Secretul fericirii

Copiii abia așteaptă să crească, să fie mari și să nu mai fie obligați să învețe. Probabil de aceea nu m-am oprit niciodată din învățat – ca să mă simt în continuare tânără, să nu simt niciodată că m-am făcut cu adevărat mare. Sau, poate, e pentru că sunt curioasă și perseverentă în curiozitatea mea: nu vreau doar să aflu răspunsuri la întrebările pe care le am, dar caut și noi întrebări pentru care să caut mai apoi răspunsuri.

Acum câțiva ani, o dată cu apariția și proliferarea site-urilor de cursuri online, mi s-a părut că am găsit o mină de aur. Primul curs pe care l-am urmat a fost “A Beginner’s Guide to Irrational Behavior”, ținut de Dan Ariely, pe care îl știam din niște TED Talks și căruia îi citisem deja o carte.

La finalul lui, în mai 2014, eram deja fluentă în limbajul celor pasionați de subiectul cunoscut sub acronimul MOOC (Massive Online Open Courses). Am făcut de atunci un număr mare de cursuri, pe subiecte dintre cele mai diverse, de la Critical Thinking la Food for Thought (despre partea științifică a relației noastre cu mâncarea). Dar cursul de care am rămas legată o perioadă mai îndelungată a fost The Science of Happiness.

(În cazul în care subiectul vă pasionează, cursul este disponibil și acum, pe edx.org).

Când am început cursul, unul dintre primele lucruri pe care a trebuit să le fac a fost să completez un chestionar care să mă ajute să evaluez starea mea de fericire la momentul respectiv. Nu țin minte cum a evoluat starea mea de fericire, dar știu că o parte dintre lucrurile învățate acolo (și care aveau la bază experimente științifice) mi-au rămas în minte și mi-au făcut viața mai ușoară.

Am fost tentată să trișez și să revizuiesc materialele cursului înainte de a scrie acest articol, ca să mă asigur că n-am uitat ni­mic important, dar m-am abținut. Ideea era că există lucruri mici și mari pe care le poți face pentru a te simți mai bine, pen­tru „a fi mai fericit“, dar și că, până la urmă, ce con­tează este ce priorități ai în viață și cum îți evaluezi singur locul unde te afli.

Așa că, după o introducere cam lungă, iată ce am aflat eu despre secretul fericirii:

  1. Nivelul „absolut“ de fericire al unei persoane este în principal determinat genetic și doar lucruri majore (boala, moartea cuiva foarte apropiat etc.) pot avea un impact considerabil asupra lui pe termen lung.

2. Media și societatea în care trăim ne-au creat așteptări nerealiste cu privire la ceea ce este fericirea și cum ar trebui să ne facă să ne simțim: „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“ nu există doar în povești, ci și în mintea noastră, iar fericirea respectivă trebuie să fie ceva superlativ, exaltat și perpetuu – ceea ce nu e doar nerealist, ci pur și simplu imposibil.

3. Căutarea obsesivă a fericirii a devenit în sine un motiv de nefericire, pentru că, au aflat psihologii și sociologii, fericirea se naște mai curând în interior, și nu prin relaționare la lucruri exterioare.

4. În locul fericirii, ar trebui să căutăm mulțumirea interioară și o conștientizare a locului pe care îl ocupăm în lume, „a sense of meaning“, care s-ar putea traduce cu „ce lăsăm în urmă“.

5. Între sfaturile practice, cu impact, dacă te poți ține de ele: în fiecare seară, la culcare, gândește-te la trei lucruri bune care s-au întâmplat în acea zi: învață să îți ceri scuze și, deopotrivă, să ierți (nu neapărat în sensul biblic, ci în acela al asumării greșelii, respectiv al încheierii unui episod neplăcut)ș practică gratitudinea și compasiunea în mod deliberat și frecvent; cultivă-ți prietenii, rudele și cunoscuții, pentru că legăturile sociale sunt, de cele mai multe ori, benefice; investește în experiențe care să îți ofere amintiri plăcute, care rezistă în timp, în locul lucrurilor, al căror impact asupra stării de bine se diminuează în timp.

Și, în calitate de elev permanent, am mai învățat ceva. Pentru că mi-a plăcut ce am aflat aici, și pentru că nu toate ideile erau ușor de aplicat sau de înțeles, mi-am oferit serviciile și doi ani am fost unul dintre cei vreo 20 de „teaching assistants“, adică absolvenți care, împreună cu profesorii, ajutau la moderarea conversațiilor online ale celorlalți cursanți. Si cu ocazia asta mi-am confirmat mai multe idei, începând cu faptul că cel mai bine înveți și înțelegi un lucru atunci când îl poți explica altora și terminând cu faptul că, până la urmă, cel mai mic act de generozitate poate să te facă mai fericit decât majoritatea lucrurilor materiale pe care le-ai putea obține.

Sursa foto: The Bucharest’s

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe unica.ro
Jurnalul.ro
Observator.tv
Eva.ro
Loading...
Recomandari
Evz.ro
Doctorul Zilei
Glamour
Elle
Sfatul Medicului
Viva.ro
Mai multe din Prietenii Unica
Vă recomandăm: