Interviu cu Nadia Comăneci: „Îi spun fiului meu multe despre România”

De Libertatea pentru femei pe

Cea mai cunoscută gimnastă a tuturor timpurilor este celebră, admirată, uneori poate părea de neatins, dar, în definitiv, este tot om. Un om cu emoţii, soţie şi mamă. Ne-a vorbit despre obiceiurile pe care le are acasă, dar şi de ce este greu să fii atât de cunoscut.
Viaţa persoanelor celebre pare frumoasă şi lipsită de griji. Aparenţele înşală?
Sa fii persoană publică nu este deloc simplu, mai ales ca suntem oameni şi avem, pe lânga bucurii, griji şi probleme. Oricât de frumos ar parea, sa calatoresti mult implica sa stai departe de familie, de prieteni si de oamenii cei mai apropiaţi. Promovezi importanţa micului dejun.
Nadia ce mănâncă la micul dejun?
Este cea mai importanta masa a zilei peste care nu trec niciodata. De obicei manânc un sandvis cu margarina si somon sau poate cu ardei (îmi plac mult legumele), un ou, beau un pahar cu suc de fructe si o cafea. Micul dejun si exerciţiile fi zice, peste 30 de minute, sunt lucruri peste care nu trec.
Când timpul îţi permite, găteşti?
Ori de câte ori pot, îmi face placere sa gatesc pentru familie si prieteni. La ocazii speciale, de sarbatori sau oricând este nevoie, fac sarmale din carne de curcan fi indca sunt preferatele lui Dylan. Stiu, îsi pierd puţin din savoarea celor tradiţionale si Bart ma tachineaza cu acest lucru, dar sunt gustoase. Si pentru ca atât mie, cât si lui Bart si lui Dylan ne place salata de vinete, aceasta nu lipseste niciodata de pe mesele noastre festive.
Când eşti acasă ce-ţi place să faci?
Încerc de fiecare data când am timp liber sa-l petrec cu Dylan. Sunt mama si îmi place sa fac totul pentru el, de la cicaleala de dimineaţa cu trezirea, spalarea, servirea micului dejun, îmbracarea, sfaturile despre ce trebuie sa faca la gradiniţa, dusul si luatul de la gradiniţă, răspunsurile despre lume şi viaţă. Îmi place să mă plimb şi să mă joc cu Dylan şi cu Bart în parc sau în sala de gimnastică, să citim, să ascultăm muzică sau să încercăm să cântăm la tobe, noua lui pasiune. Stau cu familia mea, servim masa împreună, ieşim toţi trei în oraş sau mergem în vizite la prieteni. Şi îmi rezerv câteva ore pe săptămână în care vizitez magazine, fac cumpărături şi mă informez despre produsele noi.
Eşti un model şi oamenii te iubesc. Te-ai temut vreodată să nu greşeşti cu ceva?
Emoţii am avut în calitate de sportivă atunci când am concurat, emoţii am şi acum pentru sportivii României de fiecare dată când concurează, indiferent de natura competiţiei. Sunt momente în care am emoţii, îmi doresc ca totul să fie bine şi de aceea nu tratez cu superficialitate niciun proiect. Ca om îmi place să respect valorile insuflate de părinţii mei, principiile de viaţă în care cred şi am grijă ca prin ce fac să nu mă abat de la aceste lucruri. Cel mai important este ca eu să fiu împăcată cu mine.
Pe Dylan l-ai vedea gimnast ca părinţii sau, să spunem, om de afaceri?
Dylan este un copil foarte activ pentru vârsta lui, el practică deja gimnastică, însă neorganizat, baschet, arte marţiale, tenis. Nu ştiu dacă va face performanţă în vreunul dintre aceste sporturi. Decizia îi va aparţine în totalitate, eu nu voi încerca să-l influenţez în niciun fel. Îmi place să cred, însă, că indiferent de cariera pe care o va alege, sportul va face parte din viaţa lui.
Câte lucruri ştie Dylan despre România?
Încerc cu fiecare ocazie să-i povestesc multe lucruri despre România, iar pe măsură ce trece timpul, cu atât începe să înţeleagă ceea ce îi spun. Vorbesc cu el în româneşte, înţelege, dar nu vrea să îmi răspundă în aceeaşi limbă.
Are noţiunea de vacanţă la bunici?
Mama mea va ajunge în această vară în America pentru două săptămâni, sper ca împreună să poată recupera timpul pierdut din cauza distanţei. Dylan se întâlneşte mai des cu bunicii din partea lui Bart, însă conceptul de vacanţă la bunici, aşa cum îl ştim noi, nu îl are, lucrurile s-au schimbat.
Cât de mult crezi că s-a schimbat România de când ai decis să emigrezi?
Perioada în care am trăit în România înainte să emigrez a fost destul de dificilă, regimul comunist era unul strict, multe dintre libertăţile elementare erau restricţionate. După Revoluţie, ţara parcă a prins viaţă. Diferenţele de mentalitate, de comportament, condiţiile de viaţă sunt mult diferite de cele dinaintea de 1989.
Dacă schimbarea ar fi venit mai repede, ai fi rămas aici?
Nu îmi place să mă gândesc la ce aş fi făcut, e ca şi cum m-aş gândi cum ar fi fost dacă la concursurile de gimnastică făceam exerciţiul altfel. Decizia de a pleca a fost una foarte grea, am plecat de lângă familie, de lângă prieteni, dar important este că sunt alături cât de mult pot de România şi de cei dragi rămaşi aici. Ceea ce mă bucură este că schimbarea a venit foarte repede după plecarea mea.
Ce înseamnă fericirea pentru tine?
Sunt sănătoasă, am un soţ şi un copil minunaţi care îmi fac fiecare zi deosebită, am o viaţă frumoasă de care îmi place să mă bucur. Mă simt un om împlinit.
Unde veţi petrece vacanţa în acest an?
Mergem în general la diverse evenimente, iar când suntem şi cu cel mic mai rămânem 2-3 zile. De mult timp nu am mai avut o vacanţă tradiţională. Anul acesta vom sta mai mult cu mama când va ajunge la noi.

Nu pot trăi fără…

…Dylan
„Este cea mai mare realizare a mea.”
…Bart
„Este o mare parte din viaţa mea şi mă bucur să îl am alături de mine.”
…sport
„În copilărie sportul era ceea ce mă definea şi a rămas o parte importantă din viaţa mea.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro