Interviu cu Cătălin Crişan: „Mi s-a oferit o mare şansă”

De Libertatea pentru femei, pe

Cunoscutul cântăreţ are planuri mari. Ce a făcut în ultima perioadă, ce pregăteşte pentru această toamnă sau ce decizie a luat în privinţa familiei şi a copiilor săi sunt doar câteva dintre mărturisirile pe care ni le-a făcut.
Lunile de vară înseamnă pentru cei mai mulţi interpreţi spectacole şi deplasări. În cazul dv. cum a fost, aţi avut timp şi de respiro?
A fost o vară fierbinte şi la propriu, şi la figurat. Am susţinut concerte atât în ţară, cât şi în afara ei. Irlanda, Israel, litoralul românesc şi diferite aniversări în majoritatea oraşelor mari din ţară. De multe ori, pentru mine, „respiro” înseamnă scenă.
Piesa de teatru pe care aţi scris-o a fost pusă în scenă în Israel?
A fost tradusă în ebraică şi în această toamnă urmează să fie pusă în scenă la Tel Aviv.
Cum se numeşte mai exact şi care este subiectul?
Se numeşte „Cabina actorilor” şi ilustrează un crâmpei din viaţa personală a actorilor, cu bucuriile şi necazurile lor, aceştia fiind nevoiţi să joace în seara respectivă o comedie spumoasă. Spectatorii vor putea vedea şi simţi prin ce trec actorii şi ce sacrificii fac aceştia pentru a fi veseli atunci când ei sunt de fapt trişti, pentru a fi sănătoşi atunci când sunt bolnavi, tineri când au un suflet bătrân sau optimişti atunci când nu se mai poate face nimic.
Urmează reprezentaţii şi la noi în ţară?
Sper din toată inima. Deja am intrat în repetiţii în cadrul unui proiect privat şi am scris şi pentru mine un rol. Nu ştiu câtă lume ştie, dar la bază eu sunt actor cu acte în regulă şi îmi este dor să păşesc din nou pe scenă şi în această postură. De multe ori, fiecare dintre noi jucăm mai multe roluri pe scena vieţii şi este păcat să nu concretizăm acest lucru şi într-un mod organizat, ca să spunem aşa.
Pe plan muzical lucrurile merg la fel de bine?
Da. Multe melodii de pe ultimul album „prind” la public, iar una dintre ele, „Suflet de floare”, are şanse să devină şlagăr. Repet intens împreună cu nişte băieţi minunaţi şi în scurt timp Cătălin Crişan şi orchestra sa îşi vor face apariaţia pe piaţa muzicală.
Am auzit la petreceri remixul şlagărului „Dacă pleci”. Vă vom auzi şi la radio?
Mi-aş dori ca măcar trei sau patru melodii să fie difuzate de mai multe posturi de radio, pentru că, slavă Domnului, au de unde să aleagă. S-au strâns peste 400 de melodii, în 26 de ani de carieră. Din păcate, subiectivismul şi neprofesionalismul unora dintre producătorii şi redactorii muzicali sunt cu mult peste limita normală.
Este un raport echilibrat între concertele pe care le susţineţi în România şi cele pentru comunităţile din străinătate?
Din păcate, sau din fericire, numărul spectacolelor din străinătate îl depăşeşte deseori pe cel din România. Observ cu durere că la noi, uşor, dar sigur, melodie cu melodie dispar. Încep să primeze aspectul fizic şi vulgaritatea în exprimare, lăsându-se pe un ultim plan sensibilitatea, acurateţea interpretării şi amprenta românească a ceea ce înseamnă muzica uşoară.
Soţia dv., Alina, s-a obişnuit cu viaţa lângă un artist, permanent filtrată prin vizorul public?
Acum ceva timp am luat o decizie pe care vreau să o respect. Tot ce este legat de familia mea, de copii, de fosta soţie sau de actuala va rămâne de acum încolo un subiect închis.V-ar plăcea ca în unele momente să nu vă cunoască toată lumea? Când mă aflu în spaţiul public nu încerc niciodată să mă fac remarcat, dar nici nu vreau să fiu ipocrit.
Mărturisesc că îmi face plăcere ca oamenii să-mi zâmbească, să-mi strângă mâna, să-mi solicite un autograf sau o fotografie. O persoană publică nu înseamnă obligatoriu şi o persoană iubită, dar până acum m-a ferit Dumnezeu de reacţii negative. De-a lungul timpului am trăit pe scenă şi în afara ei momente unice, de o frumuseţe şi emoţie inegalabile, toate acestea dăruite de publicul român. Dumnezeu mi-a dat o mare şansă atunci când mi-a hotărât soarta. Bucuria de a primi aplauze, strângeri de mână, zâmbete, câteodată şi lacrimi, toate acestea mă fac să simt că nu am trăit degeaba. Cred că oamenii se bucură atunci când mă văd.
Cum vă ocupaţi timpul când vă relaxaţi?
Mă joc cu fetiţa mea cea mică, Lara Maria, citesc, cânt la pian, mă uit la un film bun, vizitez locuri noi, îmi chem prietenii sau încerc să fac sport. Cea mai mare relaxare pentru mine rămâne însă marea. În fiecare an, concertele mă conduc, într-un fel sau altul, în cel puţin o ţară unde există mare sau ocean. Noaptea târziu, stau pe mal şi o ascult. Îmi încarc sufletul cu freamătul şi forţa ei, îi număr valurile care nu sunt niciodată la fel şi, bineînţeles, fac o baie.
La momentul actual, ce vă doriţi cel mai mult?
Să fiu sănătos, să pot dărui dragoste, să mă simt iubit şi să duc la capăt proiectele în care sunt implicat.

Nu pot trăi fără…

…familie „Părinţii, familia şi copiii (n.r. – Lara Maria – 8 luni, Raris – 9 ani, Daria – 12 ani) şi concertele sunt ceea ce contează cel mai mult în viaţa mea. Este lesne de înţeles de ce un om şi un artist nu este împlinit dacă nu se poate bucura de toate cele enumerate mai sus.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro