Izolare în doi: ce înseamnă perioada de carantină pentru cupluri, din perspectiva unui psiholog

De Unica.ro, pe

Cu toții știam, cel puțin la nivel teoretic, sau filosofic, că viața așa cum o știm se poate schimba într-o secundă. Și totuși, nimeni nu a intrat pregătit în această perioadă de criză, cu toate schimbările pe care le-a adus peste noapte: navigăm, pentru prima dată, între auto-izolare și distanțare socială, între noi norme de siguranță fizică și noi moduri de funcționare în diversele noastre roluri, între propriile emoții exacerbate sau dimpotrivă, reprimate, și emoțiile celorlalți, fie ei copii, părinți, partener de viață, colegi sau șefi.

Mai mult decât atât, navigăm în acest nou teritoriu fără a avea o hartă funcțională, cu un GPS care nu ne mai invită, răbdător și atotcunoscător al drumurilor, “intrați în sensul giratoriu și apoi părăsiți-l la a doua ieșire”, ci rămas mai degrabă blocat în mesajul “reconfigurare traseu” și, opțiune nouă, “descurcați-vă!”, fără a propune vreo cale alternativă!

Privită sistemic, orice criză acționează ca un accelerator pentru ceea ce se întâmpla deja, atât în societate, ca ansamblu, cât și în microuniversurile noastre personale. O astfel de perioadă pune sub microscop și amplifică energia și dinamica deja prezentă, fie ea conștientizată sau nu. În relațiile de cuplu, lucrurile sunt la fel: unde erau tensiuni, fără dorința și angajamentul partenerilor de a le adresa constructiv, cresc numărul și frecvența conflictelor, și dispare disponibilitatea de a amâna un divorț care bătea de mult la ușă dar era ignorat din diverse motive. La fel cum, în cuplurile unde dorința și angajamentul de a fi împreună exista deja de ambele părți, vedem decizii de a merge la următorul nivel al relației (fie că este vorba despre mutarea împreună, oficializarea relației, achiziționarea a ceva semnificativ împreună, ori decizia de a face un copil).

Cum să ieșiți împreună din perioada de carantină

Ce facem dacă vrem să trecem prin această perioadă și să ieșim din ea împreună, cu bine și mai ales sănătoși nu doar fizic, ci și emoțional, mental și sufletește? Cum să funcționăm în vremuri disfuncționale? Cum gestionezi situatiile noi, neașteptate, necunoscute și nesolicitate, ținând seama de faptul că fiecare are propriile mecanisme de adaptare, de răspuns la stres, de gestionare a fricii, furiei, anxietății, a supraîncărcării sau a lipsei bruște de activitate, a nesiguranței și a tot ce mai presupune acest nou context de viață?

Provocările apărute în situații de criză ne pun față în față cu propriile limite dar și cu resurse necunoscute și neaccesate încă. În cuplu, mai mult ca niciodată este nevoie să ne cunoaștem și acceptăm aceste limite, pe ale partenerului și să învățăm să le și respectăm – și pe ale noastre, dar și pe ale sale!

Citește și: Iubire în vreme de coronavirus: cum a cucerit un fotograf o femeie cu drona

Dacă până acum rolurile noastre erau trăite oarecum separat, într-o succesiune care ținea mai ales de spațiu și timp, dintr-o dată aceste roluri au colapsat între limitele celor 4 pereți ai locului numit Acasă și sunt suprapuse 24/7. Cum îmi spunea o clientă săptămâna trecută, “mi se cere să fiu și mamă, și soție, și femeie la curățenie, și gospodină în bucătărie, și învățătoare pentru copil, toate acestea în timp ce lucrez și am un job în care mi se cere să performez de la 9 la 6!”

Nu suntem obișnuite ca partenerul să apară în camera, eventual purtând doar un tricou, în mijlocul ședinței cu colegii sau cu managerii, cu atât mai puțin să rezolvăm temele sau proiectele copiilor în același timp în care supa este pe foc și generăm pentru job strategii de adaptare pentru următoarele 6 luni! În aceste condiții, răbdarea și abilitățile noastre sunt întinse la maxim și avem nevoie de toată flexibilitatea posibilă și imposibilă pentru a ne adapta.

Ce ne ajută în această perioadă?

Așa cum spuneam, să ne cunoaștem și acceptăm limitele, să ne știm non-negociabilele. Ideal ar fi să fi știut înainte de această perioadă și să le fi adresat deja, fără să fi sperat că în timp se vor rezolva de la sine, dar cum nu există moment mai bun decât cel prezent… Este important să găsim elementele comune, spațiul comun cu care suntem ambii de acord, să facem înțelegerea să respectăm diferențele și mai ales acele aspecte care nu sunt negociabile.

