"Oxigenul este indispensabil vietii" - este o afirmatie care nu mai necesita nicio demonstratie, este o axioma, daca ar fi sa ne folosim de limbajul matematicii. Fara respiratia aerobiotica, omul nu ar putea trai, celulele avand nevoie de oxigen pentru a putea functiona. Cu toate acestea, chiar in conditii optime, in urma reactiilor chimice din interiorul organismului in care este implicat oxigenul se obtin si produsi nocivi, intens reactivi - sunt asa numitii radicali liberi. Acestia pot interactiona cu alte molecule, proteine si lipide, pe care le denatureaza, le strica. Nici macar materialul genetic, ADN-ul nu este scapat din vedere. Pentru a ne forma o imagine asupra a ceea ce s-ar putea intampla in corpul uman atunci cand acesti produsi ar fi in exces, sa ne imaginam un mar curatat de coaja, pe care il lasam un timp pe farfurie. El se va innegri. La fel, ne putem lesne imagina ce se intampla cu o bucata de unt sau de grasime lasata in aer liber. Ar putea fi un scenariu apocaliptic daca nu ar exista mecanisme de protectie, de inactivare a acestor molecule nocive. Exista asadar un echilibru - destul de fragil - intre formarea de radicali liberi si blocarea, sau neutralizarea actiunii acestora. Organismul ii poate folosi si in bine, utilizandu-i pentru a lupta contra " invadatorilor" in cadrul raspunsului imun. Daca insa echilibrul se strica, radicalii liberi pot afecta serios moleculele si viata celulelor prin procesul numit stres oxidativ.Potrivit cercetarilor moderne, exista o legatura directa intre efectele actiunii radicalilor liberi si boli neurodegenerative, precum dementa Alzheimer, maladia Parkinson, sau unele tipuri de cancer. Totodata, oamenii de stiinta cred ca stresul oxidativ este implicat si in procesul de imbatranire, precum si in bolile cardiovasculare.Printre factorii care pot strica echilibrul intre producerea si neutralizarea radicalilor liberi se numara poluarea, radiatiile, fumatul sau expunerea excesiva la lumina solara. Pe de alta parte, la mentinerea echilibrului contribuie zestrea genetica a fiecarui individ, mecanismele interne, dar si stilul de viata si regimul alimentar. Mecanismele interne care sunt implicate in procesul de combatere a radicalilor liberi sunt reprezentate de enzime precum superoxid dismutaza, catalaza si glutatin peroxidaza.Antioxidantii sunt acele molecule care impiedica actiunea nociva a radicalilor liberi. Ei actioneaza prin blocarea reactiilor in lant care sunt provocate de compusii inalt reactivi de oxigen, dar si prin impiedicarea formarii acestora prin reactia de oxidare, fiind oxidate, dar fara a forma substante nocive. De asemenea, tot printre cei care lupta impotriva radicalilor liberi se numara si substantele care sprijina actiunea directa a enzimelor antioxidante, precum unele minerale.Antioxidantii pot fi clasificati in doua grupe: substante liposolubile, care protejeaza membranele celulare de efectele oxidarii si substante hidrosolubile, care actioneaza in interiorul celulei sau in ser. Evidentierea acestor principii protectoare este in prezent obiectul multor cercetari medicale. Astfel, se considera ca alimentatia poate furniza principiile necesare pentru o buna functionare a mecanismelor antioxidante si poate oferi " material de constructie" de buna calitate, necesar pentru repararea stricaciunilor facute de radicalii liberi. Printre principiile alimentare care pot contribui la combaterea efectelor oxidative se numara vitaminele (E, C, beta caroten sau alte carotenoide), mineralele (seleniu, zinc, cupru, mangan), ubiquinona, substantele din grupul fenolilor (fitoestrogeni, flovonoizi, acizi fenolici). Fara a putea afirma cu certitudine care alimente sau ce regim pot vindeca sau preveni boli neurodegenerative sau chiar imbatranirea, cercetarile au identificat substante antioxidante in tomate (contin licopen), pepene verde, ceai verde, ceai negru, citrice, morcovi, etc. De asemenea, se pare ca exista antioxidanti si in soia, vin rosu, masline sau cafea.In prezent, se desfasoara din ce in ce mai multe cercetari asupra principiilor alimentare care ar putea proteja organismul de stresul oxidativ existand si speranta ca ar putea fi descoperita o metoda de prevenire si chiar vindecare a bolilor degenerative si chiar a cancerului.