Jurnalul Iuliei (43) – Când a murit Moş Crăciun?

.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

În câteva zile vine Crăciunul… cel putin în calendar Din păcate, invers proporţional cu numărul decoraţiunilor tematice presărate în mai toate vitrinele şi centrele…
comericale din oraş, mi se pare că farmecul sărbătorilor de iarnă s-a pierdut în negura timpului. Personal, tind să cred că a intrat în moarte clinică cam pe la Revoluţie când am rupt-o cu tot ce ţine de tradiţie.

Prin ’87 aşteptam cu sufletul la gură să vină Moş Crăciun şi nu pricepeam de ce prietena mea de la etajul opt şi-a împodobit singură bradul cu 2 săptămâni înainte de „marele eveniment”.

Şi pentru că eram la vârsta critică la care începeam să pun întrebări indiscrete, de tipul „oare există Moş Gerilă”, mama săraca ducea muncă de lămurire cu mine cum că în noaptea dinainte de Crăciun, fetiţelor cuminiţi (ca mine cică) le aduce Moşu’ nu numai cadouri, ci şi brăduţul împodobit. N-am comentat prea mult şi nemulţumită totuşi că eu nu am brăduţ mai devreme i-am dat de înţeles mamei că o cred.

Câteva zile mai târziu, pe 24 decembrie, seara, după ce ai mei s-au asigurat că dorm s-au apucat de treabă  – adus brad din boxă, împodobit brad şi plasat dulciuri şi cadouri. Surpriza serii? Eu,care pe la 12 noaptea m-am trezi din somn şi m-am dus glonţ în sufragerie. Când am deschis uşa am amuţit toţi trei. Inculpaţii, cu globuleţele în mână, lângă un brad îndesat parţial împodobit, erau parcă mai şocaţi decât mine, o fetiţă de numai 4-5 ani, minţită şi dezamăgită.

Mama a încercat să salveze situaţia din nou. De data aceasta, explicaţia era următoarea: Moş Crăciun venise şi plecase repede de la mine, iar ai mei îl ajutau cu brăduţul pentru că din cauza condiţiilor meteo nefavorabile exista riscul să nu aibă timp să treacă pe la toţi copiii.

Citeşte continuarea în pagina următoare

Cu mari semne de îndoială că ceea ce mi-a îndrugat mama ar fi adevarat m-am dus la culcare, gândidu-mă totuşi cu emoţie la momentul în care îmi voi deschide cadourile dimineaţă.

De atunci au trecut mi bine de 20 de ani iar astăzi, deşi ştiu care e treaba cu Moşu’, vreau să restrăiesc cel puţin parţial emoţia Crăciunului de altădată – împodobesc bradul doar în ajun, iar cadourile le desfac doar în dimineaţa de Crăciun. Fac asta pentru că atât am mai putut păstra.

Mirosul cozonacului făcut de bunica nu mai există, bunica nu mai există, mesele în familie cu un aer de sarbatoare nu mai există, colidatorii de altădată nu mai există, „Home Alone” nu mai există, ajunul nu mai există, Moş Crăciun nu mai există…

In schimb avem cozonacii cu 6 luni termen de valabilitate şi sarmale dietetice, avem multe malluri şi supermaketuri în care dăm iama disperaţi pe ultima sută de metri, avem cafea cu scortişoară la Starbucks, filme porno cu poala lui Moşu’ , avem ,”colindători” trecuţi de prima tinereţe, cam tuciurii şi cam afoni care strâmbă din nas la portocale şi acceptă doar bacnote mari, avem petreceri în cluburi de fiţe în ajun şi mahmureli în ziua de Crăciun… avem opţiuni, bani şi lucruri, dar prea puţin spirit.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton