Sentimentul de vinovăție plus alte provocări ale părinților români care își cresc copiii în străinătate

De Unica.ro pe
A deveni mamă sau tată pentru prima dată este o experiență care îți schimbă total viața. După ce ai primul copil, viața se împarte în „înainte” și „după”. Sentimentul de familie, gradul de afecțiune și instinctul de protecție ating noi dimensiuni. Dar ceea ce capătă noi dimensiuni, de asemenea, sunt anumite griji, provocări și responsabilități cotidiene.

Când e să adăugăm în acest mix situatia de a-ți crește copilul în afara țării, mămicile și tăticii se confruntă cu o oportunitate unică în viață de a crește și a prospera ca o familie în versiunea extinsă. Ca și părinte care trăiește în afara României, îți construiești viața departe de familia ta și de prietenii pe care îi ai din copilărie. Iar mediul social, limba și aspectele culturale unde trăiești vă reamintesc permanent de acest lucru.

Dar ce înseamnă o familie de expați români? Faptul ca ești român vine cu provocări suplimentare sau specifice? Sau toate familiile de expați, indiferent de unde au emigrat, sunt puse pe același piedestal?  

Desigur, majoritatea experiențelor sunt similare în comunitățile de imigranți, toată lumea fiind asociată aceleiași perspective: aceea de imigrant. Cu toate acestea, în România în special, relațiile din sânul familiei sunt și rămân mai strânse, formând fundamentul stabilității și structurilor sociale, față de alte țări. Ca și adulți, ca și părinți, ați plecat din România la un moment dat stabilindu-vă la mii de kilometri depărtare, dar ați luat cu voi fundamentul existent.

În timp ce voi puteți reveni cu ușurință la conexiunea puternică construită de-a lungul copilăriei, începeți să vă dați seama acum că micuțul vostru trebuie să se conecteze în condiții mult mai dificile. Oricât de mare ar fi numărul de apeluri video cu bunicii și petrecerea vacanțelor împreună în România, tot nu compensează vizitele duminica la prânz la bunici sau activitățile cotidiene comune de-a lungul săptămânii cu membrii familiei extinse sau prietenii de familie cu care petreceați timpul în țară. Asta înseamnă că părinții români expatriați se confruntă, de obicei, într-o măsură mult mai mare față de alte culturi, cu sentimentul de vinovăție legat de limitarea experiențelor și interacțiunilor pentru copilul lor, dar si de limitarea și frustrarea membrilor familiei rămași in țară. Cumva sunt prinși la mijloc, fără soluții clare.

Bine, și atunci, ce este de făcut? Mulți dintre ei își suflecă mânecile si încearcă să integreze cultura românească în rutina lor zilnică, pe lângă toate apelurile video și schimbul de fotografii online. Citirea cărților de povești în limba română și gătitul unor preparate tradiționale sunt modalități excelente de a vă conecta la originile familiei.

fetite care citesc

Povestind despre tradițiile frumoase de Mărțișor, de Crăciun și de Paște, dar și cele din regiunea voastră, împărtășind amintirile frumoase pe care le ai de când erai copil și zburdai în sat sau la locul de joacă din cartier. Asta încearcă și cartea Călătorie spre o altă tară natală: România să adreseze într-un mod personalizat și modern. Dar altfel, cât de ușor e să găsești un Mărtisor în afara României? Nu este la fel de ușor să găsești bunuri de consum românești în afara țării… În timp ce decorațiunile de Halloween, cărțile pentru copii în limba spaniolă sau franceză ori ciocolata elvețiană pot fi găsite pe tot globul, mămicile și tăticii români pur și simplu nu au aceleași opțiuni.

Pentru a face legătura cu rădăcinile familiei, și pentru a rezista prejudecăților existente la nivel global, este important să le oferiți micilor români care trăiesc dincolo de granițe o legătură emoțională cu țara, cultura ei și o mai bună înțelegere a locului în care s-au nascut părinții sau bunicii lor. Să le povestiți ce înseamnă acest loc pentru voi și de ce are un loc special la voi în inimă.

copil inconjurat de carti

Asta țintim să facem la noi in familie, fie că e prin cărți pentru copii, precum Călătorie spre o altă tară natală: România, fie prin includerea bucatelor românești pe masa de Crăciun, ori prin purtarea iei românești și susținerea unui dialog constant cu cei mici, în care să le permitem să întrebe, să fie curioși și să se mândrească mai apoi cu cele învățate, în fața copiilor sau prietenilor din alte comunități de expați.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro