ACTORUL, un exercițiu de empatie, dulce și amar, în vremea asta…

De Unica.ro, pe

Traversez aproape zilnic un amestec de frustrare, revoltă, tristețe, dar și de acceptare, recunoștință și speranță. Și iau fiecare zi, pe rând. Respir…

Da, pandemia asta a fost și este o încercare pentru noi toți, dar nu toți o parcurgem la fel. O „dictatură” a iubirii de OAMENI ar trebui decretată în această perioadă!

Știu că unii dintre pământeni sunt parcă plămădiți doar din iubire, pe cât sunt de iubiți, tot pe atât de multă iubire oferă. Din jocurile vieții, ei ies învingători. Chiar dacă uneori obosiți, ei iubesc lumea, poveștile și emoția! ACTORII! Pentru ei, TEATRUL este ca aerul! Am experimentat ambele ipostaze: de actor și de spectator.

Actorii au nevoie de conexiunea cu publicul

Mi-au lipsit în această perioadă! Ambele! Chiar dacă, între timp, s-au reluat reprezentațiile în sălile de teatru, cu ocupare de 50%, chiar dacă am jucat în cursul verii în aer liber… nu mai e la fel! O vorbă veche din teatru spune că „a fi actor este ori foarte ușor, ori imposibil”. Pentru că actorii au nevoie de interacțiunea cu PUBLICUL, mulți au dezvoltat diverse forme de manifestare artistică, în zona on-line.

Condițiile impuse de circumstanțele anilor 2020 și 2021, în urma constrângerilor impuse de pandemia de COVID-19, obligă teatrele și artiștii să exploreze formate de expresie care să se adapteze noilor realități și să găsească noi modalități de a păstra legătura cu publicul.

Chiar dacă experiența de vizionare on-line nu se compară cu magia din sala de spectacol, teatrele de stat și multe teatre independente au găsit soluții pentru a-și ține publicul aproape, au transmis spectacole și vor continua să transmită înregistrări ale unor producții pe care le semnează, acomodându-se acestei perioade, dobândind limbaje noi, prin diverse forme de exprimare artistică.

Citește și: Nu căuta compasiune ori înțelegere în social media! Niciodată, niciodată!

Curajul de a nu fi pe placul celorlalți

Nici pandemia de COVID-19, nici infodemia, nu au lovit „la întâmplare”

Prietenia la distanță: un concept realizabil, dar prea greu de întreținut

„Când ACTORUL își întâlnește PUBLICUL, TEATRUL își poate îndeplini menirea!”

Teatrul e un mod de a înțelege „prin” și „cu” emoție, este o reflecție ce trece dincolo de naționalitate și de limbă și, când funcționează în parametri optimi, poate fi mult mai intens și mai copleșitor decât orice artă, cu acele momente de înțelegere împărtășită, atât de dificil de descris în cuvinte.

„Teatrul arată mai bine decât orice frumusețea și mizeria acestei lumi. Teatrul este oglinda noastră”, spune prințul Danemarcei, Hamlet. Cred și simt fiecare dintre aceste cuvinte. Adevărurile pe care ți le spune ACTORUL în față, fără milă, dar și tăcerile care joacă un rol esențial în economia întregului, toate acestea se reflectă în spectator, pe el cade responsabilitatea de a încasa.

Atunci, catharsisul se produce. Și nu există spectacol din care să nu iasă mai învățat și mai bogat spiritual, dacă spectatorul își dorește asta cu adevărat, chiar dacă forțele distructive ale vieții sunt aflate în plină acțiune. Să înțelegem că lumea din scenă e ușor de regăsit în fiecare.

Spectacolul de teatru este cel mai efemer produs artistic, el dispare în seara în care se naște, iar actorul își trăiește personajul atunci, în acea seară, în fața publicului său. Când ACTORUL își întâlnește PUBLICUL, TEATRUL își poate îndeplini menirea! TEATRUL s-a născut în aer liber, în piațete, în târguri, printre oameni și… pentru oameni.

S-a adresat, de-a lungul secolelor, și se adresează tuturor, cu aceeași emoție și trăire! Noi, actorii, trebuie să învățăm să jucăm acolo unde este public. Dar nu oricum! Teatrul trebuie să aibă un scop clar și precis: să educe, să construiască și să definească cultura și civilizația unui popor. Dacă nu ar exista TEATRUL, am fi mai săraci…

Corina Dănilă: Da, lumea s-a schimbat, pentru o vreme

Dar știu că, atunci când asta se va termina, noi, oamenii, nu mai avem voie să luăm totul ca și cum ni s-ar cuveni: plimbarea în parc, strângerea de mână, conversații cu vecinii, teatre pline cu spectatori, ieșirile de vineri seara, graba de dimineață spre școală, vacanțe, cafeaua cu un prieten, fiecare respirație adâncă. Viața însăși. Când asta se va termina, să descoperim că am devenit un pic mai aproape de ceea ce visam să fim, speram să fim. Și să rămânem mai… OAMENI!

„În viață, nu trebuie să aștepți să treacă furtuna, ci să înveți să dansezi în ploaie”, spune un proverb. Tot ceea ce pierdem se întoarce sub o altă formă. Dacă reușești, când deschizi ochii dimineața, să conștientizezi că trăiești și că ești sănătos, să te uiți în oglindă și să vezi dincolo de ea, un prim pariu este câștigat: dovada de asumare a faptului că salvarea e în noi, nu în afară, cât timp ne iubim pe noi și pe cei din jur!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro
Urmărește-ne pe Google News
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!