DAN TEODORESCU „Nu scriu niciun text, niciodată. Dacă e bun, o să-l ţin minte“

De Revista Unica, pe

Solistul trupei „Taxi“ va fi membru în juriul unui nou concurs de talente difuzat la Prima TV. Cu umorul său caracteristic, Dan Teodorescu povesteşte despre noul proiect, trupă şi cele mai recente clipuri.
Dan Teodorescu (47 de ani) nu refuză interviurile televizate, dar nu-i plac prea mult cele din presa scrisă. E convins că  directul îl arată exact aşa cum e. Atunci când transcrii ceea ce s-a spus, textul nu transmite şi ce se află în spatele cuvintelor. Noi spunem că Dan e spontan şi plin de umor şi în interviurile din presa scrisă. Vă lăsăm pe voi, doamnelor, să ne spuneţi dacă sunteţi de acord.

Vei fi membru în juriul unui concurs de talente la Prima TV. Sunt foarte multe astfel de concursuri. Crezi că în România lipsesc talentele?
Numărul de concursuri ar trebui să reflecte numărul de talente.

Ai fost în juriu şi la „Compania de artişti“. Cum e meseria asta de jurat?
Fără carte de muncă. Şi aş adăuga faptul că mă simt onorat atunci când sunt invitat şi responsabil atunci când accept.

Cine e jurat mai bun şi de ce: Dan Teodorescu sau publicul?
Publicul, desigur, pentru că publicul nu greşeşte niciodată. Asta e deja o axiomă.

Care e publicul căruia i se adresează trupa Taxi? Aţi ana-lizat vreodată cam ce categorie de public vine la concertele voastre?
Am fost convinşi multă vreme că ne adresăm cu precădere unui public peste 35 de ani. Spre surprin-derea noastră, conform unei analize făcute de cei care se ocupă de managementul trupei, se pare că ne-am adresa îndeosebi unui public sub 30 de ani, chiar sub 25. Şi majoritatea concertelor (de club) confirmă acest lucru.

Cum le-aţi convins pe cele 28 de vedete feminine să apara în videoclipul „Non Stop“? E greu să convingi una, dar 28…
Singura explicaţie pe care o am e că – aşa cum spune înţelepciunea populară – „la barza chioară îi face Dumnezeu cuib“. Şi acum, de când avem şi un basist purtător de ochelari, probabil că ni s-a dublat
norocul.

Au fost mai pretenţioase decât cei 26 de domni de la „Cele două cuvinte“?
În niciun caz; am avut parte de aceeaşi amabilitate admirabilă în ambele situaţii. Şi se pare că doamnele au absolvit cu brio aceleaşi cursuri de profesionalism ca şi domnii.

O apariţie surprinzătoare este cea a fostei tale soţii, Melania Medeleanu. A fost o decizie firească participarea ei?
Mie mi s-a părut firesc s-o invit, ei i s-a părut firesc să accepte, aşa încât aş fi tentat să spun c-a fost firească.

Am văzut-o în clip şi pe Teo. Ea e şi producător al clipului „Cele două cuvinte“ şi prietena ta. Care sunt cele două cuvinte pe care nu i le-ai spus public, dar pe care crezi că ar trebui să i le spui?

Sărut mâna!

Cum e cu sursele de inspiraţie ale artiştilor? Aştepţi muza, când vine muza?
M-am prins că vine când n-o aştept, aşa că n-o mai aştept, că poate vine.

Cele mai multe piese celebre de dragoste nu sunt tocmai vesele. Cum reuşeşte un bărbat îndrăgostit să scrie piese bune?
Păi… totul devine relativ uşor atunci când rămâne doar el îndrăgostit.

Te consulţi cu soţia după ce compui o piesă? Este ea primul tău ascultător?
Irina este primul meu ascultător pentru că n-are încotro;  e nevoită să mă asculte lucrând la  aceeaşi piesă ore, zile, uneori săptămâni. La final, o-ntreb cum e şi ea îmi răspunde invariabil că e bine. De fapt, nu mai are puterea să-mi facă vreo observaţie şi să rişte să audă (din nou) aceeaşi piesă, la nesfârşit…

De obicei înregistrezi imediat piesele pe care le scrii sau le mai laşi să mai aştepte puţin? Au fost astfel de cazuri, în care piesele s-au schimbat în timp?
Le las să se coacă. Da, piesele suferă modificări (minore) în timp. Şi nu scriu niciun text, niciodată. Plec de la premisa că dacă e un text bun, o să-l ţin minte. Dacă-l uit, înseamnă că era prost şi n-am pierdut nimic. De acord, logica e cam şchioapă.

Cât de mult contează, după părerea ta, textul pieselor şi cât melodia, ritmul lor?
Depinde de categoria de public căreia i te adresezi.

Piesele voastre sunt în limba română. Va adresaţi doar publicului din România?
Artiştii, în general, vor să îşi promoveze piesele şi în străinătate. În general, artiştii tineri doresc să-şi promoveze piesele în afara ţării. Şi mi se pare absolut normal. Altă generaţie, alte aspiraţii. Noi aşa am apucat: să cântăm pentru ai noştri.

Dacă nu ar mai merge să faci muzică, ce altceva ai face?
Probabil ce fac şi acum, în paralel: scenarii pentru emisiuni de televiziune, spectacole, diverse evenimente. Şi dacă tot veni vorba despre ce aş face, vă spun şi ce mi-ar plăcea să fac, dar n-am (prea) avut ocazia: mi-ar plăcea să joc, să fiu actor.

Cât de des se urcă Dan Teodorescu într-un taxi?
Destul de rar. Dar nu mă simt vinovat faţă de „colegii“ taximetrişti; am cotizat suficient până să-mi fi luat maşină…

Şi cum ar fi viaţa ta fără umor?
Uşor insuportabilă.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!