Povestea Flaviei: câtă fericire poate să aducă o iubire secretă?

De Unica.ro, pe

Citindu-vă articolele, m-am gândit că vor fi cititoare care vor învăţa ceva din experienţa mea sau care se vor regăsi în ceea ce eu am numit uneori, marea mea iubire.
Sunt Flavia, am 26 de ani şi am trăit 5 ani într-o relaţie secretă.

Ne-am cunoscut în 2000, ne făcuse cunoştinţă un prieten comun care ştia că ne placem. Aveam 15 ani şi pe vremea aia 15 ani NU însemnau ieşiri în club şi deja 4-5 băieţi la activ. El avea 22. La prima întâlnire, organizată de prieteni comuni, am stat de vorbă despre absolut orice, mă fascina să îl văd atât de sigur pe el, îmi părea că are multe de povestit din cauza celor 7 ani diferenţă şi în plus, era extraordinar de atent cu mine. M-a întrebat dacă mi-ar plăcea să ne mai vedem şi am acceptat. Ce am uitat eu în febra momentului? Să le spun alor mei despre el.

Au trecut zilele şi îmi spuneam că n-o să meargă poate relaţia şi nu are rost să le spun părinţilor despre el deocamdată. Şi-ar fi făcut griji inutile – primul prieten, 7 ani diferenţă. Dar relaţia a mers, o lună, 1 an, 2 ani… şi teama de a-i pune în faţa faptului împlinit era din ce în ce mai mare încât tot amânam momentul. Între timp i-am cunoscut eu familia şi rudele, care m-au plăcut foarte tare. Toţi ai lui mă cunoşteau, dar în cazul meu ştiau totul doar câteva prietene apropiate, alţi amici ştiau că ne simpatizam foarte tare şi mulţi alţii nu ştiau absolut nimic.

Da, a intervenit şi prima noapte de dragoste împreună şi evident, a fost primul şi sunt fericită că m-a aşteptat. A fost minunat şi am învăţat multe cu el, nu doar despre sex.

Am ajuns să ne iubim, lui părea să nu îi pese că puţini ştiu despre el dar toţi ai lui ştiu despre mine. Ne vedeam în locuri din oraş departe de casă, ieşeam seara şi mergeam în oraşe din împrejurimi, am plecat zile întregi doar noi la mare şi la munte şi le spuneam alor mei că plec cu gaşca.

Treptat au mai aflat şi alţi prieteni ai mei despre noi doi şi am început să trăim cu frica că vor afla şi ai mei. Am încercat să le sugerez ce-ar fi dacă… dar nici nu vroiau să audă. Părinţii lui au început să îmi reproşeze că nu îl iubesc dacă ,,îl ţin ascuns” şi am început să nu ne mai vedem nici la el acasă, sau veneam doar când nu erau ai lui.

Citeşte continuarea poveştii Flaviei pe pagina următoare!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!