Cătălina Ponor declară: „Am câştigat pariul cu mine”

.

După ce a obţinut argintul olimpic la sol şi bronzul cu echipa, gimnasta a anunţat că se retrage şi îşi va orienta atenţia şi spre viaţa personală. Despre posibila carieră de antrenor, noua casă, cele trei maşini, „îndrăgosteala” de Los Angeles şi iubitul Tommy Ramos, ne-a povestit chiar Cătălina.
Te felicit, din nou, pentru medaliile obţinute la Olimpiadă. Te-a emoţionat primirea în ţară?
Da, a fost o întâmpinare frumoasă şi toată lumea ne-a primit cu mare drag atunci când am revenit de la Londra. Şi aici, la Constanţa, am avut o primire care m-a emoţionat, cu prietenii şi familia. Chiar m-au luat prin surprindere.

Îţi vei oferi un cadou din cei 112.000 de euro câştigaţi?
Voi merge în vacanţă undeva la soare, să mă relaxez. De un cadou propriu-zis nu am nevoie, am cele două medalii câştigate. De fapt, sunt mulţumită cu totul. Acum stau la casă, i-am făcut inaugurarea după Olimpiadă, deşi era terminată, nu am avut timp, din cauza antrenamentelor. Locuiesc cu părinţii şi ei s-au ocupat de mobilatul camerelor şi aranjare.

Ce te relaxează cel mai mult?

Uneori îmi place să dorm mult, alteori ascult muzică: latino, muzică electronică, house, chiar clasică, mai puţin manele.

Ai primit două maşini, de la sponsorul principal al lotului olimpic. Le vei conduce pe ambele?
Am de fapt trei maşini. (râde) Când merg în faţa porţii, le văd pe toate şi probabil voi recurge la un fel de ala-bala-portocala ca să aleg, în funcţie de cheful cu care mă trezesc. (zâmbeşte) Am carnet de 7 ani şi la majorat am primit cadou din partea părinţilor prima maşină, frumoasă, de vară, roşie şi decapotabilă. Are o mare valoare sentimentală. 

Care este cea mai mare satisfacţie pe care o ai?
Satisfacţia cea mai mare pe care o am este că am câştigat, am reuşit să duc la bun sfârşit pariul cu mine. Acela de a participa la Olimpiada de la Londra şi de a-mi dovedi că dacă vreau să fac ceva reuşesc oricum şi oricând.

Acum, la 25 de ani, ce urmează în cariera ta sportivă?
Am anunţat că vreau să devin antrenor,  să fac o carieră din asta pentru că, în mare parte, este singura meserie care mi se potriveşte şi pe care o ştiu cel mai bine. Am învăţat multe ca sportivă şi chiar de la antrenorii mei, dar nu mă pripesc. Deocamdată mă relaxez.  

Ai lucrat ca antrenor pentru copii în Statele Unite. Ai mai repeta experienţa?
Da, chiar a fost o experienţă foarte plăcută din 2009 până în 2010. Am învăţat multe. În SUA, copiii fac sport de plăcere şi plătesc la cluburile la care se duc. Nu vin să facă sport de performanţă, important este să facă mişcare. Pot fi şi copii cu vârsta de 2 ani care să meargă prin bureţi, să îşi pună în mişcare corpul. Am fost în New York şi Los Angeles. M-am îndrăgostit de ambele oraşe, mai ales de LA, pentru că este permanent vremea caldă.

N-ai fost tentată să rămâi?
Ba da, chiar aveam oferte atractive, dar m-am întors. Mi-a trecut prin minte cum ar fi să reîncep gimnastica şi asta a fost. Am revenit!

Ai o relaţie apropiată cu Nadia Comăneci. Este una dintre prietenele tale bune?
Dintre persoanele adulte, da, este una dintre prietenele mele cele mai bune pentru că întotdeauna m-a susţinut, mi-a fost alături şi i-am mulţumit întotdeauna pentru sfaturile pe care mi le-a dat.  Şi în Statele Unite când am fost, chiar dacă am lucrat în altă parte, nu am fost la ea, întotdeauna m-a îndrumat cum a fost mai bine. 

S-a tot discutat despre relaţia ta cu gimnastul Tommy Ramos, din Puerto Rico. E dificilă iubirea în vizorul publicului?
S-a discutat mult pe tema asta, dar nu ştiu de ce s-a ajuns la ditamai povestea pentru că nu mi se pare nimic anormal ca la 25 de ani să am un prieten.

Ce îţi doreşti şi nu ai reuşit până acum din lipsă de timp?
Primul lucru este să stau mai mult cu părinţii mei, iar în al doilea rând să fiu mai mult timp cu prietenul meu. Am tot fost separaţi, eu, acasă, el, în Puerto Rico şi e normal să-mi petrec timp şi cu el.

Cum e în Puerto Rico?
Nu ştiu, n-am fost niciodată.

Şi Ricky Martin e de acolo!
Da, ştiu. El şi Tommy se cunosc. Nu sunt chiar prieteni, dar amici, da. (râde)

Ce le-ai transmite celor care ţi-au urmărit parcursul?

Foarte multe mulţumiri pentru că am primit mesaje de încurajare, care mi-au dat un plus de încredere în mine.

NU POT TRĂI FĂRĂ…

… părinţi
„Cu siguranţă, n-aş putea să-mi imaginez viaţa fără părinţi, cel puţin nu acum. Este normal ca ei să fie cei mai importanţi.”

… gimnastică

„Gimnastica reprezintă o mare parte din parcursul meu până la această vârstă şi e firesc să aibă o însemnătate deosebită.”

… oglindă
„Cred că n-aş putea să trăiesc fără oglindă (râde). Mă uit des în oglindă şi îmi place să mă aranjez.”

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton