Educația începe după ce se termină școala

De Adrian Asoltanie pe
„Tăiem orice, dar nu de la educația copiilor!“ Așa gândeam, tânăr tătic fiind, cu o fetiță de aproape 4 ani înscrisă la o grădiniță privată, la sfârșitul lui 2009, când ghearele crizei financiare începeau să se strângă în jurul bugetului familiei noastre...

Câteva luni mai târziu aveam să mutăm copilul la o grădiniță de stat lângă serviciul soției… Acum zâmbim când ne amintim cum, în ziua înscrierii, pe holul grădiniței, o mămică supărată cerea returnarea a 15 lei achitați pentru prânzul copilului care lipsise o zi. Pentru noi, care treceam de la 2 000 de lei la 300 de lei pe lună, era un alt univers. A fost o decizie foarte dificilă, am simțit atunci gustul încă unui eșec perso­nal. A fost însă decizia corectă și viitorul a confirmat asta din plin. Pentru că, odată cu propria-mi reeducare financiară, am înțeles cât de importantă este educația de după școală a copiilor mei. Așa încât am început să ne concentrăm pe experiențe dincolo de manuale, culegeri și caiete.

În România și nu numai, aproximativ 70% dintre angajați nu lucrează în domeniul în care au studiat. Imaginați-vă puțin cât timp, energie, răbdare și bani sunt risi­piți de fiecare dintre tinerii care au studiat Dreptul și acum lucrează în vânzări, de exem­plu. Ce eroare de orientare reprezintă construirea unei pregătiri care nu e aliniată cu vocația și pasiunile individuale sau cu realitatea economică!

Acum câțiva ani am dat un anunț de angajare pentru recepționeră la un coafor, cu salariul – 1 100 de lei la acea dată – mențio­nat în anunț. În câteva ore am primit peste 200 de CV-uri. M-am deprimat! Absolvente de ASE sau de Medicină veterinară, mas­te­ranzi de Litere și alte specialități erau gata să dea 15-17 ani de școală pentru a răspunde la telefon și a întreba: „Vopsit lung sau scurt? Doriți și manichiură?“ Am decis atunci că, dincolo de programa gonflată și ruptă de realitate a învățământului românesc, copiii au nevoie de ceva în plus.

Plătim cu timp!

Întâlnesc la cursurile pe care le țin în corporații mame prinse în cercul vicios al jobului epuizant de care trag pentru a plăti grădinițe private, bone, șoferi… Se prăbușesc efectiv acasă, seara târziu, după încă o zi de rapoarte, targeturi, întâlniri și evaluări. Le spun că toate acele facilități și opționale pe care le-au bifat nu sunt plătite cu bani, ci cu timp și energie. Aceste două resurse prețioase sunt pierdute definitiv când facem alegeri prea scumpe pentru cei mici.

Pe de altă parte, la cursurile pe care le țin în școli la clasele 1-4 rog copiii să-mi spună un lucru pe care și-l doresc mult, dar e gratis. După un scurt moment de ezitare, încep să curgă răspunsurile: „dragostea părinților“, „timp cu mama“, „iubire“, „prietenie“…

Așa încât, când vine vorba despre cheltuielile alocate educației copiilor mici, faceți în primul rând un buget al familiei. Îl puteți descărca gratuit de aici: www.adrian.asoltanie.com/gratuit. Înmulțiți costurile pe 10-12 luni. Nu ca să vedeți neapărat câți bani vă costă de fapt grădinița sau școala, ci ca să înțelegeți câte LUNI în plus sunteți departe de copil, împinși de decizii prea scumpe. Mai ales la vârstele mici, timpul împreună nu va fi niciodată compensat de grădinițe high-tech cu gustări bio.

Strict din punct de vedere financiar, dacă vă permiteți cu adevărat opțiunea privată, mergeți cu încredere. Asta însemnă că nu mai mult de 15-20% din bugetul familiei să meargă pe costuri de grădiniță/școală privată.

Educație dincolo de școală

În cei 20 de ani de antreprenoriat am angajat câteva zeci de oameni. Nu m-a interesat niciodată ce școală au terminat, cu ce note, ce diplome au adunat… Am căutat întotdea­una OMUL, caracterul, pasiunea și energia. Orice altceva se învață. Am căutat să descopăr ce au făcut în vacanțe și weekenduri. |n timpul școlii, liceului și facultății, toți copiii fac cam aceleași lucruri. Caută scurtături pentru a ieși din veșnica ceață a misterului deprimant: „La ce-mi trebuie asta în viața reală?“. Diferența vine din ce fac după școală! Ce pasiune le face ochii să strălucească, ce întrebări nu-i lasă să doar­mă, despre ce le place să vorbească sau să citească cu orele fără să-i oblige nimeni?

Personal, îmi doresc să mă concentrez mai mult pe acest EXTRA. Caut, așadar, pentru fetele mele experiențe noi, deseori chiar ieftine, care să le ajute să se descopere și împlinească. Îmi doresc să le scot din bula în care trăim cu tehnologia și stilul nostru de viață urban. În fiecare an avem o tabără de supraviețuire în munți sau un curs mai special. Alteori, o drumeție sau o discuție mai profundă unu la unu. O simplă tură de parc sau un antrenament de baschet epuizant. O carte de dezvoltare personală strecurată între biologie și geografie sau o experiență de public speaking. O vizită la un centru de copii orfani și sărmani…

Pentru asta e nevoie de timp și de conștientizare. De intenție și de dorința de a ieși din zona de confort. E simplu să scoți portofelul și să trimiți copilul în tabără. E cu totul altceva să stați împreună lângă cort, la foc, mâncând conserve sau supă la plic, după o zi de soare, țânțari, transpirație și julituri. Dar merită din plin!

Singura certitudine e schimbarea

Da, învățământul românesc nu s-a schimbat în profunzime în ultimii 50 de ani, deși realitatea cotidiană a evoluat extraordinar. Când am intrat în prima generație din România la Facultatea de Relații Publice, părinților mei le era imposibil să înțeleagă ce meserie o să am eu și dacă o să mă vadă cu un salariu din asta.

Astăzi, tinerii au meserii care nu existau acum șapte ani și pe care le schimbă oricum în permanență. Copiii noștri vor fi par­te a unei realități mult mai dinamice și mai fluide. Se spune că una dintre cele mai importante abilități necesare în viitor va fi adap­tabilitatea și reinventarea/reînvățarea continuă. Joburile de 30 de ani au devenit joburi de 3 ani și vor deveni proiecte de 3 luni. Ce faci azi e diferit de ce făceai anul tre­cut și n-are nicio legătură cu ce faci la anul.

Părinții noștri s-au bizuit pe puterea brațelor. Noi ne-am bazat pe memorie. Copiii no­ștri vor avea nevoie să-și antreneze imaginația. Acest nivel de deschidere și flexi­bi­li­tate nu se poate naște din manuale scri­se acum 40 de ani. Indiferent însă de provo­cările viitoare, câteva lucruri vor fi mereu valoroase: caracterul, responsabilitatea, generozitatea, entuziasmul… Și astea nu se învață la meditații.

Afară e succesul!

În aceste condiții, mulți părinți doresc să-și trimită copiii la studii afară. |ntr-un fel, e o încercare de a-i trimite în viitor, de a le oferi o perspectivă a lumii de mâine. Avem în vedere această opțiune și pentru fetele noastre. Trebuie să ne ferim însă de două posibile capcane:

  1. Specializări fără valoare economică reală – adică studii alese mai degrabă pe „feeling“ și „mi-ar plăcea“, fără o înțelegere serioasă a perspectivelor. Dincolo de pasiune și dorință, care se pot schimba în viitor, e importantă alegerea unei specializări care să ofere valoare atât societății, cât și tânărului absolvent. Aici alegerea trebuie făcută cu maturitate și responsabilitate, cu implicarea părinților și a unor specialiști în orientare și carieră. |n felul acesta putem evita situația frustrantă pentru toata lumea în care, după o facultate în străinătate, tânărul nu-și găsește de lucru sau lucrează pe salarii anemice sau fluctuante.
  2. Datoriile. Una dintre principalele poveri ale absolvenților din Vest sunt creditele pentru studii. Zeci și sute de mii de dolari împrumutați îngroapă viitorul tinerilor și le dictează deciziile mai departe. Când termini facultatea deja „în gaură“, ai un handicap serios la startul vieții. Se constată de altfel o scădere serioasă a lansării de noi proiecte și afaceri de către tineri, pentru că aceștia sunt deja îndatorați și nu-și permit noi riscuri. Recomand, așadar, insistent părinților ca, dincolo de asigurarea propriului viitor prin economii și investiții, să aibă în vedere alcătuirea unui fond de studii care să acopere minimum doi ani de facultate. De la fonduri mutuale la investiții imobiliare, e vital acest sprijin pentru o absolvire fără datorii.

Acest plan trebuie completat, după părerea mea, obligatoriu, de joburi în timpul fa­cul­tății. E o experiență extrem de valoroasă și o implicare necesară a studentului în propriul viitor. Acest lucru e valabil și pentru cei care studiază în țară, desigur. |n fața unui potențial angajator, o persoană care a găsit resursele și voința să lucreze în timp ce studia va câștiga puncte importante.

Indiferent că alegem școala la stat sau la privat, dacă studiem în țară sau credem că succesul vine de afară, realitatea este că suc­cesul vine întotdeauna dinăuntrul nostru!

Autoportret Adrian Asoltanie

Sunt Adrian, trainer, speaker și antreprenor de aproape 20 de ani. Sunt căsătorit și tatăl a două fete istețe, frumoase și năzdrăvane: Ilinca și Catinca. După ce am învățat în cel mai dur mod lecțiile crizei din 2009 la nivel personal și în business, mi-am descoperit misiunea de a-i ajuta și pe alții să evite greșelile dureroase pe care eu le-am făcut. Consider educația financiară un element esențial al dezvoltării individuale, un ingredient vital al succesului tău în viața personală și în carieră. Principiile esențiale pe care le promovez prin cursurile și produsele realizate oferă baza unei vieți echilibrate și prospere. Sunt preocupat în primul rând de educația financiară în cuplu și pentru copii, un domeniu deseori ignorat de școală și societate, dar cu efecte majore în viața fiecăruia.

Mai multe informații, produse și evenimente de educație financiară găsești pe adrian.asoltanie.com

S-ar putea să te intereseze și:

Cum planificăm un concediu chibzuit și cum cheltuim inteligent

Cum ți-e felul, așa ți-e și portofelul!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO

EXCLUSIV. Noi începuturi pentru Anna Lesko. Artista își renovează complet casa. VIDEO