Multe cupluri căsătorite trec prin tot felul de drame atunci când sunt nevoiţi să decidă dacă rămân împreună de dragul copiiilor, deşi nu se mai iubesc, sau dacă divorţează, cu tot chinul aferent. Vezi ce e de făcut dacă trăieşti într-o căsnicie fără iubire.
Newsletter zilnic Unica
Intră în lumea Unica pentru a fi la curent cu cele mai importante informații din lifestyle-ul feminin.
Opţiunile unui cuplu aflat într-o căsnicie fără iubire
Până acum, dacă un cuplu cu copii ajungea la concluzia că dragostea s-a dus, nu aveau foarte multe opţiuni.
Variantele erau cam următoarele şi niciuna nu aducea linişte nimănui din cei implicaţi.
Rămânem împreună de dragul copiiilor. Deşi ambii aprteneri erau nefericiţi, stăteau împreună forţat şi tensionat, pentru a oferi stabilitatea căminului.
Lucraţi intens la căsnicie, mergeţi la terapie de cuplu şi vă convingeţi că dacă vă concentraţi pe părţile bune ale partenerului, va fi ca şi când încă vă iubiţi.
Unul din voi are o relaţie extraconjugală, care face viaţa acasă oarecum suportabilă, deoarece primiţi puţin confort şi iubire în altă parte.
Divorţaţi şi vă împăcaţi cu faptul că iubirea a murit şi că va trebui să împărţiţi cumva timpul petrecut cu copiii.
Cum să gestionaţi mai bine o căsnicie fără iubire
Ambii parteneri trebuie să discute şi să cadă de acord că iubirea dintre ei şi relaţia de iubire nu mai există. Ideea cea mai importantă este că relaţia, aşa cum era ea până acum, nu mai există.
Ambii parteneri acceptă că scopul principal este să crească împreună copii sănătoşi şi fericiţi, într-un mediu cât mai stabil posibil, în condiţiile date.
Împreună, cei doi trebuie să anunţe copiii despre schimbarea din familia lor, chiar dacă asta include separarea spaţială sau nu (unele cupluri au nevoie de perioade mai lungi în care să locuiască separaţi, epntru a-şi clarifica situaţia personală şi de cuplu).
Ambii parteneri cad de acord asupra aspectelor logistice ale noului aranjament, ca să nu existe certuri inutile. De exemplu, ca unul dintre ei să doarmă de acum în camera de oaspeţi, să împartă activităţile cu copiii (tu îi iei de la şcoală, eu merg cu ei la meditaţii, etc), cum împart facturile care nu sunt comune (credite, ipotecă, asigurări, etc). De asemenea, cei doi trebuie să cadă de acord asupra libertăţilor personale, din timpul liber (cu cine ies în oraş, când şi în ce condiţii).