulți părinți să amâne consultația. O vizită la psihiatru nu înseamnă automat medicamente.
După ghidul britanic NICE, la ADHD medicamentele intră în discuție de la 5 ani, și doar dacă problemele rămân serioase după schimbările făcute acasă și la școală. Sub 5 ani, înainte de orice medicament, e nevoie de a doua părere a unui serviciu specializat.
Pentru depresie, NICE recomandă antidepresivul doar alături de psihoterapie, după evaluarea unui psihiatru de copii și adolescenți.
Când medicamentul are sens, medicul îți explică motivul, ce schimbare ar trebui să vezi și ce efecte adverse pot apărea. Hotărârea o ia familia, iar la adolescenți e nevoie și de acordul lor.
Un tratament început nu e bătut în cuie.
La controale verificați cu medicul dacă ajută, dacă doza e cea bună și când se poate renunța la el.
Echipa Atlas Child Development Center, Otopeni
Surse:
National Institute for Health and Care Excellence (NICE), ghidul NG87, Attention deficit hyperactivity disorder: diagnosis and management, 2018, actualizat în 2019.
National Institute for Health and Care Excellence (NICE), ghidul NG134, Depression in children and young people: identification and management, 2019.