Teama de intimitate. De ce apare, cum o putem înfrânge

De Revista Unica pe 07 august 2018
De ce ne este oare așa de greu să ne deschidem fizic și emoțional față de partener? Adesea, dăm vina pe el, considerându-l nepotrivit, dar în spatele culpabilizării celuilalt se poate afla propria teamă de intimitate emoțională, explică psihoterapeutul Carmen Moldoveanu în revista Unica, ediția iulie 2018.

Cele mai multe femei își doresc să aibă un partener de cuplu alături de care să se simtă iubite și căruia să îi ofere, la rândul lor, iubire, explică psihoterapeutul Carmen Moldoveanu. Cu toate că sunt în căutarea acestei relații, deciziile le sunt influențate de motivații mai ascunse, ce le aduc în pragul separării sau în si­tuații tensionate. La o primă vedere, parte­nerul poate părea unul nepotrivit și poate chiar așa și este, însă, dacă sondăm mai adânc, putem descoperi că în spatele culpabilizării celuilalt se poate afla propria teamă de intimitate emoțională.

Ce înseamnă și ce presupune intimitatea

Pentru a putea obține intimitatea fizică într-o relație de cuplu este necesar să exis­te apropi­ere între cei doi. În mod similar stau lucrurile și când ne referim la zona de intimitate emoțională. Cea din urmă se poate dezvolta atunci când între parteneri există înțelegere, comunicare și acceptare. Când partenerul tău îți arată toate aceste lucruri, capeți încredere și în mod natural ajungi să te deschizi emoțional. Să ai intimitate emoțio­nală în cuplu înseamnă să ai încredere că poți discuta despre ceea ce simți, indiferent că simți lucruri pozitive sau negative, să ai deschiderea de a-i împărtăși celuilalt ce se întâmplă cu tine la nivel emoțional, să ai curajul de a-ți comunica fricile și vulnerabilitățile și de a te arăta așa cum ești tu, în cel mai autentic mod.

A avea intimitate emoțională în cuplu presupune ca și tu, la rândul tău, să accepți trăiri­le celui de lângă tine fără să i le judeci, înțelegându-l ca mod de reacție și gândire, chiar dacă uneori îți este greu și poate tu, în locul lui, nu ai reacționa la fel. A fi intimă cu partenerul tău este la fel de important cu a-i da voie să își exprime emoțiile față de tine, rămânând alături de el când își arată fricile sau supărările. Sentimentul pe care îl obții atunci când vezi că celălalt răspunde nevoii tale de a te exprima liber în ceea ce privește emoțiile și nevoile emoționale, că nu ți le judecă și că este acolo pentru a te înțelege și susține, este ceea ce dă naștere intimității emoționale.

Ce ne împiedică să creăm intimitate emoțională

Când vorbim despre realțiile de cuplu, ne ref­rim la o relație de atașament, așa cum am format cândva în copilărie cu persoanele care ne-au crescut (părinții sau alte figuri parentale), adică figurile de atașament. Iar felul în care noi ne comportăm în cadrul acestor relații ține de tipul de atașament pe care noi ni l-am format în relațiile primare, mai ales în relație cu mama, deoarece ea este prima persoană cu care noi formăm o relație. Ideal este să dezvoltăm un atașament securizant, asta presupune ca mama să răspundă nevoilor noastre emoționale, să fie iubitoare, receptivă, stabilă, să ne dea voie să ne manifestăm și să creștem, dar să ne protejeze în același timp, fiind acolo pentru noi. Dacă mama și ulterior tata răspund în acest fel nevoilor noastre, atunci vom dezvolta un sentiment interior de încredere, de siguranță, pentru că știm că, într-un fel sau altul, nevoile noastre emoționale de bază (siguranță, stabilitate, susținere, acceptare) vor fi împlinite la modul sănătos. Ulterior, încrederea dobândită și manifestată în relația cu părinții ne va însoți și în relația de atașament cu partenerul nostru de cuplu.

Uneori însă aceste nevoi emoționale nu sunt îndeplinite în mod corespunzător. Un copil poate primi prea puțin din ceea ce are nevoie, pentru că părinții pot fi doar din când în când disponibili sau deloc. Alteori, părinții îi pot oferi copilului prea mult din ceva benefic, menajându-l și nerespectându-i nevoia de autonomie și independență. Ca adult, acesta poate dobândi credința că este incompetent, că nu se poate descurca singur și că este dependent de o altă persoană.

Aceste lipsuri te pot face ca ulterior, în relația de cuplu, să te manifești anxios, deoarece inconștient tu crezi că niciodată nu vei primi suficientă dragoste, stabilitate sau înțelegere ori că, fără o altă persoană, tu nu poți func­ționa suficient de bine. Frica ta mai profundă, dobândită în primii ani de viață, îți mode­lează modul de reacție în interacțiunea din cuplu și te poate determina să te comporți ca și când ai vrea să te agăți de partenerul tău pentru a nu te abandona, pentru a primi suficientă dragoste și atenție sau pentru a putea funcționa, considerând că, fără acesta, nu te vei putea descurca singură.

Teama de intimitate se bazează pe credințe dobândite timpuriu

În alte cazuri, un copil poate fi traumatizat sau abuzat, ceea ce îl poate face să se simtă rănit, rușinat, deficient sau vulnerabil. Aceste evenimente dureroase vor conduce la o neîncredere profundă, care, în viața adultă, va fi greu de regăsit alături de partener. Aceste persoane sunt indisponibile emoțional deoa­rece consideră că apropierea de o altă persoană le poate aduce multă suferință. În relația cu partenerul, ele pot evita contextele ce presupun o prea mare apropiere emoțională, dar și fizică (atunci când au suferit abuzuri sexuale), fiindu-le extrem de greu să lase garda jos. Inconștient, ei cred că, dacă se vor arăta vulnerabili, pot suferi un abuz emoțional similiar cu cel din copilărie. În acest fel, aceste persoane evitante pot deveni irascibile atunci când partenerul se apropie prea mult și vor încerca să păstreze o distanță pe care o consideră „sigură“.

În alte cazuri, nevoile emoționale neîmplinite din copilărie pot determina o supraprotecție oferită partenerului sau o supraimplicare, la fel de nocive pentru crearea unei zone de intimitate emoțională. Modelele oferite de părinți în ceea ce privește funcționarea și dinamica lor de cuplu pot fi la fel de impact ca propriile evenimente. Dacă ai avut un părinte supus în fața celuilalt și ai văzut că acesta suferă, poate că ai decis inconștient atunci că tu vei face tot ce poți pentru a nu ajunge la maturitate în aceeași postură. |n relația ta de cuplu, acest lucru poate că se manifestă printr-o atitudine rebelă sau distantă, în spatele căreia se află teama de a nu fi subjugat.

Așa cum vedem, în spatele indisponibi­lității emoționale se află credințe dobândite timpuriu despre ceea ce se poate întâmpla atunci când ajungi să ai o relație de atașament. Nevoile neîmplinite atunci ne-au făcut să suferim, dar, cumva, am reușit să facem față acelor neajunsuri. Nu au fost cele mai sănătoase variante adoptate, însă ne-au ajutat, la vremea respectivă, să mergem mai departe. Acele modalități au fost bune pentru moment, însă pe termen lung ele devin disfuncționale și ne împiedică să ne manifestăm cu încredere și cu mai multă implicare în relația cu partenerul nostru.

Ce putem face pentru a înfrânge teama de intimitate

Înainte de orice, este important să realizăm că suntem indisponibile emoțional, iar de cele mai multe ori acesta nu este un aspect ușor de recunoscut. Mai ușor este să considerăm că partenerul are o problemă, dar, în acest fel, ne­găm propria contribuție în relație și propria res­pon­sabilitate pentru dobândirea unei stări de bine.

Odată ce ne recunoaștem propria indisponibilitate, este necesar să analizăm ce stă în spatele ei: ce emoții, ce gânduri și ce comportamente manifestăm, ce ne împiedică să creăm sau să acceptăm acea zonă intimă. Putem ajunge să realizăm care sunt credințele noastre inconștiente după care ne ghidăm deciziile și acțiunile.

Este important să rămânem în prezent! Poate că acele convingeri nu se mai aplică în relația de cuplu pe care o avem în momentul de față, dar comportamentul nostru a rămas ancorat la ceva din trecut. De aceea este util să ne concentrăm pe ceea ce trăim în momentul actual. Îndată ce realizăm ce se întâmplă la nivel cognitiv, este important să ne dăm seama ce se petrece și la nivel emoțional cu noi și să ne clarificăm ce simțim cu adevărat față de par­tenerul nostru, dându-ne voie să îi comunicăm și lui trăirile noastre. În felul acesta, îl invităm să se apropie de noi, să ne cunoască mai bine și să ne ofere ceea ce avem nevoie: înțelegere, acceptare, grijă, iubire și altele.

Totodată, avem nevoie să petrecem timp cu noi însene, pentru a descoperi cine suntem noi în prezent, ce ne place, ce simțim și care sunt acele lucruri de care avem nevoie. Asta ne ajută să fim încrezătoare și împlinite, pentru ca apoi să știm ce să cerem de la partener.

În egală măsură, este necesar să-i dăm voie și partenerului nostru să aibă propriile emoții, trăiri și să le acceptăm, așa cum ni le acceptăm pe ale noastre.

Toate aceste demersuri pe care le putem face pentru noi însene în primul rând, pentru ca apoi să le oferim și partenerului nostru, ne ajută să obținem intimitate emoțională. Având această componentă importantă pentru o relație sănătoasă, ne vom simți în siguranță cu tot ceea ce experimentăm la nivel emoțional, iar asta ne va oferi un sentiment de încredere. Așa vom fi mai optimiste și mai energizate de sen­timentul de bucurie și împlinire interioară.

Foto: Shutterstock

S-ar putea să te intereseze și:

Antonia face publice fotografii din intimitate. Trebuie să le vezi!

Despre intimitate. A ta, a lui, a voastră

 

Care este destinația de „detoxifiere digitală” din România, inclusă într-un top internațional

Care este destinația de „detoxifiere digitală” din România, inclusă într-un top internațional