  • Conștientizează care îți sunt propriile emoții și ia-ți timp să le exprimi, verbalizându-le –acest proces ajută să nu le proiectezi asupra partenerului, evitând conflicte nenecesare.
  • Așteptările sunt neproductive în general, și în special acum. Spune-i foarte clar partenerului (și copiilor, acolo unde sunt) cum te simți și ce nevoi ai, în loc să aștepți ca el să îți citească mintea și să le îndeplinească, fără ca tu să i le fi comunicat. Până la urmă, și mintea lui funcționează tot pe supra-plin în perioada aceasta. Și, la rândul tău, ascultă!
  • Dacă este cazul, ia-ți extratimp cu copiii pentru a-i ajuta să înțeleagă că nu sunt în vacanță ci sunt la școală în continuare, cu tot ce înseamnă asta, la fel cum nici tu nu ești în concediu doar pentru că lucrezi de acasă.
  • Stabiliți împreună acorduri de funcționare în acest nou context – forțați să trăim într-o nouă normalitate, impusă, nu aleasă, avem nevoie să ne redefinim spațiul, timpul, prioritățile, responsabilitățile și interacțiunile. De exemplu, am descoperit că este foarte benefic și constructiv ca discuțiile importante și subiectele sensibile să nu aibă loc după ora 22:00, când suntem obosiți (indiferent de oră) ori când ne e foame – pur și simplu pentru că nu funcționăm la maximum abilităților noastre, nici de conectare, nici de răbdare, nici de înțelegere ori cooperare.
  • Descoperă cum poate fi înlocuită critica cu observații constructive? În loc de ”nu ești în stare să…” cum ar fi să spui ”am văzut că…, mi-ar fi mult mai ușor data viitoare dacă…”. Să dai feedback nu înseamnă să critici, ci să poți exprima ceva ce nu îți place într-un mod hrănitor și constructiv.
  • Abilitatea de a nu lua lucrurile personal este mai mult ca oricând necesară. Și partenerul și copiii sunt scoși din rutinele lor și puși în aceeași oală sub presiune.
  • Puse în fața comportamentelor deranjante, putem avea tot felul de reacții! Înainte de a reacționa din impulsul momentului, ajută să numeri până la 10, să respiri profund și să (te) întrebi… Care este intenția din spatele comportamentului? În acest fel înțelegi și hrănești intenția reală, în loc să sancționezi un comportament care cel mai probabil se va repeta.

Carantina este un prilej bun pentru a reevalua statusul relației

Dacă acasă ies scântei în perioada aceasta, poate fi un moment bun să (re)evaluăm ce anume căutam într-o relație. Dacă am intrat în relație cu așteptarea ca aceasta să ne dea ce am simțit că nu am primit de la părinți, nu prea funcționează nici acum și nici pe termen lung – partenerul nu e părintele nostru și ne va activa exact acele răni cu care am venit din copilărie. Responsabilitatea vindecării ne aparține nouă. Și dacă este adevărat că nu ne aparține responsabilitatea fericirii sau nefericirii celuilalt, la fel de adevărat este că suntem responsabili de alegerile și acțiunile noastre prin care putem răni sau susține. Ca relația să crească, nu doar să supraviețuiască, “Ce pot să fac pentru tine astfel încât și tu și eu să fim bine” ar trebui să fie un focus pentru amândoi. Multe relații care funcționau din dinamica părinte-copil au posibilitatea să facă trecerea spre o relație de tip adult-adult.

Citește și: Rezoluții de cuplu ce îți vor îmbunătăți relația

Este bine de știut și că tot ce am modelat mai mult sau mai puțin conștient de la părinții noștri despre ce înseamnă să fiu soție/soț, care sunt strategiile de comunicare (nu neapărat cele mai eficiente), cum se manifestă afecțiunea și cum arată iubirea exprimată, se activează mai cu seamă atunci când suntem sub influența stresului, în condiții de criză, pur și simplu pentru că, fiind în același rol, se activează imaginea învățată (prin modelare/imitare) în copilărie despre ce înseamnă să fiu soție/soț. Ce am observat este că, de cele mai multe ori, această imagine învățată este în contradicție cu imaginea dorită – cum îmi imaginez eu că voi fi ca partener de viață este adesea diferit de cum sunt fi de fapt! Ajută, bineînțeles, să fi avut deja sau să începem un demers personal de auto-cunoaștere, terapie, pentru a transforma și îmbogăți aceste imagini.

Și încă un aspect important: blocați în energia supraviețuitorului, nu putem să creștem, pur și simplu pentru că este greu să vedem soluții creative, să ne amplificăm simțurile și să ne extindem viziunea pentru a cupla cu perspective mai generoase. Exercițiile de mindfulness și suportul terapeutic sunt resurse excelente pentru a ieși din această energie.

Te las cu vechea întrebare: în relația ta vrei să ai dreptate sau să fii fericit? Și cu (încă) un gând-resursă de contemplat: abilitatea de a nu păstra resentimente este cea care ne păstrează relația proaspătă!

Articol scris de Ramona Gherasim

Ramona Gherasim (http://ramonagherasim.ro/) este psiholog, Coach și Master Trainer NLP, cu formări la instituții de prestigiu din România și străinătate. De 13 ani, creează și facilitează formări și ateliere de NLP, art-terapie, parenting, constelații sistemice și familiale, însoțindu-și clienții în perioade de tranziție, schimbări de identitate și implementări de proiecte curajoase atât în viața personală, cât și profesională. Dacă ai întrebări legate de familie, cuplu sau provocări privind dezvoltarea ta personală sau profesională, o poți contacta la ramonagherasim@gmail.com sau pe contul ei de Facebook, https://www.facebook.com/ramona.gherasim.

Foto: 123rf.com

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro